1. Dinastia de Habsburg
Probabil una dintre cele mai cunoscute dinastii regale europene, reprezentanții ei ocupând tronul Sfântului Imperiu Romano-German din 1438 și pănâ în 1740. De asemenea, dinastia de Habsburg este cea care a dat regi pentru țări precum Boemia, Anglia, Portugalia sau Spania.
Numele dinastiei provine de la un castel-fortăreață construit în secolul al X-lea în actuala Elveție, de către contele Radbot de Klettgau, care a ales numele de Habsburg pentru noua construcție. Nepotul său, Otto al II-lea a fost cel care a adăugat și titlul de conte de Habsburg. O serie de alianțe matrimoniale i-au ajutat pe Habsburgi să-și extindă dominația asupra Burgundiei, Spaniei și a imperiului său colonial, Boemiei și Ungariei. În secolul al XVI-lea, odată cu abdicarea lui Carol Quintul, deopotrivă împărat german și rege spaniol, casa de Habsburg s-a împărțit în două ramuri: una a Habsburgilor spanioli, iar cealalta ce urma să conducă în continuare destinele statului din centrul Europei.
Ambele ramuri ale casei de Habsburg au dispărut în secolul al XVIII-lea. Ramura spaniolă a dispărut odată cu moartea lui Carol al II-lea al Spaniei, în 1700, fiind înlocuită la conducerea țării de dinastia de Bourbon. Ramura germană a dispărut în 1780, anul morții Mariei Tereza, fiind succedată de ramura Vaudemont a casei de Lorraine. Din acest moment, casa conducătoare a Imperiului Habsburgic se va numi casa de Habsburg-Lorraine, dar atunci când se face referire la ea se folosește doar prima parte: casa de Habsburg.
2. Dinastia de Saxa-Coburg-Gotha
Dinastie de origine germană, succesoare a dinastiei de Wettin ce a condus ducatele Ernestine (saxone). Primul membru al acestei dinastii a fost Ernest Anton, al șaselea duce de Saxa-Coburg-Saalfeld. Dinastia este prezență în mai multe țări prin ramurile sale: Belgia, prin descendenții lui Leopold I, deși numele a fost schimbat în casa de Belgia, dar și în Marea Britanie prin urmașii prințului-consort Albert, soțul Victoriei I. Și în acest caz, în timpul primului război mondial, George V a luat decizia de a schimba numele casei regale în Windsor, pentru a-și arăta apropierea față de supușii săi englezi. O altă țară în care dinastia de Saxa a fost prezentă: Bulgaria, prin prințul Ferdinand ce va deveni primul țar al Bulgariei.
3. Dinastia de Oldenburg
Casa de Oldenburg este o dinastie de origine nord-germană, cu ramuri ce au domnit în Danemarca, Rusia, Grecia, Norvegia, Suedia sau în ducate precum Schleswig, Holstein sau Oldenburg. În prezent, regina Danemarcei, regele Norvegiei, fostul rege al Greciei sau soțiile regelui Spaniei sau Greciei.
Casa a devenit cunoscută odată cu alegerea contelui Christian I ca rege al Danemarcei, în 1448 și al Norvegiei în 1450. Din acel moment, casa de Oldenburg a ocupat tronul Danemarcei. În secolul al XVIII-lea au existat și pretenții la tronurile englez și scoțian prin mariajul unui prinț danez cu regina Anna Stuart, dar acestea nu s-au concretizat din cauza morții premature a fiului celor doi.
Una dintre cele mai importante ramuri ale sale este cea de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glucksburg ce a condus Danemarca începând cu 1853, Norvegia din 1905 și Grecia între 1863-1924 și 1935-1973. Alte două ramuri importante au fost cea suedeză (Holstein-Gottorp) ce a dat regii Suediei între 1751 și 1818, dar și ramura Holstein-Gottorp-Romanov ce avea să conducă imperiul rus din 1796 și până la sfârșitul sângeros al lui Nicolae al II-lea.
4. Dinastia Capețiană
Cunoscută și sub numele de Casa de Franța, este una dintre cele mai vechi case regale, formată din descendenții regelui francez Hugo Capet. În zilele noastre, regele spaniol Juan Carlos și Marele Duce Henri de Luxemburg sunt membrii ai acestei familii prin ramura Bourbon a Capețienilor. Membrii acestei familii au fost printre alții regi ai Franței, Spaniei, Navarrei, ai celor Două Sicilii, Portugaliei, Ungariei sau Poloniei.
Ramurile acestei dinastii vor conduce Franța și după 1328. Casa de Valois (de asemenea cu ramuri de Orleans și Angouleme) va domni în Franța între 1328 și 1498, iar mai apoi Casa de Bourbon (ramurile Vendome și Orleans) va fi la conducere între 1589-1792 și 1814-1848.
5. Dinastia de Bonaparte
Una dintre cele mai cunoscute dinastii franceze este cea a familiei Bonaparte. Fondată de Napoleon I, conducător al primului imperiu francez, dinastia a oferit regi pentru mai multe țări europene precum Spania, Olanda, Westfalia, Regatul celor două Sicilii. Dinastia va reveni la conducerea Franței în 1852, prin nepotul primului Napoleon, care a decis să urmeze acțiunile rudei sale realizând o lovitură de stat în decembrie 1851 pentru a deveni conducător unic al Franței.
6. Dinastia de Hohenzollern
Dinastie germană existentă din secolul al XI-lea, și-a luat numele de la un castel din apropiere de Hechingen. Familia foloseste motto-ul Nihil Sine Deo (Nimic fără Dumnezeu) și a dat regi și împărați Prusiei, Germaniei și României. În urma reformei protestante, familia s-a împărțit în două ramuri: una catolică și una protestantă, ultima urmând să aibă mai mult succes, ei devenind marcgrafi de Brandenburg în 1415 și duci de Prusia în 1525 în urma secularizării Ordinului Cavalerilor Teutoni.
Una din ramurile familiei – Hohenzoller-Sigmaringen – a fost aleasă în 1866 pentru a da primul rege al României în persoana lui Carol, fiul ducelui Karl Anton.
7. Dinastia de Savoia
Formată în secolul al XI-lea în regiunea istorică Savoia, dinastia a crescut în mod constant prin diferitele alianțe matrimoniale pentru a deveni conducătoarea Regatului Piemontului și, mai apoi, a Italiei unificate sub ramura Savoia-Carignano. Mai trebuie menționat că dinastia mai are o ramură importantă, cea de Savoia-Aosta, cunoscută pentru faptul că a dat un rege Spaniei, în timpul crizei provocate de sfârșitul domniei Izabelei și instaurarea primei republici spaniole: prințul Amedeo de Savoia a fost ales rege în 1870.
8. Dinastia de Orange-Nassau
Ramură a dinastiei de Nassau, ea a jucat un rol important în obținerea independenței de sub dominația spaniolă. După o lungă perioadă ca republică, în 1815, Olanda devine o monarhie sub conducerea dinastiei de Orange-Nassau. Unul dintre prinții acestei dinastii – Wilhelm al III-lea – a fost regele Angliei din 1689, ca urmare a Revoluției Glorioase, și până la moartea sa în 1702.
9. Dinastia de Aviz
A doua dinastie ce a condus Portugalia, după dinastia de Burgundia, a fost înființată în 1385 ca urmare a alegerii ca rege a lui Joao I, fiul nelegitim al regelui Peter I. Dinastia de Aviz va conduce Portugalia până în 1581-1582, când țara va fi cucerită de Habsburgii spanioli. După sfârșitul dominației spaniole, o ramură a dinastiei de Aviz preia puterea: dinastia de Braganza, creată de un fiu nelegitim al lui Joao I în 1442. Ea va conduce Portugalia din 1640 și până în 1910, fiind și împărați ai Braziliei între 1819 și 1890.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius