Cercetarea doctorală despre Virgil Ierunca și cercetarea în scopul realizării unei monografii a revistei România literară ne-au prilejuit mai multe documentări în arhiva fostei Securități. Până în prezent am consultat zeci de dosare, din diferite fonduri, și zeci de mii de file. Am constatat multe. Bune și mai puțin bune. Printre altele, că scriitorii au fost permanent în vizorul Securității. Nu este o noutate. Această realitate se poate desprinde ușor și din documentele de arhivă adunate în numeroase cărți de specialitate, dar ea surprinde la fiecare nou document și relevă, pe de o parte, „atenția“ deosebită pe care o acorda Securitatea acestei categorii profesionale și, pe de altă parte, importanța și influența scriitorilor atât în mediul cultural, cât și în mediul social-politic. În cercetările noastre am găsit un document – NOTĂ informativă strict secretă, întocmită de Securitate în plină criză multilaterală a regimului totalitar comunist (1985). Documentul nu se află în Cartea Albă a Securității. Istorii literare și artistice 1969-1989, de aceea putem lua în calcul și atributul de inedit. Totodată, documentul este inedit, în sensul de neobișnuit, prin ceea ce exprimă – îngrijorarea Securității! Transcriem integral textul și includem între paranteze pătrate corecturile, adăugirile făcute cu creionul de, probabil, superiorul celui care a întocmit nota strict secretă. (A.F.M.)
STRICT SECRET
Ex.nr._100/0085744 din_aprilie 1985
NOTA
Analiza informațiilor [scris deasupra, cu creionul – „DATELOR“ – n.n.] existente atestă faptul că, în ultimul timp, în rîndul scriitorilor ne confruntăm cu o situație operativă [notat supra, cu creionul – „STARE DE SPIRIT“ – n.n.] tot mai complexă datorată îndeosebi influenței propagandei cercurilor reacționare din străinătate, precum și concepțiilor politice necorespunzătoare și [conjuncția coordonatoare copulativă este tăiată, cu creionul, și este înlocuită cu conjuncția disjunctivă „SAU“ – n.n.] nemulțumirilor unor persoane din acest mediu.
Un număr sporit de scriitori adoptă deschis atitudini negative la adresa politicii culturale a partidului și statului nostru, inițiază acțiuni protestatare sau de stimulare a unor stări tensionale, folosind diverse forme de manifestare, între care:
– Atitudini contestatare cu prilejul activităților organelor colective de conducere ale Uniunii Scriitorilor, în componența cărora [adăugat cu creionul – „au fost alese și persoane ce nu corespund DPDV politic“ – n.n.] sunt incluse mai multe persoane necorespunzătoare. Astfel, din tabelul [modificat cu creionul – „TOTALUL“ – n.n.] de 85 [modificat cu creionul – „95“ – n.n.] membri ai Consiliului, 16 au rude sau legături în exterior, inclusiv în rîndul elementelor din emigrația reacționară și 20 adoptă o atitudine politică ostilă, motiv pentru care 25% dintre ei sînt în atenția organelor de securitate. De menționat că dintre cele 85 [modificat cu creionul – „95“ – n.n.] de persoane alese în Consiliu [reformulat și notat cu creionul deasupra – „De asemenea 4 componenți ai Consiliului“, reformulare integrată, prin săgeată, înainte de cuvântul „respectiv“ – n.n.] la Conferința Scriitorilor din 1981, 4 au decedat, 4-respectiv VIROLAUS BERWANGER, ION CARAION, GELU IONESCU și MIHAI URSACHI au rămas ilegal în străinătate, iar 2 – DAN DESLIU și DORIN TUDORAN, și-au dat demisia.
Ca urmare, compoziția celorlalte organisme ale uniunii, numite de Consiliul de conducere, este similară. [paragraf tăiat integral cu creionul și reformulat: „Situația (indescifrabil – n.n.) a facilitat o compoziție similară a celorlalte organisme ale Uniunii alese de consiliul de conducere.“ – n.n.]
Ședințele Biroului Consiliului sau ale juriilor de acordare a premiilor sînt folosite de asemenea [completat deasupra – „astfel de“ – n.n.] elemente pentru a lansa idei interpretabile privind conducerea și îndrumarea culturii de către partid, calificînd indicațiile superioare drept imixtiuni în problemele uniunii, a comenta negativ unele măsuri vizînd domeniul creației literare, a formula nemulțumiri și revendicări de ordin material, a minimaliza autorii care scriu lucrări cu un conținut angajant, elogiind și premiînd în același timp, pe cei ale căror opere nu răspund comandamentelor politicii culturale a partidului nostru.
Asemenea atitudini adoptă în mod frecvent OCTAVIAN PALER, ALEXANDRU PALEOLOGU, MIRCEA DINESCU, NICOLAE MANOLESCU, EUGEN SIMION, ILEANA MALANCIOIU, STEFAN AUGUSTIN DOINAS, EUGEN JEBELEANU, DAN HAULICA, ZIGU ORNEA, MIRCEA ZACIU, DOMOKS GEZA, BUJOR NEDELCOVICI*.
– Săvîrșirea unor acte de protest, cum sînt renunțarea la calitatea de membru de partid și solicitarea plecării definitive în străinătate, deși nu au rude în exterior, îndeosebi [completare cu – „fiind determinați“ – n.n.] pentru rezolvarea [cuvintele „pentru rezolvarea“ sunt tăiate, dorindu-se înlocuirea cu „de unele“ – n.n.] nemulțumirilor [articolul hotărât enclitic este suprimat – n.n.] personale. Pentru urgentarea soluționării cererilor de emigrare acordă interviuri ziariștilor străini, trimit memorii cu conținut tendențios unor foruri din țară sau posturilor de radio reacționare din Occident, amenință cu greva foamei sau alte note neavenite.
Asemenea acțiuni au întreprins [text modificat, cu creionul, cu – „În acest mod au procedat“ – n.n.], în ultimul timp, scriitorii DORIN TUDORAN, DAN DESLIU, MIRCEA SANDULESCU, ANA BLANDIANA, NICU STEINHARDT, DAN CRISTEA din București, DAMIAN URECHE din Timișoara, EUGEN ZEHAN din Timișoara, VALERIU ARMEANU din Drobeta Turnu Severin și alții.
– Inițierea de acțiuni colective în scop revendicativ sau pentru a determina organele competente să revină asupra unor măsuri vizînd elemente din rîndul lor, interpretînd atitudinea adoptată de forurile oficiale în unele cazuri, ca o dorință a partidului de a nu avea probleme în mediul creatorilor de literatură și artă și invocînd efectul unora dintre acțiunile de solidarizare„activă” declanșate pînă în prezent.
Menționăm în acest sens memoriul semnat de 57 de scriitori prin care se solicită anularea deciziei de transfer a redactorei GEORGETA DIMISIANO de la„Cartea Românească” la editura„Ion Creangă“.
Acțiuni similare, dar de o mai mică amploare, au mai fost inițiate și în legătură cu suspendarea dreptului la semnătură a poetei ANA BLANDIANA, după apariția poeziilor sale din revista„Amfiteatru“, percheziția făcută lui NICU STEINHARDT și reținerea unui manuscris privind aspecte din perioada detenției, [completare cu: „anchetarea lui asupra“ – n.n.] legături[adăugat forma de genitiv-dativ, plural, a articolului hotărât enclitic – n.n.] [adăugat cu creionul – „ce le are“ – n.n.] în rîndul unor cetățeni străini, cunoscuți cu preocupări informative, anularea premiului acordat lui BEKE GORGY pentru conținutul necorespunzător al cărții în cauză etc.
Cei mai activi în inițierea și organizarea unor astfel de acțiuni sînt [reformulat și notat cu creionul: „Cu astfel de preocupări sînt cunoscuți mai ales scriitorii:“ – n.n.] MIRCEA DINESCU, OCTAVIAN PALER, ALEXANDRU PALEOLOGU, MIRCEA CIOBANU, DAMIAN NECULA, NICOLAE MANOLESCU, DAN DESLIU, DANIELA CRASNARU și MIRCEA IORGULESCU.
Totodată, se conturează tendința unor elemente cu poziția contestatară de a se stimula reciproc, de a-și acorda sprijin material și moral și chiar de a se pune de acord și a-și coordona acțiunile ostile ce le întreprind.
Astfel, întreaga activitate ce o desfășoară DORIN TUDORAN este cunoscută în detaliu de DAN DESLIU, NICOLAE MANOLESCU, DANA DUMITRIU și, într-o mai mică măsură, de alte elemente. În ultimul timp, în contextul intensificării acțiunilor sale provocatoare și de protest, DORIN TUDORAN se consultă cu NICOLAE MANOLESCU în tot ce întreprinde sau preconizează. Mai mult, NICOLAE MANOLESCU și-a asumat rolul de„mediator“ între cel în cauză și conducerea Uniunii Scriitorilor.
De asemenea, DORIN TUDORAN și MIRCEA SANDULESCU se informează periodic în legătură cu rezultatul sancțiunilor ce le întreprind și se pun de acord asupra metodelor pe care să le adopte în viitor, în scopul obținerii aprobării cererilor de plecare definitivă din țară.
Cu toate măsurile de izolare și compromitere a lui DORIN TUDORAN, unii scriitori, între care MIRCEA DINESCU, ALEXANDRU PALEOLOGU, ILEANA MALANCIOIU, GEORGETA DIMISIANO, STEFAN AUGUSTIN DOINAS, MIRCEA IORGULESCU, aprobă deschis sau tacit acțiunile ostile întreprinse de acesta, parte dintre ei sprijinindu-l și material, obținîndu-i pe numele lor foi de drum, ajutoare sau împrumuturi de la Uniunea Scriitorilor. DAN DESLIU și MIRCEA DINESCU i-au atras atenția președintelui Uniunii să nu pună în discuția Consiliului de conducere excluderea lui DORIN TUDORAN pentru că va avea surpriza ca propunerea să nu întrunească numărul necesar de voturi.
În același timp, a sporit numărul oamenilor de litere care manifestă o opoziție„pasivă“ față de politica culturală a partidului nostru, respectiv:
– Evită să abordeze în lucrările lor efortul creator al poporului nostru pentru edificarea socialismului și comunismului, să creioneze tipul eroului pozitiv, orientîndu-se cu predilecție spre reliefarea presupuselor abuzuri, greșeli, aspecte negative, cărora le dau o tentă de generalitate.
Sunt de reținut, în acest context, și tendințele unor scriitori tineri, între care MIRCEA CARTARASCU, BOGDAN LEFTER, FLORIN IARU, STEFAN AGOPIAN, DAN PETRESCU, BEDROS HORASAGIAN și alții, de a realiza lucrări cu trimiteri critice la adresa unor realități social-politice din țara noastră.
– Refuză direct sau disimulat să acorde interviuri ori să prezinte spre publicare materiale în care să omagieze evenimente sau personalități politice.
– Unii critici literari cum sînt NICOLAE MANOLESCU, EUGEN SIMION, MIRCEA IORGULESCU, LUCIAN RAICU, OVIDIU CROHMALNICEANU, VALERIU CRISTEA, ZIGU ORNEA din București, CORNEL UNGUREANU, LIVIU CIOCIRLIE din Timișoara, MIRCEA ZACIU și MARIN [sic!] PAPAHAGI din Cluj Napoca [adăugat cu creionul – „GRIGURCU GH. din Tg-Jiu“ – n.n], evită să publice recenzii, articole despre lucrările scriitorilor angajați, adoptînd o adevărată tactică a„tăcerii”, minimalizându-le în general opera, concomitent cu elogierea exagerată a unor scriitori marginali, fără valoare, pe care încearcă să-i atragă de partea lor.
S-a vorbit/s-a scris mult despre scriitorii aserviți – pentru noi, devotați – pentru Securitate și pentru partid, și despre scriitorii care au refuzat compromisul, care s-au străduit să refuze pactizarea cu Securitatea sau care au dejucat și au răsturnat planurile Securității. NOTA reprodusă pune în lumină încă o dată cea de-a doua categorie.
Încă de la început – „Analiza datelor existente atestă (…)“ – înțelegem că Uniunea Scriitorilor a fost urmărită mereu (în arhiva CNSAS am consultat sute de pagini referitoare la Uniunea Scriitorilor din R.S.R.) și că Securitatea obținea informații și din interiorul acestei prestigioase instituții. Tot în primul paragraf remarcăm utilizarea verbului „ne confruntăm“. Din această formulare reiese că poliția politică era foarte îngrijorată de situația generată de scriitorii „contestatari“.
Prezentarea „stării de spirit“ conține trei puncte, de fapt, trei situații periculoase pentru Securitate: numărul mare de scriitori (importanți) care adoptă „atitudini negative“ la adresa politicii partidului; solidaritatea scriitorilor „ostili“; sporirea numărului scriitorilor „care manifestă o opoziție «pasiv㻓. Observăm în prima parte a Notei că Securitatea era nemulțumită de conducerea Uniunii Scriitorilor, dar realizează în principal o critică statistică. Desprindem și ideea că Securitatea era și se voia în toate.
Din enumerarea scriitorilor cu „atitudini ostile“ constatăm că predomină aceia din București, dar nu lipsesc nici nume importante din alte zone: Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Drobeta Turnu-Severin, Târgu-Jiu. De asemenea, observăm că în aceste enumerări regăsim și scriitori care pactizaseră cu Securitatea (atitudinile lor înregistrate în acest document le diminuează „păcatul“). Scriitorii enumerați au avut atitudini politice foarte diferite, făceau parte din două generații, chiar trei, unii suportaseră detenția politică, alții fuseseră înrolați în rândul lăudătorilor partidului, fapt care dovedește că Securitatea nu se mai putea baza nici pe ajutorul celor considerați apropiați, că supraveghea în permanență mișcările/acțiunile tuturor – indiferent de nume, de vârstă, de ideologie politică și că îi considera pe poți (posibili) dușmani, disidenți.
Tot în enumerările scriitorilor se ascunde și o altă realitate. Securitatea era foarte interesată de scriitorii tineri, fiind preocupată de posibila „contaminare protestatară“ a acestora de către profesorii lor. Securitatea și-ar fi dorit ca absolut toți să fie apologeți, propagandiști ai politicii regimului totalitar și să nu critice nici măcar „pasiv“. I-ar fi vrut pe toți în „frontul ideologic“, cu atât mai mult cu cât era conștientă de influența lor și, foarte important, chiar și de solidaritatea acestora.
Finalul documentului se ocupă în principal de criticii literari, fiind semnalați drept cei mai periculoși pentru „tacticile“ abordate: tăcerea, minimalizarea lucrărilor scriitorilor devotați partidului și „elogierea exagerată a unor scriitori marginali, fără valoare, pe care să-i atragă de partea lor“.
Documentul prezentat este astăzi un tablou în culoarea demnității și în culoarea solidarității, unde chipurile celor doriți stopați apar luminoase, inspiră și bucură. Este un tablou valoros. Evident, nu prin semnătura „executantului“, ci prin subiectul abordat, prin faptele relatate.
__________________________________
* Securitatea obișnuia ca în documentele pe care le redacta să scrie numele persoanelor cu majuscule și fără diacritice. Și, de regulă, erau scrise de mână.
Alexandra Florina Mănescu
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius