Dimitrie Cantemir, Despre numele antice și de astăzi ale Moldovei (1718-1719)

[altmariusbook]

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/03/03/dimitrie-cante...

 

Igitur tota nostra Valachica natio ex Romanis civibus exordium suum ducere aeterna quadam traditione perhibetur…

„Așadar, întregul nostru neam românesc se vădește, printr-o tradiție veșnică parcă, a-și trage începutul din cetățeni romani – și se poate și dovedi <ca atare> – și păstrează chiar și astăzi cu tărie vechiul nume al romanilor, chiar dacă alte neamuri le-au schimbat numele, așa cum am arătat mai sus.

Înainte de toate, chiar dacă tot acest <neam> a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie (despre care se va vorbi mai apoi), totuși toți se cheamă cu același nume de români [Romanorum nomine se appellant], disprețuind adică și dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în ținutul numit Maramureș [Maramoriss], nu-și dau numele de valahi, ci de români (martori îmi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi moldovenii îi numim munteni [Montanos] – căci au luat în stăpânire mai mult

locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara Românească [Czarra Romanasca], adică <în latinește> terra Romana. Noi moldovenii la fel ne spunem români [nos Moldavi similiter nos Romanos dicimus], iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească (dat fiind că numele Moldovei și al moldovenilor este dat foarte de curând, cum vom spune mai apoi) ci românească, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin dacă știe limba noastră, nu-l întrebăm Știi moldovenește? [Scis Moldavice?], ci Știi românește? [Stii romaneste?], adică <în latinește> Scis Romanice? Iar dacă aceste neamuri n-ar fi de la obârșia lor romani, cum, mă rog, ar fi putut să-și ia prin minciună și numele și limba romanilor?”

Sursa imaginilor: Integrala manuscriselor Cantemir, vol. XVIII. De Antiquis et Hodiernis Moldaviae Nominibus. Manuscris facsimil inedit. Prefață de Grigre Tocilescu. Serie coordonată de Constantin Barbu [2010?].
Sursa traducerii: Dimitrie Cantemir. Opere Complete. IX. Tomul I. De Antiquis et Hodiernis Moldaviae Nominibus și Historia Moldo-Vlachica. Prefață de Virgil Cândea. Ediție critică, traducere de Dan Slușanschi, București, 1983.