Trei portrete care sugerează un drum pe firul istoriei muzicii, din epoca Barocului german spre deceniile Romantismului în lumea culturală franceză vă propune Calendarul muzical, sâmbătă 13 mai.
In istoria muzicii franceze apar doi compozitori cu numele Jean Marie Leclair în secolul XVIII, ambii violiniști virtuozi: doi frați născuți la Lyon, la distanță de 6 ani, în familia cu opt copii a unui maestru de dans dar și al... dantelei, care cânta și la basse de violon, în cadrul concertelor Academiei de arte frumoase din Lyon.
Jean Marie Leclair "cel vârstnic" s-a născut la Lyon în 10 mai acum 320 de ani și urma să preia comerțul cu dantelă al familiei dar a intrat de timpuriu în rândurile dansatorilor de la Operă, unde și-a întâlnit și prima parteneră de viață, căsătorindu-se (întâia dată) la 19 ani. Cariera de dansator și violonist l-a purtat și la Rouen și la Torino, unde a și scris muzică pentru spectacole. La 26 de ani era angajatul unui bancher din Paris, căruia i-a și dedicat primul volum de Sonate pentru vioară și bas continuu, publicat în 1723. Revenit la Torino ca maestru de balet s-a preocupat și de propria perfecționare ca interpret la violină, luând lecții cu un fost discipol al lui Arcangelo Corelli. Prestigiul de violonist dar și de autor s-a consolidat și prin aparițiile sale în cadrul celebrelor "Concerte spirituale" din capitala Franței. In turnee dar și cadrul formației instrumentale a regelui, Jean-Marie Leclair a fost mult apreciat, lucrările sale fiind publicate și cu sprijinul celei de a doua soții, care i-a gravat partiturile. Biografiile sale nu au elucidat misterul morții muzicianului care a fost găsit ucis la 67 de ani, în casa sa dintr-un cartier parizian. A rămas în urma lui faima unui mare violonist, exponent al școlii franceze, cu o bogată creație camerală și concertantă.
Dietrich Buxtehude - 310 ani de la moarte
Activitatea lui la celebra Marienkirche reprezintă şi astăzi un prilej de mare mândrie pentru locuitorii oraşului Lübeck din nordul Germaniei. Faima de mare organist, creator şi organizator de concerte a muzicianului născut probabil prin 1637 pe teritoriu danez dar într-o familie de origine germană a crescut prestigiul artistic al vechii cetăţi hanseatice. Dacă despre prima parte a vieţii lui Dietrich Buxtehude sunt consemnate puţine date, biografiile sale menţionează stabilirea la Lübeck în aprilie 1668, obţinerea postului de organist fiind asociată şi căsătoriei cu cea mai mica dintre fiicele predecesorului său! De aici şi "aureola" de legendă ce însoţeşte povestea vizitei lui Handel (în 1703) şi a lui J.S.Bach (în 1705) la Lübeck pentru a-l asculta pe maestru şi pentru a candida la preluarea atribuţiilor sale la Marienkirche: condiţia de a-i lua de soţie fiica a fost …de neacceptat iar cei doi tineri virtuozi-autori şi-au continuat drumul carierei pe alte meleaguri !!!
Chiar dacă s-au pierdut foarte multe dintre paginile lui Buxtehude, viaţa muzicală a secolului XX a readus la lumină o parte importantă a creaţiei acestui reprezentant al Barocului nord-german, stins din viaţă în 9 mai, acum 310 ani.
Jules Massenet - 175 de ani de la naştereâ
A fost considerat unul dintre cei mai prolifici şi de success compozitori francezi ai curentului romantic iar dintre cele peste 30 de partituri destinate teatrului liric câteva s-au păstrat între favoritele publicului generaţii de-a rândul.
Jules Massenet s-a născut în 12 mai acum 175 de ani iar talentul său precoce l-a adus la Conservatorul din Paris la 10 ani, devenind discipolul celebrului (pe atunci) Ambroise Thomas. O altă personalitate artistică importantă pentru epoca de formare a tânărul compozitor a fost Franz Liszt, pe care l-a întâlnit în anii petrecuţi în Italia, în urma câştigării Premiului Romei (la doar 21 de ani). Cu toate acestea, veritabila recunoaştere în viaţa muzicală franceză a venit după premiera mult aplaudată a operei exotice "Regele din Lahore" în 1877 iar în anul următor a devenit şi profesor la Conservatorul parizian, unde - printre foarte mulţi alţii - student i-a fost şi George Enescu.
Fineţea conturului expresiv a caracterizat scriitura muzicală a lui Jules Massenet nu numai în portretizarea personajelor sale din opere (cele feminine beneficiind de evidente accente de sensibilitate dar şi de naturaleţe în construcţia musical-dramatică) ci şi în literatura sa vocal - camerală, cuprinzând în jur de 250 de cântece. Un fragment din opera sa "Thais" a devenit una dintre cele mai cunoscute, mai populare pagini de muzică clasică...
Baletele şi suitele sale simfonice stau mărturie fanteziei şi talentului de orchestrator; muzicianul francez stins din viaţă în august 1912 a scris şi miniaturi dar şi lucrări de proporţii ample - cum sunt oratoriile sale, prea puţin cunoscute însă astăzi. Spectaculozitatea tratării timbrale a atras atenţia în cazul celor 7 suite orchestrale, începând cu anul 1867 (prima fiind initial intitulată chiar Simfonia în Fa major); apar aluzii către anumite zone europene aparîn Scenele ungare din 1871, în cele napolitane sau în cele alsaciene din 1882; William Shakespeare a inspirat Scenele dramatice din 1875. Foarte apreciate au fost şi Scenele feerice din 1875 şi, mai ales, cele pitoreşti - a căror primă audiţie a avut loc la Paris în 1874.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius