Diaconul bihorean Teodor Codilă, decedat în temniţa comunistă

[Convergențe - Lumina]

Memoria Bisericii

 

Adrian Nicolae Petcu, 27 Martie 2017

S-a născut la 24 ianuarie 1920, într-o familie de oameni simpli din localitatea Toboliu, judeţul Bihor. După şcoala primară din satul natal, tânărul Codilă se înscrie la Şcoala Normală din Oradea (1932-1940). La cedarea nord-vestului Ardealului, Teodor Codilă se refugiază la Arad. Aici, el se înscrie la Academia teologică, ca refugiat beneficiind de o bursă din partea statului. Însă, în timpul guvernării legionare, acordarea bursei i-a fost condiţionată de apartenenţa la Mişcarea legionară. Pentru că la plebiscitul organizat de guvernarea antonesciană a votat cu „Nu”, în iulie 1941, locuinţa din Arad îi este percheziţionată de Siguranţă, care găseşte un exemplar al cărţii „Pentru legionari”. Chiar dacă volumul nu-i aparţinea, tânărul Codilă este arestat, însă Curtea Marţială decide cercetarea lui în stare de libertate. Temându-se de anchetele de la Siguranţă, în noaptea de 20 spre 21 septembrie 1941 Codilă pleacă în Germania, prin Vârşet, respectiv Breslau. La 20 decembrie 1941 este anchetat de Gestapo, mai apoi fiind trimis în lagărul de la Rostock. De Crăciunul anului 1943, alături de alţi legionari, este mutat în lagărul de la Buchenwald, până în august 1944 lucrând într-un atelier de aparate optice. În urma bombardamentului anglo-american din august 1944, este mutat la Viena, pentru a fi cooptat în grupul legionar simist. În noiembrie 1944, împreună cu Gligor Cantemir, este paraşutat de aviaţia germană în zona localităţii Târnova, din judeţul Arad. Refuză să participe la acţiunile de sabotaj, care îi fuseseră cerute încă de la Viena, preferând să se întoarcă în satul natal. Cu binecuvântarea Episcopului Nicolae Popovici al Oradiei, în 1945, se înscrie în anul II la Academia Teologică din Cluj. Deoarece autorităţile procomuniste fuseseră informate asupra persoanelor paraşutate de aviaţia germană, între 13 şi 23 noiembrie 1945 este anchetat de Siguranţă. La 1 decembrie 1945 este arestat şi anchetat din nou, până la 19 decembrie acelaşi an. Este acuzat că, în 1940, aflat la Arad, ar fi făcut parte dintr-o organizaţie subversivă, iar după întoarcerea din 1944 ar fi recrutat tineri în organizaţia legionară. Este trimis în instanţa militară pentru „participare la organizaţiune cu caracter public interzis”, conform Decretului nr. 2936/1941. La 15 ianuarie 1946, se suspendă judecarea, el întorcându-se în satul natal. Ulterior, prin Sentinţa nr. 4306 din 19 decembrie 1946 a Curţii Marţiale a Corpului 6 Teritorial Cluj este condamnat la un an închisoare corecţională, cu suspendare, prin schimbare de calificare cu infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Teodor Codilă face recurs, iar prin Sentinţa nr. 1238bis din 30 aprilie 1947 a aceleiaşi curţi marţiale, este condamnat la 2 luni închisoare corecţională, pentru „instigare publică”. Cu toate aceste greutăţi provocate de autorităţile comuniste, Codilă îşi continuă studiile de teologie şi urmează Conservatorul din Cluj, iar la 1 martie 1948, din mâinile Episcopului Nicolae Popovici, primeşte darul diaconiei. Slujeşte la Oradea, însă nu pentru mult timp. La 31 august 1948 este arestat de Securitate, pentru apartenenţă la grupul studenţesc clujean participant la demonstraţiile din 1946, alături de alţi universitari de la Ştiinţe şi Litere. Este anchetat în condiţii dure la Securitatea din Cluj, pe motiv că ar fi conspirat împotriva regimului „democrat-popular”. Prin Sentinţa nr. 715 din 23 aprilie 1949 a Tribunalului Militar Cluj, Codilă este condamnat la 12 ani temniţă grea, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Trece prin închisorile de la Aiud (1949) şi Piteşti (1949). După episodul reeducării prin tortură fizică, ajunge în colonia muncă forţată de la Baia Sprie. Aici, „fiind în mină, în timpul muncii i-a căzut o coptură de minereu în cantitate de o tonă şi jumătate fărâmându-i tot corpul”, se arăta într-un document al Securităţii. Teodor Codilă a murit la 2 mai 1953, în colonia Baia Sprie.