Ruşii din oraşul Penza au inaugurat vineri un bust al lui Stalin, amplasat în apropiere de sediul partidului comunist local, în cadrul ceremoniei fiind citite cu voce tare pasaje din discursul dictatorului sovietic.
Amplasarea bustului lui Stalin în oraşul din sud-vestul Rusiei are loc la mai bine de un an de când preşedintele Dmitri Medvedev a denunţat regimul "totalitar" al URSS şi crimele "de neiertat" comise de Stalin.
Un membru al departamentului local al partidului comunist, Vladimir Semaghin, citat de agenţia Interfax, a afirmat că ideea de a ridica acest bust aparţine unui grup de veterani, care a făcut această solicitare în urmă cu aproximativ un an.
"Personal, nu îmi place Stalin. Familia mea a suferit în timpul anilor de represiune. Totuşi, este vorba despre un remarcabil om de stat. În calitate de oameni civilizaţi, trebuie să întâmpinăm cu clam inaugurarea monumentului lui Stalin", a declarat Kiril Zastrojni, un reprezentantul unei asociaţii locale pentru protejarea monumentelor, potrivit RIA Novosti.
Ridicarea bustului arată că nostalgia ruşilor după comunişti este încă puternică, în contexul în care nu a fost finalizat procesul de reevaluare a istoriei început la destrămarea regimului sovietic în 1991, potrivit militanţilor ruşi pentru drepturile omului.
Totodată, o serie de manuale de istorie destinate universităţilor continuă să ofere o apreciere pozitivă lui Stalin.
„Jurământul” sau Stalin înainte de toate
Pelicula sovietică „Jurământul”(1946), a regizorului gruzin Mihail Ciaureli, este una dintre „capodoperele” cinematografiei de partid şi ale realismului socialist revoluţionar al vecinilor de la Răsărit.
Chiar dacă în URSS nimeni n-ar fi avut curajul să întrebe cum s-au irosit milioane de vieţi, folosite drept carne de tun în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, întrebarea persista în mintea multora. Aşa că turnarea unui film despre „măreţele” realizări ale conducătorului iubit şi ale poporului sovietic era mai mult decât binevenită. Imaginea pe care pelicula „Jurământul” încearcă să o impună este una a sacrificiilor colective şi a unui lider înţelept şi uman.
Deşi informaţiile pe care le poţi obţine astăzi despre un film atât de propagandistic sunt extrem de rare, în anii de după „eliberarea roşie” a României ele erau prezente în toate gazetele de specialitate. Rusificarea şi mai ales sovietizarea imaginarului şi a mentalităţii româneşti se producea la toate nivelurile.
Subiectul filmului este unul cât se poate de politic: jurământul pe care Stalin îl face la mormântul lui Lenin şi realizările înfăptuite sub comanda sa, cu sacrificii supraomeneşti ale poporului ales să ducă societatea umană pe culmile comunismului. Firul epic este şi el unul plicticos, previzibil şi canonic (în sensul liniei de partid). O familie de ţărani georgieni (asemenea lui Stalin), care suferă din cauza culacilor, a războiului civil şi apoi a celui de-Al Doilea Război Mondial şi care pierde toţi membrii familiei cu excepţia femeii-mame. Aceasta din urmă este dată drept exemplu de Stalin ca mamă eroină, femeia care a dăruit totul pentru ţara sa.
Ales să-l interpreteze pe Stalin, actorul Mihail Ghelovani afirma într-un interviu, la puţină vreme după lansarea peliculei: „M-am străduit să absorb în mine toate cunoştinţele şi impresiile despre Stalin şi să-l înfăţişez sincer, liber, natural, în diferitele situaţii şi diferitele perioade ale vieţii sale şi a popoarelor.
Dacă această muncă a mea va ajuta spectatorul să înteleagă: cine este Stalin pentru poporul sovietic şi de ce a devenit dânsul conducătorul acestui mare popor după moartea lui Lenin, de ce este el continuatorul operei lui Lenin, şi de ce e atât de puternică legătura lui cu poporul, cum a ştiut Stalin să cimenteze laolaltă poporul sovietic şi să aducă ţara la cea mai mare victorie din istoria omenirii, eu mă voi socoti pe deplin satisfăcut.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius