Despre Clujul lui Matia Corvinul

[altmariusistoric]

Despre Clujul lui Matia Corvinul - Academician Ioan-Aurel Pop

    http://www.cluj.djc.ro/DocumenteHtml.aspx?ID=4154                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                  Ansamblul statuar Matia Corvin

În centrul istoric al Clujului troneaza de mai bine de un secol un grup statuar exceptional, în fruntea caruia se impune figura majestuoasa a lui Matia Corvinul. Ne amintim de ilustrul suveran în 2008 si fiindca acum s-au împlinit exact 550 de ani de la alegerea sa ca rege al Ungariei si de la suirea pe tron. Ne mai amintim si pentru ca statuia, inaugurata la 1902, este o adevarata opera de arta, apartinând sculptorului Ioan Fadrusz, premiat pentru aceasta lucrare la un prestigios salon international de la Paris. Era epoca sarbatoririi cu mare fast a "mileniului", adica a celor o mie de ani trecuti de la venirea ungurilor în Pannonia (896-1896), iar personalitatea suveranului nascut la Cluj era prezentata ca o întruchipare a rolului ungurilor de "civilizatori ai Bazinului Carpatic". Figura si personalitatea regelui Matia s-au impus drept simbol al Clujului, cu precadere în epoca moderna si contemporana, când au patruns ferm în constiinta colectiva. În fine, nu de putine ori, Matia Corvinul si statuia lui Fadrusz au stârnit controverse si dispute, mai ales în timpul puseurilor de nationalism din ultimul secol. Dupa tentative de "ornare" a statuii cu sloganuri alternative unguresti si românesti, solutia optima s-a dovedit a fi inscriptia de Mathias Rex, care spune concentrat totul, în acord cu maxima latina Non multa sed multum. Dar dincolo de toate acestea, statuia respectiva este poate cea mai importanta emblema urbana (când spui Cluj spui "statuia lui Matei Corvin"), cu valoare artistico-istorica în sine si cu trimitere la o personalitate de prim rang a trecutului Europei Centrale si Sud-Estice. Tot emblematica este si "Casa Matei", adica edificiul din centrul Clujului în care s-a nascut viitorul suveran si care, în ciuda unor transformari suferite, s-a pastrat intact dupa aproape sase secole de la constructia sa.

Venit pe lume la 23 sau 24 februarie 1443, în casa Mech – a unui patrician german din Cluj, devenita un fel de han – ca fiu al românului Iancu de Hunedoara si al nobilei maghiare Elisabeta Szilagy, Matia Corvinul a devenit un simbol al caracterului multietnic al Transilvaniei de atunci. De altminteri, la începutul secolului al XV-lea, Clujul dintre ziduri (intra muros) era înca mai mult un oras german decât maghiar. Tatal viitorului rege, Iancu de Hunedoara, numit în tinerete în documente “Ioan Românul” (Iohannes Olah), descindea dintr-o familie cneziala înnobilata, fiind, mai exact, fiul cavalerului de curte regesc Voicu (miles aulae regis) si al Elisabetei de Marginea sau Marsina. Acest din urma nume conduce fie la districtul românesc omonim din nord-estul Banatului, fie la familia cneziala româneasca Musina/Marsina din Tara Hategului. Prin merite proprii, Iancu a ajuns la mari demnitati, între care cele de voievod al Transilvaniei (1441-1446), guvernator al Ungariei (1446-1452) si capitan general al regatului (1453-1456). El a salvat Ungaria si Crestinatatea de invazia otomana spre centrul Europei prin marea victorie de la Belgrad din 1456, fiind considerat ultimul mare cruciat autentic, animat de idealurile Republicii Crestine (Respublica Christiana).

Casa in care s-a nascut Matia Corvin, fotografiata la 1890

În urma luptelor interne pentru tronul Ungariei, fiul lui Iancu, Matia, a fost ales rege al Ungariei, în 1458. Era primul rege fara sânge regesc, dar nu a reusit sa întemeieze o dinastie, caci fiul sau, Ioan Corvin, nu s-a putut impune pe tron la moartea tatalui (1490). Despre Matia s-a stiut în epoca faptul ca era de origine româna (a fost si numit uneori, cu oarecare dispret, Valachorum regulus, adica "regisorul românilor"), dar s-a preferat sa se puna accentul pe originea sa romana (din familia Corvina), fiindca românii erau oricum urmasii romanilor si fusesera stapânii lumii (în timp ce românii ardeleni erau supusi si umili, fara dreptul de a alcatui o stare sau grup privilegiat, cum formau nobilii unguri, sasii si secuii).

Matia a purtat lupte cu mai toti dintre vecinii sai, inclusiv cu moldovenii lui Stefan cel Mare (1457-1504). Dornic sa supuna Moldova, al carui principe nu i se recunostea drept vasal, regele a trecut Carpatii cu oaste la 1467, dar a fost învins si ranit de moarte la Baia de catre românii voievodului Stefan cel Mare. De aceea, Iorga a scris ca Matia a fost mereu si pretutindeni biruitor si doar odata învins, de propriul sau neam.

Dupa aceasta, neputând supune Moldova, dar având nevoie de ajutor în lupta antiotomana, s-a reconciliat cu domnul de la Suceava, cu care a încheiat tratate de colaborare (suzeranitate-vasalitate), dupa tipicul medieval. La un moment dat, probabil dupa 1484, i-a daruit lui Stefan feudele ardelene Ciceul si Cetatea de Balta, doua cetati cu zeci de sate românesti în jurul lor si i-a îngaduit domnului român sa patroneze viata bisericeasca a românilor din Transilvania. În acel timp a fost ctitorita de catre moldoveni biserica din Feleac, devenita apoi de episcopie, arhiepiscopie si chiar mitropolie româneasca. În lupta antitomana de la Vaslui, din 1475, dar si în alte împrejurari, Stefan a fost ajutat si de osteni veniti din partea lui Matia.

În legatura cu figura marelui rege renascentist si mecenat, trebuie facute câteva precizari. Numele lui real nu este Matei – cum i se spune de catre majoritatea românilor – ci Matia, deoarece copilul nascut la Cluj a fost botezat nu dupa numele evanghelistului Matei (Matheus), ci dupa acela al apostolului Matia (Mathias), omagiat în calendarul catolic la 24 februarie în anii obisnuiti si la 25 februarie în anii bisecti. Cum însa numele de Matia nu s-a impus niciodata în onomastica româneasca si cum asemanarea formala între cele doua nume este izbitoare, el a fost foarte usor confundat cu numele de Matei, familiar si cunoscut între români. În al doilea rând, se cuvine zabovit putin asupra celor doua placi comemorative asezate pe "Casa Matei", adica pe fatada edificiului în care s-a nascut personajul evocat. Prima placa, scrisa integral în limba maghiara, aminteste o atmosfera de mare fast nationalist ungar, cu accente sovine si xenofobe, când regele Matia era ridicat în slavi ca purtator al geniului natiunii ungare, ca mare suveran, depozitar al celor mai înalte calitati ale poporului maghiar. În ciuda caracterului sau exclusivist si chiar ofensator pentru români, aceasta placa a fost lasata la locul sau – spre deosebire de alte simboluri similare – si în vremea comunismului. A doua placa, în limbile engleza si româna, a fost pusa în graba, prin anii '90 ai secolului trecut, în cadrul unor avânturi nationaliste românesti, promovate de primarul de-atunci al Clujului. Ea contine câteva erori care se cuvin relevate: 1) pe frontispiciul sau troneaza o stema a Clujului falsa, cu simboluri heraldice atipice, neaprobata vreodata de specialisti si mai ales de Comisia de Heraldica a Academiei Române; 2) numele regelui este trecut în forma populara de "Matei", desi se stia ca aceasta este incorecta; 3) regele este caracterizat drept "român", când, în fapt, el avea doar origine româneasca pe linie paterna, cea care, de altminteri, conta în epoca; corect era sa se releve doar spita sa româneasca; 4) textul englez contine cel putin o greseala de ortografie (este scris acording to în loc de according to). Toate acestea pun placa respectiva într-o lumina nefavorabila, cel putin pentru cunoscatori. Aceasta nu înseamna ca o inscriptie în limba româna – limba materna a circa 80% dintre clujeni! – si într-o limba de circulatie internationala nu era necesara. Era foarte necesara, dar trebuia pusa cu oarecare precautie, dupa consultari cu specialistii, care exista din plin în marele oras universitar si academic de pe Somes.

Dezvelirea, in centrul Clujului, a grupului statuar "Matei Corvin" (1902)

Matia a fost apreciat drept unul dintre cei mai mari regi pe care i-a avut Ungaria de-a lungul timpului, dar el nu este simbolul unei singure natiuni sau etnii. Pretuit de germanii clujeni în mijlocul carora s-a nascut si de toti germanii (sasii) ardeleni fiindca le-a recunoscut organizarea politico-administrativa superioara numita Universitas Saxonum (“Universitatea sasilor”), el este deopotriva revendicat si de români, prin originea pe linie paterna, prin mândria de a se considera, ca si românii, urmasul romanilor. El a fost si un european, prin efortul de aparare a Crestinatatii, prin ideile sale umaniste, prin pretuirea culturii, prin întemeierea bibliotecii vestite numite “Corvina” sau "Corviniana". Prin nastere, prin ocrotirea orasului (caruia i-a conferit privilegii), prin fondarea bisericii franciscane la 1486 (pe str. Mihail Kogalniceanu) si prin alte gesturi si actiuni, regele a ramas pentru eternitate si un simbol al Clujului. Un oras contemporan care poate arata lumii asemenea embleme ale trecutului nu este amenintat de uitare, ceea ce nu este putin lucru. Pentru ca uitarea este un fel "somn al ratiunii", iar amintirea, prin seva ei, este o cale deschisa spre viitor si spre colaborare. Iar evocarea figurii regelui Matia Corvin nu trebuie sa fie un prilej de dezbinare, ci de unire si comuniune între români si unguri, pe care destinul i-a asezat sa traiasca împreuna. 

Academician Ioan-Aurel Pop

(sursa: http://www.cluj4all.com/file_din_istoria_clujului/1)