altmarius

cultură şi spiritualitate

Despre Castru, fortul, cetatea Dierna/Orsova

http://diernaorsova.blogspot.com
Izvoarele arheologice, atat timp cat au fost la indemana, au adus dovezi suficiente despre o continuitate a locuirii vecinatatilor Orsovei actuale; ele confirma-ceea ce era aproape firesc pentru un teritoriu atat de avantajos, din toate punctele de vedere-ca locuirea se pierde in negura timpului.
"...Este greu de delimitat, mai ales la inceputuri, istoria orasului Orsova de istoria zonei din care face parte. De aceea voi vorbi initial despre istoria Clisurii Dunarii, urmand ca ulterior sa revin cu niste repere istorice scurte si la obiect, referitoare numai si numai la Orsova.

Cuprinsul Clisurii Dunarii - asadar si zona Orsovei - a fost populat din zorii vietii omenesti. Cele mai vechi dovezi materiale despre prezenta umana provin de la sfarsitul paleoliticului mijlociu si din paleoliticul superior. Pestera lui Climente din Cazanele Dunarii a fost locuita, de asemenea, de oamenii musterianului alpin.

Oamenii epipaleoliticului - vanatori de pasari si animale mici - veniti din sud, au poposit pe aici acum vreo 12.000 de ani. Ei foloseau arme si unelte din silex, descoperite in Pestera Cuina Turcului din Cazanele Dunarii (actulamente sub nivelul lacului).

Faza neolitica este si ea atestata prin numeroase descoperiri arheologice, multe dintre acestea putand fi vizitate. Ele apartin neoliticului vechi (cultura Stracevo-Cris), mijlociu (cultura Vinca) si tarziu (cultura Salcuta si Tisa Polgar). Sapaturile au dat la iveala asezari formate din bordee, locuinte de suprafata, gropi menajere, platforme si instalatii de foc. Materialul arheologic - bogat - alcatuit din ceramica, unelte de piatra si os, greutati pentru plasele de pescuit si pentru razboaiele de tesut, idoli si altare de cult din lut ne spune ca locuitorii Clisurii se ocupau pe atunci cu agricultura, cresterea vitelor, pescuitul si olaritul..."(internet)

Despre aceasta perioada si acele locuri, Ovid Densusianu in Dacia preistorica ( este astazi judecat gresit, respectiv ca mai mult a fabulat decat ar fi dedus pe baza dovezilor istorice invocate, desi pe fond si nu pe detalii nu i se poate imputa nimic nestiintific) spune:
".... Regiunea adiacenta Defileului Dunarii a fost intens locuita înca din cele mai vechi timpuri.
Dunarea a însemnat, în acele vremuri îndepartate, pentru populatiile primitive, principala poarta de legatura între partile orientale si cele occidentale ale unei Europe, care în urma cu 10 - 15.000 de ani, dupa cum spun specialistii, abia începea în partile ei nordice sa se dezmorteasca de sub întinsele calote de gheata ale ultimei glaciatiuni.
Primele relatari despre Portile de Fier, sau cataractele Dunarii, le aflam la Homer care spune ca ele se aflau lânga Okeanos Potamos, sau Istru, acolo, unde dupa Hesiod a fost aruncat într-o caverna adânca, balaurul cel legendar, care înspaimântase pâna si pe zeii Olympului. Înca de atunci ea devenise un punct geografic important.
În timpurile romane, ele erau cunoscute sub numele de Portae Caucasiae caci dupa cum stim, Carpatii Meridionali în geografia militara romana purtau numele de Caucas.
Pliniu cel Batrân le descrie ca pe o gigantica opera a naturii completata de o magnifica constructie: "Aici catena muntilor se întrerupea deodata. Portile erau formate din grinzi îmbracate cu fier, iar pe sub ele curgea un pârâu, din care exahala un miros foarte greu. În partea de apus, aceste porti erau aparate de un castel asezat pe vârful stâncilor spre a împiedica trecerea gintilor nenumarate".
Pe aici au trecut, dupa cum se relateaza în poemele epice atribuite lui Orpheu, si eroii argonauti navigând cu corabia Argos în sus pe Okeanos Potamos, dincolo de tinuturile locuite de scythii arcasi si pastorii hyperborei. Ajunsi la strâmtoarea Muntilor Rhipaei, ei au trecut înfricosati de vâltorile si stâncile ce se aflau în apropiere de insula Iernis, Erythia sau Rusava, insula Ada-Kaleh din timpurile recente aflata cândva în amonte de cataractele sau gherdapurile de la Portile de Fier, si s-au oprit osteniti la gura râului Ternesos, Cerna de azi, în portul în care se ridicau vestitele Columne ale lui Hercule.
Herodot scrie ca, dupa cum a aflat de la preotii egipteni, regele Sesotris sau Osiris plecând cu o flota compusa din corabii lungi, a supus pe locuitorii de langa "Erythra Thalassa", de unde nu a mai putut naviga din cauza strâmtorilor.
Dar cel mai mare erou al antichitatii care a marcat profund istoria acestor locuri este Heracle sau Hercules Iovio, numit în legendele din regiunea carpatica Iovan Iorgovan.
Printre cele 12 munci pe care i le-a impus regele Eurysteu din Mycena era si aceea de a-i aduce faimoasele cirezi de vite ale lui Geryon din insula Erythia.
Hercule, cum ne spune Apollodor, dupa ce soseste lânga Okeanos Potamos, unde se afla insula Erythia, ridica în munti, doua columne, în memoria calatoriei sale.
Numerosi istorici si geografi din antichitate au cautat sa descopere locul în care au fost amplasate aceste grandioase constructii, si strâmtoarea muntoasa din apropiere, creându-se numeroase confuzii, ce s-au perpetuat pâna în zilele noastre, multi autori fiind convinsi ca este vorba de Gibraltar. Totul porneste de la confuzia dintre denumirea moderna, chiar si în timpurile istorice, de Ocean sau mare deschisa, si Okeanos Potamos pe care grecii vechi o foloseau de fapt în cazul Dunarii sau Istrului, râul cel mare de la nord.
Dupa Herodot însa : "Grecii, care locuiesc lânga Pontul Euxin, povestesc, ca Hercule aducând cirezile de vite, ce le luase de la Geryon, a venit în tara aceasta, care atunci era pustie si pe care acum o stapânesc scythi. Iar Geryon locuia în afara de Pontul Euxin, în insula pe care grecii o numesc Erythia (Rosia sau Rusava), situata lânga Gadira (Gadeira) în afara de Columnele lui Hercule".
Erythia înseamna în greceste Rosia iar aceasta insula de care pomenesc poemele antice, nu este deci o fictiune geografica. Ea ar putea fi identificata cu Insula Ada-Kaleh ce se afla înainte de construirea barajului de la Portile de Fier, la varsarea Cernei în Dunare la Orsova sau Podul Rusavei cum mai sunt denumite locurile în legendele românesti..." (Fragment din Dacia preistorica-Ovid Densusianu -http://www.nouaromanie.ro/redescoperirea romaniei_files/defileu 2.htm)

In ceea ce priveste existenta unei adevarate cetati antice pe teritoriul Orsovei unii istorici inclina sa creada ca inceputurile s-ar datora lui Traian (cf.Andreea Demirgean), care a trecut Dunarea pe poduri de vase, pe la Laederata, localizata pe teritoriul actual al Serbiei si prin dreptul unei insule asimilata cu insula Orsova, avand ?in acest caz- nevoie de consolidarea unui cap de pod in apropiere, sub forma unei constructii de aparare provizorii. Numirea castrului Dierna ar putea proveni din latina , semnificand "despicare", asa cum se scrie pe Tabula Traiana, respectiv ca Traian a deschis drum prin defileul Dunarii, pentru cativa kilometri de portiune dificila, prin despicarea muntilor. (Mentionez ca , in anumite perioade de mai tarziu, insula Ada Kaleh chiar a fost denumita drept insula Orsova, dupa denumiri ca Saan, Carolina, Rusava etc).
Si alte izvoare istorice ne conving ca trecerea trupelor romane, venite prin dreapta fluviului, s-ar fi facut pe langa/peste insula Ada Kaleh. Ar exista argumente pentru o astfel de localizare, dupa cum exista si unele argumente contra. Desigur ca si alte insule, daca ar fi existat si pe atunci pe Dunare, pe portiunea iesirii din Cazane (unde troneaza Tabula Traiana) si pana la Drobeta, respectiv: Ogradena/Ogradina, cateva insule mai micute in zona Portilor de Fier si terminand cu insula Simian ar fi putut sa serveasca teoretic, la o adica, pentru legatura de poduri de vase. In sprijinul alegerii insulei Orsova/Ada Kaleh drept conexiune pentru podurile de vase, ar veni faptul ca insula Ogradena era mai nepotrivita, fiind foarte aproape de iesirea din Cazane, unde Dunarea se expanda involburata, curgand vijelios, insulitele mici din zona Portilor de Fier se exclud ca fiind necorespunzatoare unor astfel de intreprinderi, iar insula actuala Simian era prea in camp deschis, nepermitand surprinderea adversarului.
Scenele de pe Columna lui Traian par sa sustina ipoteza debarcarii pe malul stang al Dunarii, in zona varsarii Cernei in Dunare, unde exista si suficient spatiu de manevra pentru o astfel de operatie. De altfel, chiar pozitia insulei Ada Kaleh, dupa care urma o curba spre dreapta a Dunarii, domolind prin contracurentii si contratensiunea hidraulica a malului stang viteza de curgere, poate ca si pragurile si pietrele-insule din zona imediat urmatoare a Portilor de Fier sa fie avut acelasi rol de relativa linistire a curgerii, precum si distanta relativ egala pana la cele doua maluri sa fi contribuit la alegerea insulei drept legatura de poduri de vase. Dar, aproape cu certitudine este faptul ca trecerea Dunarii prin acest sector era vitala pentru strategia gandita de a ajunge ?prin impresurare- la capitala regatului dac, si prin una dintre trecatorile binecunoscute in antichitate, cea care asigura legatura tarii Hategului cu Dunarea, prin Tibiscum (langa Caransebes, loc de concentrare a trupelor cu cele venite de la Laederata), celalalte cai posibile fiind pe valea raurilor care traverseaza Carpatii Meridionali, asa cum s-a intamplat in al doilea razboi al lui Traian.
Este foarte probabil ca o atat de strategica pozitie sa fi fost valorificata de toti cei care aveau posibilitatea de a controla militar si comercial zona, inca din cele mai vechi timpuri. Cum dovezile de locuire continua duc catre paleolitic, nu vedem de ce sa nu fi existat si alte constructii de aparare consolidate anterioare si ulterioare, care sa fi fost retinute in memoria colectiva pentru revenire, chiar daca s-au produs uneori dislocari ori parasiri temporare ale zonei de catre populatie si administratie. Se stie ca cetatile grecesti de la Pontul Euxin foloseau zona drept punct de vama pentru marfurile care se duceau, respectiv veneau din centrul continentului european, in mod logic pe calea care facea cel mai bine aceasta legatura: Dunarea. Si pe durata autoritatii imperiului roman asupra zonei, aici a functionat un punct de vama , unde se percepea o taxa de 2,5% din valoarea declarata a marfurilor (cf.Andreea Demirgean).
Aceasta poate conduce la supozitia ca astfel de zone strategice puteau avea mare autonomie fata de administratia teritoriala regionala, ca urmare a unor aranjamente stabilite intre cei cu interese comerciale si cei cu autoritate teritoriala indreptatita. De aceea, atunci cand se prefigura un conflict militar prin apropiere, pentru schimbarea de durata a autoritatii teritoriale, nu putea fi exclusa tratarea privilegiata-de catre toate partile- a unor astfel de asezari, respectiv afectarea minima a acestora, lucru care nu s-a mai respectat mai tarziu, cand s-au produs invaziile popoarelor migratoare.
In plus, dupa razboiul romano-dacic din 86 d.H., dacii obtinusera "diplomatic" niste conditii de ?aliati ai romanilor?, desigur bazate pe rezultatul bataliilor, conditii care trebuie sa fi avut si o parte compensatorie, printre care controlul zonei de granita de catre romani nu poate fi exclus, control in care ar fi intrat zone foarte intinse, respectiv o fasie larga si neregulata pe stanga Dunarii, cu toate punctele de aparare si drumurile de acces. Cred ca afirmatia ca meseriasi romani trudeau la intarirea cetatilor dacice si la deschiderea unor drumuri rapid si sigur circulabile se refera, in primul rand, la ceea ce intrase sub control roman. Sub acest aspect nu mai pare hazardata traversarea Dunarii pe poduri de vase, atat timp cat ambele maluri erau sub un control stabil si ferm, iar pregatirile pentru acest moment se facusera timp de 15 ani, durata suficienta pentru eficienta romana sa realizeze chiar caile de infrastructura necesare, poate ca si consolidarea structurilor de baza tip castru. Dupa pacea din anul 102 aceste teritorii s-au extins. Desigur ca indoiala unora privind (chiar) capacitatea reala a romanilor de a construi podul de la Drobeta intre anii 103 si 105, nu are in vedera ca in aproape 20 de ani romanii sa fi facut drumurile pana la traversare, sa fi adus masini si transportoare terestre si navale , respectiv sa fi adus la fata locului toate materialele necesare (in primul rand piatra, iar in ultima perioada de cativa ani, lemnul) , sa fi fost construite partile de cap de pod de pe cele doua maluri, in lungime totala de peste 300 de metri si poate chiar si alte picioare ale podului in apa Dunarii, de o parte si de alta , pentru a scurta cat mai mult latimea podului de vase folosit aproape permanent timp de mai multi ani. Aducerea lui Apolodor s-a impus pentru a face constructia dupa un proiect functional scopului imediat urmarit si pentru finalizarea constructiei pana la termenul impus. Si pentru ca s-a reusit acest lucru, constructia i-a fost intrutotul atribuita. Asta nu exclude ca pe aceste teritorii si chiar dincolo de ele, atunci cand erau conditii propice, dacii sa nu faca incursiuni, unele notabile, dar fara efectul de restituire ori de recuperare durabila a celor pierdute/cedate.In aceste incursiuni s-a remarcat tanarul print Decebal, neimpacat cu rezultatele consolidarii autoritatii romane pe stramosescul teritoriu dac, pierdut de curand.
Toata demonstratia de mai sus vrea sa sustina ipoteza ca cel putin o constructie de aparare, daca nu o tabara militara romana permanenta sa fi existat pe teritoriul Orsovei, inca cu 15 ani inaintea traversarii Dunarii, ceea ce ar confirma ca Traian, prin alegerea trecerii Dunarii la Orsova sa fie considerat intemeietorul costructiei militare extinse si consolidate, nu numai cu functie de aparare, ci mai ales cu functia de cel mai important punct inaintat de alimentare continua a frontului extins de operatii. Ba chiar se poate afirma ca toata asezarea militara romana , impreuna cu toate constructiile de servicii, sa fi fost- in continuitatea traditiei locuirii si pentru o buna deservire a relatiilor pe valea Cernei- amplasata la varsarea Cernei in Dunare, pe partea stanga a raului (spre rasarit v.fig.1), acolo unde s-a localizat o constructie nu asa de fortificata, numita Transdierna. Unii istorici nu cred intr-o astfel de localizare, plasand aceasta fortificatie initiala la nordul castrului medieval Dierna, respectiv pe malul drept al Cernei, acolo unde s-au descoperit niste caramizi, ba chiar mai mult, existenta unei cetati fortificate fiind nejustificata, atata timp cat aceasta ar fi avut un caracter eminamente civil, care nu rezista judecatii decat daca este vorba despre componenta comerciala, pastrata inca vreo cateva secole si inca pe vatra veche si nu pe cea a castrului medieval, care a avut caracter preponderent militar, pana dupa Constantin cel Mare.
Configuratia reliefului local a fortat totdeauna Cerna sa se verse in Dunare apropiat de dealul din dreapta, ramanand disproportionat de mult teren relativ plat pe partea stanga a Cernei, pe unde a si fost probabil drumul vechi roman, care trebuie sa se regaseasca prin satul Toplet, inspre Baile Herculane. Ipoteza ca Cerna ar mai fi putut sa-si schimbe traseul spre varsare, putand separa parti ale aceleiasi asezari nu pare a fi credibila, motiv pentru care ceea ce s-a identificat drept Transdierna trebuie sa fie cea mai veche vatra de cetate, realizata nu cu materiale rezistente, atat din motiv ca s-a acceptat mult timp sa fie centru comercial si vamal si apoi ca era un important punct de tranzit militar, pe durata razboaielor.
Abia mai tarziu, pe vremea lui Diocletian s-a construit, pe malul drept al Cernei, castrul Dierna, fara ca functiile Transdiernei sa fie anulate. Mult timp, ambele fortificatii, cu structuri si functii diferite, au functionat impreuna, independente una de alta.Dar nici acest castru nu era construit cu certutudine din piatra si caramida.
Cert este ca Dierna castrul, cercetat de arheologi o prea scurta perioada de timp sub presiunea invadarii zonei de apele lacului de acumulare, intre 1966 si 1971, era o constructie de forma patrata cu dimensiunile 34x35 m (cf.D.Benea) sau 35x36 m (cf.N.Gudea), realizata cu ziduri de piatra alternand cu caramizi (v.Repertoriul fortificatiilor de pe ripa nordica a limesului Dunarii de Jos în epoca romana târzie-Dorel Bondoc), cu laturile orientate dupa punctele cardinale. Grosimea zidurilor este de 2,10 m, iar turnurile de colt, si ele patrate cu laturile de 9 m, ies mult in afara cadrului incintei. Se presupune ca poarta de acces, neidentificata ca atare, ar fi fost amplasata pe latura sudica, deoarece pe partea estica s-a constatat o prelungire a fortificatiei cu cca 30 de metri. Alti autori (Arheologie şi istorie (II) Descoperiri din Banat Autor: Sabin Adrian LUCA. Editura Economică, Sibiu 2005. Web: Cosmin Suciu), citand tot harta a lui Marsigli de care pomeneste Dorel Bondoc (Contele Luigi Ferdinando Marsigli sau Marsili -Lat. Marsilius, 1658-1730, nascut in Italia, cetatean austriac, ofiter, matematician, botanist si topograf etc), vorbesc de o dimensiune mult mai mare a castrului, respectiv de 64x54 m, ceea ce ar insemna ca la data cartografierii amanuntite a celor 850 de kilometri de granita austriaca



de catre Marsigli, dupa pacea de la Karlowitz-1699, sa fi existat urmele clare ale castrului, consemnate pe harta, chiar mai extinse decat cele romane (!) cercetate ulterior de arheologi. Oricum, in toate cele mentionate imediat mai sus este vorba, dupa cum afirma unii istorici, de ramasitele castrului construit pe malul drept al Cernei de catre Diocletian (284-305), pradat si distrus de migratii, refacut de imparatul Constantin cel Mare.
Exista si unele afirmatii ca acest castru ar fi aparut pentru prima oara pe vremea imparatului Titus Aurelius Fulvius, respectiv pe la anul 157, dar nu am gasit si sustinere istorica serioasa pentru aceste afirmatii; in aceea perioada, au existat incursiuni ale dacilor liberi si ale aliatilor lor, care aparent sa fi dus la necesitatea construirii unei fortificatii noi, dar aceste incursiuni ar fi putut greu ameninta un punct asa de central, in noua forma de organizare romana a Daciei. Afirmatiile anticipeaza presiunea permanenta a celor din exteriorul Daciei romane, accentuata in urmatorii o suta si ceva de ani, care a si condus la retragerea administratiei romane in timpul imparatului Aurelianus.
Despre ceea ce poate fi considerata dovada arheologica privind existenta si locuirea castrului, dam in continuare un fragment semnificativ:
"....Inventarul arheologic din cadrul fortificatiei consta în ceramica, arme, tigle si caramizi stampilate, monede s. a. De retinut sunt si cele doua tezaure monetare de 730, respectiv 1222 piese, descoperite pe teritoriul Orsovei vechi, datate în sec. al IV-lea, precum si descoperirile izolate.
Importanta exceptionala a fortificatiei de la Dierna este data de situarea sa la varsarea Cernei în Dunare, unde putea stopa eventualele patrunderi în Imperiu prin vadul de aici. Sustinuta de pe malul sudic de fortificatia de la Transdierna, se pare însa ca nu era dependenta de aceasta, ci invers. Posesoare a unei officine militare proprii, Dierna nu putea constitui un simplu apendice nord-dunarean al Imperiului. Caramizile stampilate cu sigla DRPDIERNA se gasesc raspândite pe un mare areal atât la nordul cât si la sudul Dunarii. Alte stampile: (LEGIO) XIII (GEMINA), LEG(IO) XIII R(ATIARIA), DARDIANA, DIERTRA, LVM, LEG(IO) IIII FL(AVIA). Interpretarea stampilei LEG XIII GPS ca LEG(IO) XIII G(EMINA) P(ARS) S(UPERIOR) atest? din nou în mod oficial stapânirea Imperiului asupra malului nordic al Dunarii. Situatia este similara cu cea de la Svinita, cu specificarea ca acolo
P(ARS) S(UPERIOR) este numita pro-babil PARS ULTERIOR.
Asezarea civila din vecinatatea fortificaaiei a fost pusa în evidenta în doua mari zone de locuire, iar stratigrafic au fost sesizate dou? niveluri, unul roman, iar cel?lalt roman târziu (D. Benea, în Banatica, III, 1975, p. 91-98).
Asa cum s-a aratat (O. Toropu) identitatea Dierna-Zernes nu este dovedita de nimic, mai mult, localitatea Zernes este plasata de catre Procopius (De Aedificiis, IV, 6, 5) la sudul Dunarii.
Fortificatia de la Dierna prezinta în epoca romana târzie doua faze, prima datând din perioada tetrarhiei, secunda din cea constantiniana. Distrugerea sa a survenit la sfârsitul sec. al IV-lea (N. Gudea) sau începutul sec. al V-lea (D. Benea); circulatia monetara se întrerupe dupa aceasta data. În tot cazul, distrugerea a fost definitiva si, în pofida faptului ca o refacere a sa în sec. al VI-lea ar fi plauzibila, totusi sapaturile arheologice n-au pus în evidenta un nivel apartinând acestei perioade (O. Toropu, Romanitatea..., p. 36)...." (Repertoriul fortificatiilor de pe ripa nordica a limesului Dunarii de Jos în epoca romana târzie-Dorel Bondoc)

Dupa Marsigli s-au inspirat si alti , prezenti sau nu la fata locului (Johann Christoph Müller din Nuremberg, insotitorul lui Marsigli, care a apucat sa publice intre 1700 si 1704, inainte de aparitia celor 6 volume a lucrarii monumentale Danubius Pannonico-Mysicus , in 1726 la Amsterdam ). Astfel, autorul care descrie luptele dintre turci si austrieci de la 1717, prin care Eugeniu de Savoia elibereaza Orsova si Ada Kaleh da si o harta, prezentata mai jos, pe care apare clar amplasata cetatea Orsovei (fig.2), destul de aproape de varsarea Cernei in Dunare, ?lipita? de Dunare, aparata de niste metereze intre Cerna si dealuri. Sunt interesante de urmarit directiile tactice de actiune si contraactiune legate de cetate si de insula Ada Kaleh. Pe malul sarbesc, la Techiia apare , de asemenea, o cetate "mai patrata" decat cea a Orsovei, dar tot cu turnurile de colt mult iesite in afara cadrului. Cetatea Orsovei si cea a insulei AdaKaleh au fost puternic intarite de Eugeniu de Savoia si consolidate ulterior.



Dupa pacea de la Passarowitz, Austria isi intinde stapanirea asupra intregii Oltenii (pana in 1739), Banatului si Serbiei pana la Nis Pana in anul 1734 Banatul se afla sub guvernarea contelui Claudiu Florimond Mercy, feldmareşal, comandant al armatei imperiale care a murit pe front în Italia. În timpul guvernării sale, Banatul, cu Timişoara în frunte, a cunoscut o foarte bună organizare şi dezvoltare, iar insula noastră, impreuna cu cetatea Orsovei - statutul de cetati-bastion imperiale.
Turcii revin si elibereaza Orsova in anul 1737, obliga pe austrieci sa paraseasca Oltenia, granita este stabilita pe Cerna, problema care ii face pe turci sa incerce sa "mute" Cerna pe dupa Orsova, pentru a controla Orsova. Se incearca realizarea unui canal plecand de la confluienta Cernei cu Belareca, trecand prin Toplet si urmand poalele dealurilor pana la paraul Dalboca.
Urmatorul razboi austro-ruso-turc, din anii 1788-1789 nu este unul bun pentru austrieci, acestia chiar pierzand batalia de la Caransebes. Prezenta pe front a imparatului Joseph II si a fratelui sau Leopold, devenit foarte rapid apoi imparat, dupa moartea precipitata a lui Iosef al II-lea, nu a ajutat cu nimic.Pentru noi este interesanta harta bataliei de la Orsova, daca a existat aceasta batalie, in afara unor concentrari de forte, cele austriece fiind conduse de generalii Pappila si Vacsey, harta in care se reiau repere de pe cea de la 1717, printre care cel mai important este cel legat de pozitionarea cetatii Orsova. Aceasta este pozitionata tot pe malul Dunarii nu departe de varsarea Cernei in Dunare, si aici prin doua brate, dintre care cel din stanga va disparea de pe hartile ulterioare.



Cetatea are aceiasi forma dreptunghiulara (fig.3), cu tunuri de colt si cu o poarta pozitionata pe partea nordica. In spatele cetatii sunt amplasate pe mai multe aliniamente trupele turcesti, care detin si controlul asupra insulei AdaKaleh si dispun si de vase pe Dunare. Trupele austriece sunt amplasate la poalele Alionului, cam intre locul unde a fost vechea gara si Rafinaria de petrol, parand a avea aliniament intarit si dincolo de Cerna, printre Jupalnic si Orsova.Pe harta se mai observa drumul, care avea o configuratie destul de apropiata de cel care va fi modernizat pana la inundare.Localitatea Orsova are un contur foarte clar precizat, desfasurat la poalele dealurilor, intre trei paraie, cu paraul Gratca in mijloc, Stariste la est si Mosna la vest. Intre varsarea paraului Stariste in Dunare, cca 900 de pasi spre varsarea Cernei, sustine la 1870 istoricul Leonard Bahm, s-ar fi aflat cetatea Orsovei, pe o mica inaltime. Privitor la acest ultim aspect, cel privind amplasarea pe o oarecare inaltime, am retineri serioase, datorita configuratiei terenului.
Nu peste mult timp, respectiv la 1816, capitanul Johan von Pavicts din Regimentul de granita Valaho-illir nr.13, realizeaza primul plan "cadastral" al Orsovei, acela pe baza caruia se va face dezvoltarea urbana pana in 1968.Pe aceasta harta apare surprinzator pozitionata o cladire Redent pe malul Cernei (fig.4), cam intre podul din 1968 peste Cerna si cimitirul Jupalnicului si o Redent a Techiei, ambele de forme dreptunghiulare. Redent-ul Techiei, daca il asimilam cu Cetatea Techiiei , apare pe harti pana inainte de inundare, ceea ce nu se mai poate spune despre Cetatea Orsovei, care pe aceasta harta apare mult mai la Nord decat cetatea aflata (pe harti) pe malul Dunarii. Nu pot suspecta pe un ofiter austriac, profesionist de altfel prin realizarea planului orasului, de a fi facut o eroare asa de mare. Atat Adrian Luca cat si D. Boboc , vorbind de cercetarile arheologice din anii 1966-1971, situeaza cetatea Orsovei (fig.5), la varsarea Cernei in Dunare, adica mult apropiat de pozitia consemnata de capitanul Johan von Pavicts.





In finalul prezentarii hartilor mentionate si nementionate, vom arata si sectiunea de harta a Dunarii, facuta de Marsigli (fig.6), pe care este pozitionata Orsova, pentru a se vedea ca toate hartile de mai sus sunt mult mai acurate.



Ce detalii se observa pe aceasta harta si pe detaliul din fig.7)? In primul rand ca si cetatea Techiiei, desenata identica, inclusiv ca orientare, este numita tot Orsova, probabil pentru ca le-a considerat ca fiind parti ale aceluiasi ansamblu, apoi ca Cerna se varsa in Dunare printr-un brat important si unul mai mic pe la poalele dealului Alion, care apare si pe hartile de mai tarziu, dar mult redus in lungime.Aceasta poate insemna ca acel brat sa fi fost nenatural si sa se fi scurtat natural, prin neintretinere, pana la disparitie pe la 1800.Insula Ada Kaleh apare ca un grup de doua insule, continuat de mai multe insule apropiate de malul sarbesc si apoi de stacile fara numar de la Portile de Fier. Intre Orsova si Cazanele Mici este insula Ogradena si figurat doar unul din cele doua rauri care se varsa in Dunare pe acea portiune, respectiv Ieselnita si Mala. Spre Drobeta Turnu Severin, pe malul stang al Dunarii, apare un sir de cetati si apoi Podul lui Traian, raul Topolnita si insula Simian, iar pe partea stanga cetati in zona portilor de Fier, ramasita acestuia fiind zidurile intinse pe malul Dunarii ale Fortului Elisabeta.



Ce se poate intelege pana acum, din cele prezentate anterior?
Pai, in primul rand, se spune ca sub imparatul Constantin cel Mare, la Dierna - cap de pod al Imperiului la nordul Dunarii - a fost construit un quadriburgium, o cetate de dimensiuni medii - 60 x 60 metri - cu ziduri puternice, groase de 2,3 metri, din piatra legata cu mortar si randuri de caramizi. Aceasta cetate ar fi fost cercetata intre anii 1964 si 1971 de arheologi, care au gasit o multime de dovezi. Dar dimensiunile date de acestia , respectin 34x35 m , nu concorda decat la grosimea zidului.Castrul era pe malul drept al Cernei, spre deosebire de Transdierna care ar fi fost pe malul stang. Pozitionarea este destul de imprecisa si de relativa, atat ca coordonate cat si ca distante efective intre cele doua cetati.
Apoi, in al doilea rand, ca pozitionarea castrului/fortului Orsova de la 1717 si 1788 este extrem de precisa si ca aceasta constructie aproape patrulatera este ?lipita? de Dunare, destul de mult in dreapta (relativ la dimensiunile teritoriului considerat) dupa varsarea Cernei in Dunare.O astfel de localizare, precum si forma constructiei, fac mai credibil ca aceasta cetate/fort sa fie fost construita pe pozitia Cetatii Urscia/Ursua, cetate feudala ridicata in secolul IX, care a constituit si una din resedintele intarite ale Ducelui Glad, cel care stapanea Banatul, intre Mures si dincolo de Dunare, poate chiar pana la Vidin. Pentru toata lumea este evident ca o cetate "lipita" de Dunare si aproape de paraul Gratca ia in calcul rolul important al fluviului si al mijloacelor militare ce puteau fi vehiculate pe apa, fapt care s-a impus strategic abia mai tarziu, respectiv cam din vremea hartilor la care facem referire. Nici un arheolog si nici o lucrare studiata privitoare la cercetarile arheologice recente nu pozitioneaza extrem de precis locatia castrului/cetatii fortului. Cu exceptia afirmatiei istoricului Juan Constantin Petroi, cum ca pe ruinele castrului s-ar fi ridicat "prima cladire în stil central-european, cu etaj si fatada de forme clasice a Societatii austriece de navigatie. Aceasta a fost construita in anii 1850- 1851 peste ruinele cetatii medievale de pe malul Dunarii" nu mai exista si alte incercari de localizare stricta a pozitiei acestei constructii militare. Societatea austriaca de navigatie trebuia sa-si aiba sediul chiar la malul Dunarii, intr-o cladire impunatoare, construita chiar si pe ruinele care sa-i confere o legitimare istorica, cu un singur favor pentru noi urmasii: sa aflam unde a fost vechea cetate medievala.
Apoi, daca cercetarile arheologice au fost facute abia inainte de inundare cu cativa ani, intr-o zona destul de mare, nu cred ca au existat zone fara cladiri ori cu cladiri demolate de mult timp, inclusiv cea a Societatii austriece de navigatie, pentru a se investiga strict aria castrului. Nu este posibil ca sa se gaseasca caramizi si alte obiecte de provenienta romana ori din timpul stapanirii romane si sa nu se gaseasca altele din epoca feudala ori de mai tarziu, decat daca n-a existat suprapunere de locuire, adica daca cetatile romana si medievala nu s-au suprapus.
In al treilea rand, pe harta cadastrala din 1816 a capitanului Johan von Pavicts din Regimentul de granita Valaho-illir nr.13, 28 de ani dupa razboiul austro-ruso-turc este trecuta o forma patrulatera de fortificatie (redent) , dar aceasta chiar este pe malul drept al Cernei, la cateva sute de metri inainte de varsare, locatie mult diferita de cea a cetatii pozitionate pe hartile de la 1717 si 1788. Deoarece o forma similara de fortificatie este si la Techiia, asa cum se regaseste si pe harta de la 1717 si chiar si pe hartile de dinainte de inundare, este de presupus ca granicerul austriac era foarte precis pana la detaliu si nu putea sa pozitioneze fara temei o cetate pe malul drept al Cernei, relativ foarte departe de cetatea medievala si sa n-o mentioneze si pe aceasta.Intr-un timp relativ scurt nu se puteau produce modificari semnificative in structura unei localitati, deoarece conform Juan Constantin Petroi abia dupa 1850 ar fi fost acoperite ruinele cetatii medievale, dar contrazis de afirmatia istoricului Leonard Bahm cum ca riunele cetatii s-ar fi vazut si la anul 1870.
Atunci despre ce cetate este vorba si unde este pozitionata cu adevarat?
Pana acum a fost vorba-sa repetam- de urmatoarele fortificatii:
-una pe malul stang al Cernei, respectiv Transdierna, care nu era intarita cu ziduri de piatra si a carei prezenta mai mult banuita ar sustine ca in acel spatiu ar fi si ramasitele locuirii si administrarii preromane, romane pana la Constantin cel Mare si poate si ulterior, oricum pe un spatiu mai extins, cu caracter civil si partial comercial;
-una pe partea dreapta a Cernei, cu dimensiunile de 34x35 m , facuta cu ziduri din piatra intercalata cu caramida, cu destinatie clar militara, cercetata de arheologi, in care s-au gasit si o multime de dovezi istorice semnificative prin care s-ar putea face dovada ca ar fi ramasitele castrului quadriburgium al lui Constantin cel Mare, ridicat pe ruinele cetatii lui Diocletian;
-una pe malul Dunarii, dupa varsarea Cernei, cu dimensiuni aproape patrate de 60 m, cu turnurile de colt mult iesite in afara, banuita ca ar fi fost construita initial in secolul IX (Urscia, Ursua a ducelui Glad) si refortificata de mai multe ori,cel putin inca 0data pe la 1372, posibil chiar marita si a carei existenta este confirmata de Marsigli,prin publicarea cercetarilor acestuia imediat dupa 1700 de catre insotitorul sau Johann Christoph Müller din Nuremberg, apoi la 1717, mai tarziu la 1788 de catre alti istorici si- destul de imprecis- la 1870 de istoricul Bahm;
-una pozitionata pe malul drept al Cernei de catre capitanul Johan von Pavicts din Regimentul de granita Valaho-illir nr.13 in anul 1816, destul de departe de cea precedenta, pe un plan cadastral care este ingineresc de precis. Este adevarat ca pe acest plan, in zona in care ar fi fost amplasata cetatea medievala, este un teren foarte mare, putin ocupat la acea data cu cateva magazine si o schela pe malul Dunarii, dar fara indicatii de urme de ruine ale unei fortificatii.
Deoarece cei care au facut cercetarile arheologice trebuie sa fi desenat planuri detaliate ale ariilor cercetate, ramane ca acestea sa fie mai precis cercetate si pe aceasta baza- sa se lamureasca cate cetati fortificate au existat la Orsova si cam pe unde, daca existau straturi suprapuse de construire si cui li se datorau.

Vizualizări: 474

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

200 state 

(ultimul: Micronesia)

Numar de steaguri: 264

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 42

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

16 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1.EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

2. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

6. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

7. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

8. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

9. ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

10. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro 11. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

12. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

13. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

14. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

15. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

16. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

17.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

18. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

19. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

20. TIMBREE

www.timbree.ro

21. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

22 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

23. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

24. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

25. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro 26. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

28.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

29.NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. CERTITUDINEA

www.certitudinea.com

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor