Despre Carta si Cistercieni, cu Reger Michel - partea II

[altmariusgeo]

http://www.ghidvideoturistic.ro/ghid-turistic/Articole-calatorie-De...

Spuneam acum ceva vreme că povestile Cârtei încă nu se terminaseră. Iată că a venit rândul să descoperim împreună cu preotul paroh Reger Michael o parte din “secretele” pe care le ascunde Abatia cisterciană de la Cârta. Într-un articol anterior pe care îl puteti reciti aici, vorbeam despre cistercieni, modul lor de viată si despre cum au ajuns ei să ridice prima abatie de la Cârta. Acum însă, a venit rândul celei de-a doua constructii ridicată după invazia mongolă din 1241.

Constructia ulterioară a fost adăpostită sub un singur acoperis. Actuala casă parohială a mai avut în vechime, încă un etaj, iar trapeza pentru oaspeti, cât si Casa Fântănii, aveau formă de cruce, exact ca si bisercica.

În interiorul constructiei întâlnim sala capitolului (adunarea călugărilor dintr-o anumită regiune) unde pelerinul de azi poate admira în partea dreaptă bolta, refăcută cu cărămidă, iar în partea dreaptă, parlatoriul. Deasupra parlatoriului, în trecut se afla o bibliotecă, iar la etaj, dormitorul unde, după cum stim deja, călugării nu aveau voie să vorbească.

Biserica actuală a suferit lucrări de reconstructie în jurul anului 1509 când, unii pereti din interiorul ei au fost reconstruiti, iar astăzi nu mai păstrează arhitectura initială. Cristelnita din biserică, realizată din piatră, datează de la 1752. Astăzi, în duminicile normale, preotul Reger Michael o foloseste pentru citirea evangheliei. Tot de la domnia sa aflu că amvonul a fost asezat de către cistercieni pe pietre de moară, pentru ca toti cei prezenti la slujbe să stie cine erau sefii în sat. Cistercienii erau singurii care aveau drept de măcinat si care detineau moara aferentă celor nouă sate aflate în jurul Cârtei. Actuala orgă din abatie a venit la Cârta în anul 1852, după ce satul scapă de iobăgie, iar după 15 ani a avut nevoie de renovări. Sătenii au platit cu alimente reparatiile la acea vreme.

Rotindu-mi privirea în jur, în timp ce Reger Michael povesteste de parcă toate s-ar fi întâmplat ieri, descopăr si strana... strana în care atâtia au stat înaintea lui Reger aici...strana care a ascultat rugile lor, tânguirile si linistile lor.... strana asta ne spune preotul, are peste 500 de ani vechime. E o strană din care un vechi preot, a taiat la un moment dat un scaun, fiindcă ori de câte ori urca pentru predică si rugi în balcon, nu mai reusea să iasă. Iar lada pe care o veti vedea în dreapta altarului, frumos pictată, este lada în care se tinea în vechime, toată averea abatiei. Încă mai păstrează inclusiv mânerele prinse de ea pentru a putea fi pusă, la vreme de primejdie, în cărută.

Si pentru că am amintit de altar, acesta este realizat în stil baroc, coloanele acestuia fiind din lemn pictat. Crucea pe care stă răstignit Mântuitorul în altar este si ea din lemn, în care nu a fost bătut niciun cui. Suruburile, desi vechi de peste 300 de ani, sunt încă functionale si toate sunt realizate din lemn, sculptate cu cutitul. Crucea este prezentă în altar pentru că reprezintă credinta care tine altarul vietii. Crucea este realizată din lemn de stejar, lemn de esentă tare. Partea sculptată a ei este din lemn de tei, care la început este moale si poate fi prelucrat cu destulă usurintă, iar mai apoi, în timp se întăreste. Pentru cei care vizitează Cârta si nu stiu germană, pe vesmântul altarului pe care îl veti întâlni stă scris: Si iată că Eu sunt cu voi, în toate zilele, până la sârsitul veacurilor!

Ar mai trebui mentionate si steagurile din abatie, acele mărturii ale vechilor sasi, locuitori si stăpânitori ale acestor meleaguri. Ele reprezintă danii către Dumnezeu si biserică, darurile celor cărora rugăciunile le-au fost ascultate. Admirati-le în voie, istoria, trecutul si credinta, împletite toate în matasea multicoloră, frumos brodată!

Pe băncile pe care se adună credinciosii veti găsi psaltiri. Toate în limba germană, exceptând o carte verde, scrisă în limba română, pentru cei care nu stiu germană si participă totusi la slujbe. Sunt în total 36 de liturghii scurte, care se tin aici, jumătate cântate de către preot, jumătate de către comunitate. Asa cere rânduiala, iar aici, la Cârta, Reger Michael se îngrijeste ca aceasta să fie păstrată asa cum se cuvine.

Curtea abatiei ascunde alte si alte povesti. Cum iesi pe usa bisericii, te întâmpină de peste veacuri turnul ridicat la 1509. Bolta lui este din lemn nu din piatră si, peste vreme a fost tencuită. Scara, în spirală, îti poartă pasii peste timp, cu fiecare treaptă pe care o urci. Drumul până sus e relativ anevoios pentru cei neobisnuiti cu înăltimile si mai ales, cu constructiile vechi, nerenovate. Dar fară teamă, urcati pentru că privelistea care vi se înfătisează de deasupra Cârtei este una care merită tot efortul. În turn sunt două clopote, de dimensiuni diferite. Nu le stiu vechimea în schimb le stiu povestea. Pretul ne roagă să trecem cu grijă pe lângă ele fără să le atingem. În sat se păstrează si acum o regulă ce a străbătut istoria, odată cu abatia. Aici toti, de la mic la mare stiu că atunci când preotul trage clopotul mic, trebuie să vine degrabă cu găleti si furci, pentru că arde bisercica. Glasul coloptului mare însă, îi anuntă pe săteni că a murit cineva. Si cum nici foc nu era la biserică, nici nimeni nu murise, am lăsat clopotele să-si odihnească în pace si tăcere fruntea grea, pe umărul istoriei.

În curte stă tăcută, alături de sufletele celor din cimitirul interior, o masă mare, din piatră. Este defapt un soclu, pe care în vechime era asezată statuia Maicii Domnului cu Pruncul. Statuii i s-a pierdut însă urma. Si dacă tot am amintit de cimitir, trebuie să spunem că acolo sunt îngropati soldati nemti, mutati în 1927-1928, deoarece cimititul initial fusese pângărit.

Legenda Cârtei

Se spune că în spatele altarului actual, sub crucea cea mare de lemn se afla un tunel care ajungea până pe malul Oltului iar pe acolo fugeau călugării cistercieni în vreme de primejdie. În 1241, la invazia mongolă au procedat la fel, doar că mongolii stiau de existenta acestui tunel si le-au luat fugarilor, urma. Asa l-au prins pe abate si l-au masacrat. Ceva adevăr cu sigurantă este în această legendă. Însă, conform datelor istorice, actuala biserică nu exista la 1241 si, prin urmare nici tunelul....

Reger Michael îsi atinteste privirea în trecut. Au fost vremuri încărcate de istorie pentru Cârta. Acum însă, se luptă de unul singur pentru salvarea ei. Si, la orice pas, prin curte, dacă sapi, găsesti si azi urme ale celor de odinioară. Ne mai spune oftând că acum 30 de ani, din 1400 de oameni cât număra Cârta, 600 erau sasi. Astăzi, doar 72 au mai rămas. Si încet, odată cu ei, povestile Cârtei se vor stinge. Depinde de acum numai de cei care o vizitează si îi scormonesc trecutul, istorici si pasionati, să mentină vii, acele vremuri.

 

Articol si foto de: Clarisa Iordache