Deschidere de stagiune la Opera din Timişoara
Miercuri, 10 octombrie, la Opera din Timişoara a avut loc un eveniment cu totul aparte - noua montare a operei Faust în stagiunea care marchează 65 de ani de existenţă a teatrului, o premieră cu multe repere cu totul speciale: regia şi scenografia absolut minunate semnate de Mario de Carlo, bagheta dirijorală a deja binecunoscutului David Crescenzi, care a dovedit că poate să abordeze la fel de bine muzica franceză şi un oaspete de mare valoare, şi anume Roberto Scandiuzzi, celebrul bas revenind pe această scenă după Atila, prezentat în concert anul trecut.
De asemenea, o surpriză extraordinar de plăcută a fost tenorul Like Xing, care a mai cântat la Timişoara, dar acum a debutat în Faust, dovedind că are o voce ideală pentru un asemenea rol foarte greu şi că a căpătat un plus de dezinvoltură şi de expresivitate, realizând un rol aşa cum trebuie.
Un alt debut interesant - soprana Nicoleta Ardelean, pentru prima oară în Margareta pe scena timişoreană, un rol care, în principiu, i se potriveşte, rezolvat cu acurateţe, dar din păcate vocea şi-a pierdut din strălucirea de altădată şi am constatat că are şi ceva dificultăţi în acut.
Alături de aceşti trei oaspeţi de marcă - şi pot să spun de cotă internaţională - au evoluat Dan Patacă, Gabriella Varvari, Ramona Zaharia, Mihai Sâmboteanu, toţi realizând o distribuţie extrem de echilibrată şi din punct de vedere vocal, şi scenic, implicându-se în regia destul de solicitantă. Aş adăuga că s-au deschis toate acele tăieturi operate în mod obişnuit în partitură aşa încât spectacolul durează peste patru ore, dar oferă publicului elemente poate ascultate pentru prima oară. Aş mai remarca şi faptul că baletul, coregrafia a fost semnată de Răzvan Mazilu, într-o excelentă noapte a Valpurgiei abordată mai altfel decât de obicei, şi cu o prezenţă cvasipermanentă a unor vietăţi care se târăsc aproape permanent în jurul lui Mefisto.
Epoca este, cumva, în evul mediu, dar fără a fi foarte clar plasată, cu costume foarte elegante, un décor sugestiv, completat cu proiecţii, dar fără a exagera, o orchestră care a sunat superb şi un cor care s-a întrecut pe sine, aşa încât a fost un spectacol cu adevărat minunat, aplaudat de o sală arhiplină.
Biletele s-au vândut cu două săptămâni înainte şi solicitările sunt enorme în continuare. În sală au fost şi oficialităţi, şi oaspeţi străini, şi presă străină. Am asistat, repet, la un adevărat eveniment şi la un spectacol care va face cursă lungă, sunt convinsă, cu casa închisă, multă vreme de aici încolo.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius