Una dintre caracteristicile Capadociei este multimea de orase subterane. Este cunoscut faptul ca in aceasta regiune exista peste o suta de asezari subterane, multe dintre ele nefiind deschise insa publicului larg.
Orasele subterane, care se presupune ca ar fi fost intalnite in aceasta regiune inca din epoca bronzului, se pare ca au fost folosite ca asezari mai ales in perioada bizantina. In aceasta perioada, invaziile din ce in ce mai numeroase i-au facut pe locuitori sa se stabileasca in aceste asezari subpamantene pentru protectie si in scopuri religioase.
Derinkuyu, cel mai mare oras subteran din Turcia
Orasul subteran Derinkuyu este situat in orasul omonim aflat la o distanta de 40 km de Goreme. Construit initial in roca vulcanica moale din Capadocia de catre frigieni in sec VIII-VII i.Hr., orasul subteran Derinkuyu a fost largit si dezvoltat in perioada bizantina. Orasul era legat de alte orase subterane prin tuneluri lungi de cativa kilometri. Putea adaposti intre 3000 si 50 000 de locuitori.
Complexul are 11 niveluri. Exista aproximativ 600 de iesiri catre oras, ascunse in curti sau sub cladiri. Orasul subteran are aproximativ 85 m adancime. Cuprinde toate camerele uzuale intalnite in orasele subterane, (biserici, vinarie, camere de locuit si pentru depozitare alimentelor etc). Pe langa acestea, o camera mare ce prezinta o arcada, situata la nivelul al 2-lea, era o scoala misionara crestina, camerele din partea stanga fiind folosite pentru studiu.
Orasul Derinkuiu contine aproximativ 15000 de canale de ventilatie care furnizau aer proaspat in adancurile orasului subteran. Gurile de ventilatie, ce au o adancime de 55 m, erau folosite si ca fantani.
Reteaua extinsa de pasaje, tuneluri, coridoare inclinate, legau camerele de familie si spatiile comune unde oamenii se puteu intalni, lucra sau ruga. Intre nivelurile 3 si 4 exista o scara verticala. Acest pasaj conduce catre o biserica in forma de cruce, aflata la cel nivelul cel mai de jos.
Derinkuyu, orasul subteran locuit de crestini
Orasul subteran Derinkuyu a fost locul in care s-au ascuns primii crestini din aceasta regiune, care au scapat din persecutiile desfasurate in cadrul Imperiului Roman.
Tot ceea ce a fost descoperit in aceste asezari subterana provine din perioada medie bizantina (sec. V – X). Numarul acestor asezari subterane, folosite in general pentru refugiu si scopuri religioase, au crescut in aceasta perioada. Comunitatile de crestini din regiune se refugiau, inchizand usile din piatra, in timpul asediilor arabe care au inceput cu secolul al VII-lea. Prigonitorii incercau sa-i faca pe localnici sa paraseasca asezarile subterane otravindu-le fantanile.
Orasele subterane nu erau folosite pentru vietuirea permanenta sau pentru perioade indelungate. Cert este faptul ca erau folosite in timpul invaziilor.
Orasul subteran Derinkuyu a fost deschis publicului in 1965. Poate fi vizitata aproape jumatate din suprafata totala. Aceste asezari subterane prezinta in zilele noastre o importanta atractie turistica.
Radu Alexandru
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius