Debut pentru 'Academia muzicală Sighişoara' 2012

[altmariusclassic]

Cronici

 

Debut pentru 'Academia muzicală Sighişoara' 2012

Joi, 2 August 2012 , ora 14.07 
 

În 1 august 2012, la Sighişoara s-a deschis cea de-a 19-a ediţie a Academiei Muzicale, pe care a creat-o, cu ani în urmă, violonistul Alexandru Gavrilovici, care şi de această dată s-a aflat în prezenţa ambasadorului Elveţiei Jean-Hubert Lebet, care a marcat astfel aniversarea la 1 august a Zilei Naţionale a Elveţiei, dar şi primarul oraşului, care a rostit cuvântul de deschidere, pentru ca apoi să ascultăm, cu foarte mult interes, aş spune, evoluţia tinerei Helena Winkelman, în dublă ipostază de violonistă şi compozitoare. Programul a cuprins câteva piese din creaţia sa, parte chiar în primă audiţie absolută, cântate fie solo, fie alături de pianista Dana Ciocârlie, cu care colaborează de multă vreme şi care a venit de la Paris pentru prima oară la Sighişoara.

Lucrări interesante, sigur cu o construcţie modernă, cu o scriitură interesantă, uneori surprinzătoare, ascultând în final şi un fragment din primul cvartet al Helenei Winkelman, care a cântat alături de Alexandru Gavrilovici, Benedict Schneider şi violoncelista Eva Vess, o lucrare chiar foarte specială aşa cum de altfel s-au dovedit şi celelalte, semn că tânăra creatoare se impune tot mai mult cel puţin în sfera de interes a genului cameral.

Structura întregului program a fost foarte interesantă, pentru că în afară de Melodie ungară pentru pian solo de Schubert, în rest au fost numai lucrări de secol XX, mai multe semnate de compozitori născuţi în România, afirmaţi însă ulterior în cultura maghiară şi anume Gyorgy Ligeti, Gyorgy Kurtag şi printr-o schimbare de program, Bela Bartok. Iar alături de lucrări acestora, bineînţeles, Impromptu concertant de George Enescu.

Aşa încât a fost o experienţă interesantă, descoperind şi o tânără - Helena Winkelman - pe care sincer am preferat-o în calitate de compozitoare, poate cu rezerve ca violonistă. Am apreciat-o pe Dana Ciocârlie că se simte foarte bine în muzica de cameră, am aplaudat acel cvartet foarte omogen realizat şi am descoperit că o sală arhiplină a reuşit să reziste unui program de secol XX destul de dificil pentru publicul larg, dar interpretat bine şi deci cu un plus de atractivitate pentru cei care poate descopereau acele partituri în acea seară.

Va urma în 2 august 2012 un ansamblu din Elveţia cu un program cu totul diferit, dar cu siguranţă la fel de atractiv.

Anca Florea