altmarius

cultură şi spiritualitate

tema lunii: exerciţii de trecut:
De poveste, în blogosferă de Florin MANOLESCU

 

http://www.romlit.ro/de_poveste_n_blogosfer

Deşi se referă la minciuni, povestea care urmează e adevărată. Pornind de la un fragment decupat dintrunul din articolele mele de dicţionar, cel despre scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu, o persoană care semnează (cum s-ar putea altfel?!) „Anonimul”, un binevoitor prin urmare, întocmeşte în Săptămîna Patimilor următoarea scrisorică pastorală, pe care o trimite dlui Claudiu Târziu, iar acesta (alt binevoitor!) o afişează la 18 aprilie a.c., fără comentariu, în blogul pe care îl editează: „Florin Manolescu a condus Cenaclul «Junimea» al Facultăţii de Litere din Bucureşti în ultima fază de activitate a acestuia (1986–1989) turnand [păstrez ortografia Anonimului, obişnuită în blogosferă] la Secu scriitori si alti oponenti ai vechiului regim. racoland, totodata, «tinere condee» pentru gloriosul-defunct PCR. […] Bucataria casei: neadevaruri si jumatati de adevaruri, vizand invrajbirea exilului, servicii pline de zel pentru anumite grupari influente si obscure din stat.” Şi ca şi cum fanteziile acestea n-ar fi fost de ajuns, alt curajos, sau poate tot „Anonimul”, inventează a doua zi alte cîteva „precizări”, care se bucură din nou de îngăduinţa largă a dlui Târziu: „Un ins racolat de Securitate inca de pe bancile facultatii, care a ramas la catedra deindata ce si-a incheiat studiile – si a ramas neclintit in Universitate pana in 1990, cu acordul miticei Secu, pana in 1990 (sic), nu poate scrie decat mizerabil despre CV Gheorghiu.”
Cînd citeşti aşa ceva, cum să nu-ţi spui că, în comparaţie cu volintirii postaţi sub camuflaj în cîteva din blogurile peste care dăm astăzi, anonimii lui Caragiale nu erau decît nişte bieţi copii nevinovaţi atunci cînd, în urmă cu mai bine de 100 de ani, îşi compuneau pe furiş răvaşele. Singura coincidenţă neaşteptată: şi la unii, şi la alţii, momentele de maximă inspiraţie se înregistrează în atmosfera gravă a Sărbătorilor de Paşte. Căci, aproape la fel ca în blogul dlui Târziu, Antologia de scrisori anonime a lui Caragiale are în vedere cel puţin două momente de acţiune temerară în context pascal. „O veche prietină”, care semnează „Cîţiva admiratori de odinioară”, îi scrie autorului „sîmbătă, în ajunul Învierii”, iar „Un creştin enoriaş” îi face destăinuiri importante prea cuviosului părinte Matache, într-o afacere cu ouă roşii, a treia zi de Paşti. Dar anii s-au scurs, vremurile s-au schimbat şi, în comparaţie cu trecutul, deosebirile sînt esenţiale. În timp ce anonimii lui Caragiale se mai puteau refugia în iluzia că fac bine (dar nu de dragul binelui, ci pentru a plăti o poliţă, a îndepărta un concurent sau a scăpa de o rivală), anonimii din zilele noastre nu mai au nevoie nici măcar de acest fals alibi. Delatorii s-au transformat în calomniatori şi, ca atare, fac orice ca să discrediteze. Iar dacă cineva le poate da o mînă de ajutor, cu atît mai bine. Oricum ar fi şi chiar dacă un înţelept proverb românesc ne avertizează să nu ne băgăm în troacă, dacă nu vrem să ne mănînce porcii, eu mă simt obligat să ţin seama de sfatul dat cîndva de Goethe: să răspunzi doar atunci cînd cineva te acuză că ai furat argintăria. Or, ceea ce s-a întîmplat în cazul meu e mult mai grav. S-a scris despre mine, sub protecţia anonimatului, că am încheiat pactul, că am turnat, racolat, învrăjbit. Pe de altă parte, dl Claudiu Târziu, editorul blogului cu pricina, nu e fitecine. Dînsul ne informează că a debutat „în presă şi în poezie ” în 1992. Deci face parte din noua noastră intelectualitate. Poate chiar o reprezintă. Ca atare, lăsînd la o parte afirmaţia că aş fi scris mizerabil despre C.V. Gheorghiu (în definitiv, cum să mă deranjeze aşa ceva, muritor de rînd fiind, dacă însuşi Homer mai aţipea cîteodată!), la 28 aprilie a.c. i-am adresat un mesaj electronic prin care i-am cerut să se delimiteze de celelalte afirmaţii ale „Anonimului” (cărora eu le-am spus pe nume: calomnii) sau să prezinte probe. Iar în absenţa acestora, să le elimine. Am fost, bineînţeles, un naiv. Dl Claudiu Târziu n-a făcut nici una, nici alta. În schimb, mi-a servit o lecţie de aşa-zisă democraţie blogosferică, explicîndu-mi că dînsul, în calitate de „gazdă” bună, publică în paginile dumnealui chiar şi „comentarii mai contondente”, în intenţia de a produce „dezbateri lămuritoare”. Şi că, în comparaţie cu alte „năzbîtii”, ceea ce s-a întîmplat cu mine n-ar fi decît un „incident absolut minor, cu o miză mică în dezbaterea publică”. De intervenit, dl Târziu nu intervine decît atunci cînd are „ceva de spus de bun simţ şi documentat”. Oare ce ar fi trebuit să mi se mai pună în cîrcă, pentru ca dl Târziu să accepte că e vorba de un incident major, sau măcar mărişor, care să merite cu totul altă atenţie decît insultele adresate unei persoane neinteresante? Că am organizat în străinătate o reţea de traficanţi de droguri? Sau, mai bine, de spionaj, dacă tot am lucrat acolo cu sufletele tinerilor, ca profesor, din 1993 pînă în 2008. Că tipăresc în pivniţa casei bancnote false? Sau că, Doamne fereşte!, ard muşte cu chibritul şi schingiuiesc cîini şi pisici? „A mă acuza că pun în circulaţie calomnii, ţine să mă lămurească dl Claudiu Târziu, este egal cu a cere tuturor publicaţiilor electronice şi blogurilor să instituie cenzura, pe motiv că altfel poartă responsabilitatea comentariilor care se fac în subsolul articolelor publicate. […] Nici o instanţă din lume nu mă poate face responsabil de ceva ce n-am scris cu mîna mea şi n-am susţinut public.”
Aşa cum rezultă din prezentarea pe care şi-o face pe blogul dumnealui, dl Claudiu Târziu este nu numai poet şi director al unei reviste „de cultură creştină şi politică”, după cum se precizează în subtitlul acesteia. Dînsul mai este şi absolventul unei Facultăţi de Drept. Aşadar, presupun că se pricepe nu numai să compună versuri sau să amestece creştinismul cu politica, dar şi că ştie ce spune atunci cînd afirmă că nici o instanţă din lume nu-l poate face responsabil de ceea ce se publică în paginile intitulate „Blogul lui Claudiu Târziu”. Dînsul se gîndeşte, desigur, la instanţele juridice. Pe cele morale nu pare să le aibă în vedere. Şi nici noţiunea de onoare nu pare să-i mai spună ceva. Din păcate, o conduită pe care o putem întîlni la tot felul de alte persoane cu pregătire juridică. Cu alte cuvinte, acolo unde nici nu te-ai aştepta.
Faţă cu acest gen de argumente, am mai făcut o încercare. I-am mai expediat dlui Târziu o depeşă electronică, în care i-am scris, printre altele: „Pentru a vă susţine teoria, afirmaţi că procedaţi în spirit democratic, permiţînd afişarea unor opinii pe care le numiţi «mai contondente» (eu le voi numi în continuare calomnii) şi în legătură cu care nu interveniţi decît dacă aveţi de spus ceva de bun simţ şi documentat. Pe acest tip de atitudine am contat şi eu, atunci cînd v-am cerut să interveniţi. Am sperat, şi sper în continuare, că interesul dvs., atît ca editor al unui blog, cît şi ca director al unei reviste de cultură creştină, este să promovaţi relaţiile civilizate şi să pretindeţi celor care fac afirmaţii grave să şi le susţină cu probe. Eu ştiam că o gazdă (cum vă consideraţi în legătură cu blogul pe care îl editaţi) are dreptul/ obligaţia de a le cere celor care le intră în casă un comportament civilizat. Şi la rigoare, să-i invite să-şi debiteze insanităţile în altă parte, pentru ca ea, gazda, să nu se expună riscului de a fi confundată cu personajele pe care le tolerează. Sînt conştient că trăim într-o lume în care, din păcate, onoarea nu mai reprezintă o valoare, dar eu voi continua să mă raportez la ea. De aceea, îmi îngădui să repet cererea pe care v-am făcut-o în primul meu e-mail. Aceea de a elimina, cu comentariile de rigoare, calomniile formulate de anonim la adresa mea.”
Urmarea? La 29 aprilie a.c., dl Claudiu Târziu a înscris pe blogul dumnealui un text cu următorul conţinut: „Pentru că unii dintre anonimii care au postat aici au făcut acuzaţii grave la adresa dlui Florin Manolescu, avertizez că eu unul nu pot susţine veridicitatea lor. Nu am informaţii nici să le confirm, nici să le infirm. De aceea am şi permis comentariile, în ideea că fie cel vizat se va apăra credibil, fie vor interveni alţii, care sînt documentaţi asupra cazului, şi vor lămuri chestiunea. Pentru că, avînd în vedere cele scrise de domnia sa despre CV Gheorghiu, credibilitatea dlui Manolescu nu ne este indiferentă. / Dacă acuzatorii dlui Florin Manolescu nu pot indica dovezi ale afirmaţiilor făcute de ei, îi prezint criticului scuzele mele publice pentru că am admis astfel de comentarii la adresa sa. / Rămîn însă cu rezervele mele în legătură cu cele scrise de dl Manolescu despre CV Gheorghiu. Şi sper să pot reveni asupra acestora, în curînd, într-un articol separat.”
Las din nou la o parte reacţia unuia dintre cititorii mei faţă de ceea ce am scris în Enciclopedia exilului literar românesc despre C.V. Gheorghiu. Acordul cu ceea ce s-a tipărit acolo nu e obligatoriu. Reţin doar faptul că dl Târziu găseşte de cuviinţă să-mi adreseze scuze publice (tot e ceva!), dar numai „dacă (nu: pentru că) acuzatorii (eu i-am numit calomniatori) nu pot indica dovezi”.
Pînă atunci, mai precis, pînă ce alţii, mai „documentaţi ”, vor „lămuri chestiunea”, „acuzaţiile grave” (eu tot calomnii le numesc) rămîn postate pe blog, iar eu sînt consemnat, ca suspect, în carantină. Poate că totuşi sînt legat prin contract cu „miticul Secu ” sau măcar cu niscaiva „grupuri influente şi obscure”. Poate că totuşi am turnat, cînd de-a valma şi cînd pe alese, „scriitori şi alţi openenţi ai vechiului regim ”(comunist, se-nţelege). Şi dacă n-am turnat, poate că am racolat „tinere condee”. Poate-poate… De dragul dezbaterilor, fireşte. Sau de dragul blogului. Şi asta pentru că, se ştie, dacă cineva (un nebun?) aruncă o piatră în baltă, ceilalţi (înţelepţii?) trebuie să încerce, ba chiar au obligaţia s-o caute, s-o găsească şi s-o scoată la mal. Ciudaţi mai pot fi uneori oamenii, mai ales atunci cînd au posibilitatea să-ţi facă rău cu mîna altora! Pe vremea lui Heliade, cuvîntul de ordine era: „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!...” Astăzi, în România, la modă e Beaumarchais: „Calomniaţi, calomniaţi, pînă la urmă ceva tot o să rămînă!”
Aproape că m-aş fi oprit aici, dacă n-aş fi citit în autoprezentarea cu care dl Târziu îşi însoţeşte comentariile, că dînsul nu e doar poet, director al unei reviste „de cultură creştină şi politică” şi licenţiat al unei facultăţi de Drept. Dînsul a mai absolvit şi o facultate de comunicare şi relaţii publice. Şi a lucrat nu numai la „cîteva cotidiane centrale odinioară glorioase” (Evenimentul zilei şi Jurnalul naţional), dar şi la, sau mai exact, „pentru postul de radio «Europa Liberă »” . Prin urmare, dl Târziu cunoaşte nu numai legile înscrise în codurile civile şi penale, dar şi regulile presei scrise şi vorbite. Ştie, cu siguranţă, de cîte confirmări ai nevoie pentru a credita o informaţie, înainte de a o difuza. Asta dacă vrei să nu-ţi pătezi vesta. Da, aşa este, dar aici nu e vorba nici de ziarele pe hîrtie, nici de TV, nici de radiodifuziune şi nici de vestă. Aici avem de a face cu un jurnal electronic şi democratic. „Blogul lui Claudiu Târziu” .
Apropo. Codul manierelor foarte elegante recomandă ca vesta bărbaţilor să rămînă descheiată la nasturele de jos. Cu toate acestea, eu voi încheia această poveste la toţi nasturii, adăugînd încă ceva. Dl Târziu nu e doar poet, director de revistă, licenţiat al unei facultăţi de Drept şi absolvent al unei facultăţi de Comunicare şi relaţii publice. Dînsul mai este şi redactor la revista Formula AS. Pe care eu o citesc săptămînal cu mare folos şi cu multă plăcere, chiar dacă nu în întregime. În calitatea sa de redactor, dl Claudiu Târziu umblă prin ţară, vizitează schituri, biserici sau mînăstiri, şi stă de vorbă cu feţele bisericeşti, pentru a le transmite apoi cititorilor săi învăţăturile creştineşti care tocmai i-au fost comunicate. Între altele: despre smerenie, despre „nevoia de a ieşi din păcat” sau despre „minciunile cu un impact dezastruos” . Ce se întîmplă în acest timp în „Blogul lui Claudiu Târziu”, nu e treaba dumnealui. Dar atunci, a cui să fie oare?

 

Vizualizări: 27

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Mai 20, 2011 la 11:31am

Cumpăr în continuare România Literară chiar dacă revista nu mai e cea ce a fost şi nu mai îmi trezeşte aceleaşi emoţii literare. În numărul din 13 mai 2011, pe prima pagină "AM RATAT CEEA CE CEHII AU NUMIT LUSTRAŢIE! un dialog din 1995 cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, iar mai jos Tema lunii: exerciţii din trecut două articole inegale ca abordare. De poveste, în blogosferă, unde dl. Florin Manolescu e supărat că dl Claudiu Tîrziu nu-i "trage de urechi" pe Anonimii care îl nominalizează ca un turnător la Secu şi Sergiu Mandinescu - poetul temniţelor comuniste, articol semnat de Alexandru Niculescu. Dintre poeziile  lui Sergiu Mandinescu (1926-1964), citez o strofă:

 "Nu fremătaţi pe nările subţiri,

Nu ridicaţi sprânceana a uimire:

S-au înecat potop de năvăliri

În sângele acestei ţări martire" 

Comentariu publicat de altmariusistoric pe Mai 20, 2011 la 11:48am

Ca sa fiu sincer, am renuntat la aceasta revista - in primul rind, datorita faptului ca o puteam citi gratuit la Biblioteca de presa din Bucuresti, unde aveam abonament permanent, si mai ales datorita faptului ca i-a scazut foarte mult calitatea. De cind a fost preluata (ca sponsorizare) de Fundatia "Anonimul" (ce ironie!), calitatea lasa mult de dorit. Chiar daca unele articole si editoriale merita citite (si citate), implicarea politica manifesta a revistei indeparteaza cititorii.

Voi continua sa-i fac prezentarea fiecarui numar, ca si a calendarului zilnic, deoarece nu avem - sper, inca - o alta revista care s-o poata inlocui. Cind va aparea aceasta, voi inlocui cu placere Romania Literara

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

200 state 

(ultimul: Micronesia)

Numar de steaguri: 264

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 42

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

16 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1.EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

2. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

6. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

7. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

8. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

9. ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

10. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro 11. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

12. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

13. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

14. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

15. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

16. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

17.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

18. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

19. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

20. TIMBREE

www.timbree.ro

21. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

22 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

23. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

24. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

25. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro 26. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

28.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

29.NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. CERTITUDINEA

www.certitudinea.com

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor