Intrebare: Nu am vazut nicioadata un sfant intr-o icoana ortodoxa reprezentat zambind. Nu au zambit niciodata? Este zambetul un pacat? - Iulia
Raspuns oferit de Irina Yazykova, istoric de arta, in cadrul Catedrei de Cultura Crestina la Institutul Teologic Biblic Sfantul Andrei si profesor in cadrul Seminarului Teologic Kolomna, Rusia.
Draga Iulia, este de la sine inteles ca a zambi nu este un pacat. Dar zambetul este o emotie naturala - pamanteasca am putea spune. Poate fi cel mai dragut lucru de pe pamant, in special daca este zambetul curat al unui copil, zambetul duios al unei mame, sau zambetul sincer al unui prieten. Insa icoana ne vorbeste despre ceva de dincolo de natura; este imaginea unei alte realitati, transfigurate; este o imagine a Imparatiei Ceresti.
Icoana nu este un portret; este imaginea transfigurata si ideala a omului. Dealtfel, nu este loc aici pentru psihologism, pentru o expresie faciala plina de viata, sau pentru reprezentarea oricaror afecte. In limbajul iconografic, fata este numit chip (masca - rusa "lik", greaca "prosopon"), cu atat mai mult cu cat nu arata conditia naturala a omului, ci mai degraba natura sa transfigurata.
Dealtfel, chipul in icoana trebuie sa fie ca suprafata apei limpezi, in care sa se reflecte chipul lui Hristos.
Sfantul Apostol Pavel scrie urmatoarele despre scopul vietii crestine: “O, copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi!” (Galateni 4:19). Mantuitorul spune: "Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal" (Ioan 14: 9), motiv pentru care sfantul intr-o icoana nu constituie numai a reprezentare a lui insusi - ci prin el, si cu el, ne aflam inaintea lui Hristos. Intr-un cuvant, intelesul si continutul icoanei este departe de ceea ce este ingaduit in portrete, fie ele realiste, de avant-garda sau de orice alt tip.
Desigur, acest lucru nu inseamna ca toata emotia trebuie respinsa in icoana. Emotia este exprimata in iconografie prin gesturi: gestul bucuros, de binecuvantare al Arhanghelului Gavriil din icoana Bunei Vestiri; ridicarea rugatoare a mainilor catre cer in icoana Maicii Domnului Oranta; sau mana dusa la piept ca o expresie a suferintei, asa cum Maica Domnului este reprezentata langa Cruce. Observa insa chipul, care ramane imperturbabil, calm, si luminos.
Oarecum mai multe imagini cu continut emotional sunt ingaduite in scenele unei icoane ce infatiseaza viata pamanteasca a sfantului, insa doar intr-o maniera restransa.
Ochii au o importanta fundamentala in icoana. In vechile icoane acestia sunt pictati mari, ca si cum ar fi larg deschisi. Binecunoscuta expresie potrivit careia “ochii reprezinta ferestrele sufletului” nu se aplica nicaieri mai bine decat in cazul icoanei. Ochii de asemenea contin cheia emotionala a imaginii. Compara cateva icoane diferite ale Mantuitorului, si vei descoperi ca intr-una este milostiv, in alta sever, in a treia concentrat, in a patra detasat, si asa mai departe. Accentul pus pe ochi creeaza impresia ca nu tu esti cel care priveste icoana, ci icoana este cea care te priveste.
Insa aceasta nu tine de emotie, ci mai degraba de expresie. Nu este intamplator ca Arhimandritul Zinon, cunoscutul iconar contemporan, spune ca in icoane pictorul trebuie sa infatiseze nu ochii, ci mai degraba expresia.
Intr-un final, lumina ofera intensitate emotionala in iconografie. De altfel, frescele si icoanele lui Teofan Grecul sunt descrise ca dramatice si pline de energie, deoarece au o lumina foarte intensa, ca si cum ar irumpe din interior. In contrast, icoanele lui Andrei Rubliov sunt caracterizate ca tacute, linistite si contemplative, deoarece nu au efecte de lumina, flash-uri luminoase; In schimb, lumina se raspandeste in mod egal peste suprafata icoanelor, cazand duios peste dealuri si hainele tesute, cu chipurile luminate de o lumina interioara. In acelasi timp, trebuie remarcat ca amandoi pictorii infatiseaza expresia chipurilor fara nicio emotie exterioara.
Nu veti intalni chipuri zambitoare in iconografia clasica nici in Bizant, nici in Rusia, deoarece acestea sunt chipurile acelora catre care ne rugam. Chiar si personajele secundare sunt pictate aproape fara emotii active, desi exista mai putine constrangeri in aceasta privinta cu referitor la ele.
Pentru a rezuma: nimeni nu zambeste in icoana nu deoarece a zambi reprezinta un pacat sau deoarece Imparatia Cerurilor este un loc al tristetii, ci mai degraba pentru ca icoana este o descoperire nu doar despre Dumnezeu, ci si despre om; natura umana a sfintilor descopera o mai mare profunzime decat suntem obisnuiti sa observam in viata noastra de zi cu zi.
Sursa: pravmir.com
Traducere: Radu Alexandru
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius