De ce mint bărbaţii

[Miron Manega]

 

Observam, într-un text anterior, că principalul motiv pentru care mint femeile ar fi fantasma imaginii. Un motiv similar îi caracterizează şi pe bărbaţi atunci cînd încearcă să îmbrobodească femeile. Vor să aibă alături, ca pe o anexă, o femeie frumoasă, care să le completeze şi să le populeze decorul luxos, garnisit cu vilă, piscină şi jeep. Dar, dincolo de orice motiv la vedere sau deductibil, care îi poate determina pe bărbaţi să mintă, mai există unul, tulburător şi patetic, specific unui număr restrâns de bărbaţi. Atât de restrâns, încât nici nu poate fi regăsit în statistici. Bărbaţii care fac parte din această categorie sunt aproape o ipoteză de lucru, ilustrată, până acum, doar de un personaj celebru: Alexis Zorba, din romanul cu acelaşi nume scris de Nikos Kazantzakis. După acest roman s-a făcut şi un film, la fel de celebru, "Zorba grecul". Într-un discurs sui generis, Zorba îi prezenta prietenului şi partenerului său proiectul unei afaceri ultra-rentabile, Agenţia de Căsătorii. Afacere într-adevăr rentabilă în sine, dar utopică prin dimensiunea ei umană. Şi, din acelaşi motiv, sublimă: "Toate bietele muieri care nu şi-au putut dibui un soţ or să vină la mine: fetele bătrâne, pocitele, cele cu picioarele strâmbe, zbanghiile, şontoroagele, cocoşatele, iar eu o să le primesc într-un salonaş cu o grămadă de poze pe pereţ,i înfăţişînd băieţi care mai de care mai chipeşi, şi-o să le zic: «Alegeţi-l, dragele mele, pe cel care vă place, alegeţi-l şi eu voi face demersurile să vă devină soţ». După aia, dau eu de-un voinic să semene cât de cât cu ăla, îl înţolesc ca-n poză, îi dau parale şi îi zic: «Strada cutare, numărul cutare, dai fuga la Cutare şi-o giugiuleşti. Fără mutre, eu plătesc. Te culci cu ea. Îi înşiri toate drăgălăşeniile pe care bărbaţii le spun muierilor şi pe care ea, biata creatură, nu le-a auzit niciodată. Jură-i că te însori cu ea. Dă-i un pic de plăcere nefericitei, din acea plăcere pe care şi caprele o cunosc, pînă şi broaştele ţestoase, şi urechelniţele». Şi dacă s-ar ivi cumva vreo mârţoagă bătrînă în genul Bubulinei noastre, pe care nimeni, nici pentru tot aurul din lume, n-ar primi s-o consoleze, ei bine, mi-aş face semnul crucii şi mi-aş lua eu sarcina, eu, directorul Agenţiei. I-ai auzi atunci pe toţi nătăfleţii zicând: «Ia uite la el! Boşorog stricat! Dar n-are ochi să vadă, nici nas să miroasă? - Ba da, şleahtă de gugumani, am ochi! Ba da, oameni fără inimă, am nas! Dar mai am şi o inimă şi mi-e milă de ea! Şi când ai inimă, poţi să ai toate nasurile şi toţi ochii din lume, n-ajută la nimic!». Iar când voi ajunge şi eu neputincios de tot de-atâta zbenguială, şi-oi da ortul popii, Sfântul Petru, cel ce ţine cheile, o să-mi deschidă porţile Raiului: «Intră, sărmane Zorba, o să-mi zică, intră, Zorba, mare martir, vino şi odihneşte-te, viteazul meu, ai trudit pe pămînt de-ai dat în brânci, primeşte binecuvântarea mea!»".
Este aproape sigur că personajul Zorba a existat. N-ar fi, deci, niciun motiv să credem că asemenea mincinoşi nu mai există.

 

Din volumul DE CE URÂM FEMEILE?, Editura Ştefan
Tel. [phone], e-mail: [e-mail]

 

Sursa: www.certitudinea.ro