DE CE EMINESCU?

[Ionescu Ion]

Nu s-au stins bine ecourile manifestărilor consacrate celei de a 160 –a aniversare de la naşterea sa şi s-a aşternut deja peste Eminescu tăcerea suspectă care caracterizează viţa noastră actuală. O întrebare pe care şi-o pun atât specialiştii cât si omul de rând este dacă Eminescu mai e actual. În vâltoarea vieţii de astăzi, când valorile s-au amestecat, Eminescu a început să fie tacit contestat sub diferite pretexte.
La rândul meu pun şi eu o întrebare: Ce-ar fi fost literatura româna fără Eminescu? El a ieşit din dulcegăriile lui Bolintineanu şi Alecsandri şi din ciunismele pumniste şi a ridicat limba română la rangul de limbă literară. Fără a spune cuvinte mari, poezia lui a deschis calea modernismului, certificat de profeţiile lui Maiorescu, aliniildu-se marilor titani ai timpului, reprezentanţi ai romantismului universal: Byron, Hugo, Leopardi, Mickiewici,Novalis, Edgard Allan Poe, Puşkin, Schiller şi Shelley.
S-au scris biblioteci întregi despre el şi opera lui. De la Maiorescu şi până la criticii de astăzi nu au încetat să-i disece opera. Eminescu în scurta lui viaţă a acumulat un bagaj enorm de cunoştinte, fiind omul cel mai cult al timpului. Tematica poeziei lui s-a caracterizat printr-o varietate mare de teme, motive şi mituri (mitul etnogenezei, mitul Soarelui-Moş, mitul tinereţii fără bătrâneţe si vieţii fără de moarte, mitul si motivul teiului ca arbore de casă cu făpturi parasidiace, ca reper edenic, mitul perechii ideale: Făt-Frumos-Ileana Cosânzeana, mitul Zburătorului, mitul trecerii din Ţara cu Dor în Ţara fără Dor,în lumea de dincolo, mitul cosmogonic pelasgo-daco-tracic, mitul romantic al geniului şi mitul comprimării timpului).
La început Eminescu a fost reperat ca un mare poet. Maiorescu i-a dat certificatul de eternitate ca poet, Călinescu i-a pătruns esentele poeziei, apoi Vianu, Perppesicius şi altii şi alţii i-au căutat esenţele. E singurul poet care a trecut graniţele, desi traducerile lui sunt putine.
Dar Eminescu a fost descoperit mai târziu ca un mare ziarist, poate cel mai mare ziarist român al tuturor timpurilor care a avut o coloana vertebrală veriticală. Această coloana vertebrală verticală să fi fost cauza bolii şi a morţii lui? El şi-a asumat lupta pentru nationalismul românesc, amendând pe liberari cât şi pe conservatori pentru politica de cedare în interesul marelui capital. El a transformat condeiul în sabie şi a lovit cu ea necruţator imperiile hulpave care s-au înfruptat din corpul ţării, pe turci, pe austrieci şi pe ruşi. Campaniile de presa dedicate Basarabiei, faimoasa Doină, criticile acide la adresa liberarilor şi conservatorilor i-au atras oprobiul mai marilor zilei (P.P. Carp către Maiorescu: şi mai potoliţi-l pe Eminescu!) ,,Suntem bărbati noi sau nişte fameni-zicea el- nişte eununci caraghioşi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca pe cămăşi şi partidul ca cismele”. Pentru aceste fapte să fi fost Eminescu schimbat în noiembrie 1881 de la conducerea Timpului? Rapoatele spionilor ruşi şi austroungari îl urmăreau pas cu pas. Devenise incomod. I se pregătea exilul sufletesc. De aici încolo până la moarte n-a mai fost decât un pas.
Oare să nu mai fie Eminescu actual? Dacă luăm articolele lui de la Timpul şi le publicăm astăzi, vom vedea că se potrivesc perfect cu obiceiurile de astăzi ale clasei noastre politice.
Eminescu este şi rămne actual, el face parte din eternitatea românească. Dacă tinerii de astăzi nu-l mai percep la justa lui valoare, nu-i vina lor, ci-i vina noastră, a statului, a şcolii, a presei scrise şi vorbite. Trebuie să intrăm în sufletul lor cu un alt Eminescu, nu cu cel prăfuit din manuale. Cu un Eminescu proaspăt, trecut prin sufletul nostru, filtrat de zgura timpului care şi-a pus ampreta pe opera lui.
Politicienii şi l-au anexat fiecare când le-a venit rândul. Conservatorii au văzut în el doar pe marele poet, legionarii doar pe Eminescu, nationalistul, comuniştii pe criticul societăţii burgheze, cu Împărat şi proletar (discursul proletarului) şi Viaţa, poezie în care o fată săracă trăieşte câştigându-şi existenţa cu acul. Intr-un timp Eminescu a fost fiu de boier şi i s-a interzis aproape toata opera.
E tragic ce i s-a întâmlat poetului de-alungul timpului.
Generaţiile de astăzi trebuie sa se aplece cu mai multă rigoare asupra operei lui şi s-o studieze fără patimă. Are ce învăţa din ea!
Salutăm hotărârea Academiei Române prin persoana academicianului Eugen Simion cu propunerea făcută Parlamentului României ca ziua de 15 ianuarie să fie ZIUA CULTURII ROMÂNE!

16 ianuarie 2010 Ion Ionescu -Bucovu

[altmarius]

Sunt intru totul de acord cind spuneti ca numai in data de 15 ianuarie ne amintim de Eminescu, cu un loc comun numit "omul deplin al culturii romane". Totusi, ca ziua culturii romane sa fie proclamata 15 ianuarie, mi se pare un pic cam mult. Este foarte adevarat ca el a inceput procesul de modernizare si de intrare in contemporaneitate, dar fara fundamentele puse de Cronicari, de Scoala Ardeleana, in general de inaintasi, ar fi putut aparea Eminescu? Ziua Culturii Romane ar trebui sa fie toate zilele unui an in care avem macar o singura celebrare a unui scriitor, pictor, muzician, profesor, si asa mai departe.
Cit despre Eminescu propriu-zis, nu pot spune decit un cuvint: SUPERB!