Biserica ii dedica Sfantului Apostol Toma prima duminica de dupa Pasti. Este singura duminica din anul bisericesc inchinata unui Sfant Apostol al Mantuitorului. De ce? Pentru ca prin Toma nu mai incape nicio indoiala ca Hristos a inviat. Sa ne amintim ca in seara zilei in care a inviat, Hristos trece prin usile incuiate si Se arata celor zece Apostoli descoperindu-le invierea Sa. Daca s-ar fi ramas doar la vedere, s-ar fi putut afirma ca invierea Sa a fost doar in mintea Apostolilor, ca nu a fost o realitate. Ca sa nu ramana niciun semn de indoiala, Dumnezeu ingaduie ca ranile din trupul Sau sa fie atinse de Toma. Atingerea e dovada ca nu esti in planul visului, al inchipuirii. Cum spunea parintele Dumitru Staniloae, atunci cand nu visezi, ca sa fii convins ca nu visezi, te ciupesti sau te pipai, ca sa fii sigur ca este o realitate.
Le-a fost greu Apostolilor sa creada ca Hristos a inviat pentru ca Invierea Sa i-a uimit. Ei au fost martori ai invierilor savarsite de El si cunosteau ca cei inviati nu dispareau. Nu puteau sa nu se intrebe ce inviere este aceea in care mormantul Mantuitorului este gol. De ce nu este prezent in el daca a inviat? Mai mult, Maria Magdalena Il confunda cu gradinarul, iar cand Hristos S-a aratat lui Luca si Cleopa, acestia nu L-au recunoscut si I se adresau ca unui strain.
De ce dispare? Pentru ca aceasta este starea fireasca a trupului Sau inviat. Din momentul invierii, e nevoie de o alta vedere, caci trupul Sau este inviat. Faptul ca Apostolii reusesc sa-L vada face parte din planul lui Dumnezeu. El ingaduie ca ochii trupesti sa vada un trup duhovnicesc pentru a se convinge ca Invierea Sa este un fapt real.
Ce s-a intamplat cu Toma dupa ce a pipait ranile din trupul inviat al Domnului? A marturisit dumnezeirea Lui. Nu a spus: cred ca ai inviat din morti, ci: "Domnul meu si Dumnezeul meu" (Ioan 20, 28). Astfel, Toma s-a atins de un trup vazut si L-a marturisit pe Fiul lui Dumnezeu prezent in trupul Sau omenesc inviat. S-a ridicat mai presus de credinta prezenta la evrei, conform careia Dumnezeu este nevazut si de neatins.
Mitropolitul Antonie de Suroj spune ca Toma a cerut sa-L atinga pe Hristos pentru ca vazuse ca ucenicii care se impartasisera de vestea invierii lui Hristos nu se schimbasera. Erau aceiasi oameni, doar ca bucuria luase locul fricii. Apostolii Il vazusera pe Domnul inviat, insa Invierea nu devenise inca o parte a experientei lor personale. Fara aceasta experienta Apostolii ar fi vestit invierea, dar nu ar fi fost auziti. Asa cum se intampla cu multi dintre noi. Vestim si nu suntem auziti.
Sa ne daruiasca Dumnezeu putere sa traim in asa fel incat Hristos sa invieze in noi.
Adrian Cocosila
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius