În colecția Poezie a editurii Omonia a apărut volumul ”Cuvinte salvate”, de Grete Tartler.
După mai mult de un deceniu în care a publicat eseuri, traduceri (din literatura germană, arabă, engleză, daneză, dar și, în conlucrare, din poezia greacă), cărți pentru copii, proză proprie și ediții bilingve de poezie, Grete Tartler revine cu un volum de versuri inedite, concentrate asupra unei ambianțe de inspirație grecească și a temei amintirii: Cuvinte salvate. Îmbinând jocurile de cuvinte, umorul care atenuează nuanțele tragice, suprapunerile de imagini istorice și ale zilelor noastre, elementele de muzicalitate inserate în versul liber, dar și în poeme cu formă fixă, un subtil militantism pe teme europene („Semnez diferite petiții împotriva otrăvirii albinelor […], scriu despre nevoia de ocrotire/ a graiurilor, prin care poți spune ce îți închipui,/ prin care poți salva copiii și mieii, poți sări/ în bulboana Creației…), dar și abordând alte accente dramatice de relevanță contemporană (imigrație, refugiați, mediu), scriitoarea creează o tulburătoare, totuși luminoasă atmosferă, în care cititorul își poate regăsi propriile întrebări. Poemele trezesc dorul de înțelepciune, cunoaștere, dar și de viața trăită cu bucurie, trezesc, în cenușiul vieții, gustul „perei mălăiețe” a copilăriei, curajul de a arunca nisip în ochii crocodilului, de a trăi în realitatea „la îndemână, la în-de-inimă”. Vibrațiile de dincolo de ierburi ale lumii, fiorul pământului la „îngropatele ritmuri”, respirația acordeonului pe care moș Precup, cel care nu știa să cânte, l-a dobândit spre a-și trăi visul, misterul Glugii ninse care acoperă „golul imens/ către supremul Ens”, clopotele mânăstirii care „bat ca în piuă praful generațiilor”, puterea mediteranee de a „meditera” alcătuiesc o pulsație incantatorie care așează și acest nou volum de versuri într-o continuitate stilistică evidentă a scrierilor cunoscutei autoare.
Volumul cuprinde și o detaliată bio-bibliografie iar, pe coperta a IV-a, este citat un poem care face legătura cu lumea recent apărutului poet simbolist grec Kostas G. Karyotakis, pe care Grete Tartler l-a tradus împreună cu Elena Lazăr: „Oraș ortodox alb-negru, cu oi./ Clopotele se țin de bang-uri./ „Cei ce privesc în sus”, anthropoi, / în taverne cinstesc după ranguri./ Ni s-a dat un chip, nu-ntreba ce ascunde./ Destrămarea noastră – doi nori prin geam./ Poetul Karyotakis s-a aruncat în unde./ Iar noi mediteram, mediteram”.
Grete Tartler, Cuvinte salvate
Colecția de Poezie, Editura OMONIA, 2018, 96 p.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius