În numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh, Amin!
An de an, la 29 iunie Sfânta Biserică ne amintește de Sfinții Apostoli Petru și Pavel. În icoane sunt reprezentați împreuna și sunt pictați pe peretele de la intrarea în biserică.
Sfântul Petru s-a născut în Galileea într-o familie săracă de pescari. La început s-a numit Simon și a fost ucenicul Sf. Ioan Botezătorul. Era frate cu Sf. Ap. Andrei și amândoi au fost chemați la apostolat de Iisus Hristos într-o împrejurare la Marea Tiberiadei. Pentru că era mai în vârstă primește o întâietate de onoare între cei 12 apostoli, în dese rânduri luând cuvântul în numele lor. Era o fire care mergea de la blândețe până la furie uneori.
Astfel când Mântuitorul întreabă pe apostoli: “cine zic oamenii că sunt Eu ?” Sf. Ap. Petru a răspuns: “Tu ești Hristosul Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” Îl întâlnim pe Sf. Ap. Petru martor la Schimbarea la față a Mântuitorului pe Muntele Taborului. În vremea patimilor lui Iisus, când este prins în Gradina Ghetsimani, Sf. Petru a tăiat cu sabia urechea unui soldat în dorința de a-și apăra Învățătorul.
De la acest curaj trece repede la frică pentru că puțin mai târziu se leapădă de Iisus de 3 ori spunând că nici măcar nu-L cunoaște. După ce Iisus a înviat din morți, Sf. Ap. Petru este martor la arătările Mântuitorului de mai multe ori. Duminică dimineața, când Maria Magdalena le spune că Iisus a înviat, el fuge la mormânt să se convingă și găsește giulgiurile singure zăcând, și se întoarce acasă mirandu-se în sine de cele întâmplate – după cum scrie în Sf. Scriptură.
Câteva zile mai târziu Iisus vine la apostoli în timp ce ei pescuiau, se apropie de ei, iar Sf. Ap. Petru își ia haina și se aruncă în mare.
De Rusalii, când Duhul Sfânt se pogoară peste Sf. Apostoli, Sf. Petru este cel care ține o cuvântare atât de înflăcărată și convingătoare încât se botează la Biserica lui Hristos peste 3000 de oameni. Convins că Iisus este Fiul lui Dumnezeu a predicat acest adevăr mergând pe jos la păgânii din Ierusalim, Antiohia, Pont, Bitinia și a ajuns la Roma în vremea împăratului Nero. Printre miile de creștini omorâți de împăratul Nero a căzut victimă și Sf. Petru în anul 67. A murit răstignit pe o cruce cu capul în jos spunând că nu vrea prin moartea sa să egaleze pe Mântuitorul Hristos. A scris și câteva scrisori cuprinse în Sfânta Scriptură și care se numesc: “Epistolele sobornicești ale Sf. Ap. Petru.”
Tot azi sărbătorim și pe Sfântul Ap. Pavel care s-a născut în orașul Tars. La început s-a numit Saul și a crescut într-o familie cu puternice tradiții iudaice. La 12 ani se mută cu familia la Ierusalim și ajunge elevul rabinului Gamaliel care-l va iniția în studiul Vechiului Testament. Ajunge un iudeu zelos cu o deosebită cultură religioasă și se ridică împotriva creștinilor cu o ambiție oarbă. Mai târziu el însuși scria despre el galatenilor că: “ați auzit de purtarea mea de odinioară când prigoneam cumplit Biserica lui Dumnezeu și o pustiam.” Este complice la uciderea cu pietre a Sf. Ștefan, el fiind acela care păzea hainele celor care aruncau cu pietre.
Ca să demonstreze că Iisus nu este înviat a luat soldați de la Ierusalim și a plecat la Damasc, unde ar fi auzit el că ar găsi într-un loc trupul mort al lui Iisus. Dar pe drumul Damascului are loc minunea convertirii Sf. Ap. Pavel la creștinism. I se arată Iisus Mântuitorul întrebându-l: “Saule, Saule de ce mă prigonești ?” Saul se oprește din drum, cade de pe cal dându-și seama că Iisus este Fiul lui Dumnezeu.
De aici începe viața de apostol a Sf. Pavel care se botează la creștinism primind acest nume. A făcut 3 călătorii misionare străbătând distanțe foarte lungi pe uscat și pe mare trecând prin Macedonia, Atena și Roma. A fost închis de mai multe ori și s-a folosit de faptul că era prin naștere cetățean roman. Când un guvernator care-l judeca îi spune că și-a cumpărat cețățenia romană cu mulți bani, Sf. Pavel îi răspunde: “eu m-am și născut roman.”
Ceea ce a scris Sf. Ap. Pavel acum 2000 de ani dă de gândit teologilor și filozofilor din vremea noastră.
A predicat egalitatea oamenilor prin cuvintele: “nu mai este nici iudeu, nici elin, nu mai este rob, nici liber, parte bărbătească și parte femeiască, ci una sunteți în Iisus Hristos.”
Într-o vreme în care femeia era disprețuită de bărbat pe nedrept, Sf. Ap. Pavel scria: “căci bărbatul nu se poate naște fără femeie” și îndemna pe bărbați: “iubiți-vă femeile și nu fiți aspri cu ele !” ... “dar ele să fie cumpătate, curate, bune gospodine, ca să nu defaime cuvântul lui Dumnezeu.”
Într-o vreme în care munca era o obligație de clasă și sclavagismul era în floare, Sf. Pavel scrie: “cine nu vrea să muncească, nici să nu mănânce.”
Scrierile Sf. Ap. Pavel alcătuiesc o operă neegalată până azi, este baza gândirii creștine și sunt cuprinse în Sf. Scriptură și se numesc epistolele pauline.
Sf. Ap. Pavel a murit în aceeași zi cu Sf. Ap. Petru la Roma în ziua de 29 iunie anul 67. Împreună au desfășurat o activitate fără egal în istoria Bisericii în numele lor ridicându-se multe biserici cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel.
Când intrăm într-o biserică sunt pictați în stânga și dreapta ușii de la intrare, aceasta simbolizând că numai prin învățătura lor vom putea fi creștini adevărați ai Bisericii lui Hristos. Sunt considerați „stâlpi ai Bisericii și luminători ai lumii.”
Să ne rugăm Sf. Ap. Petru și Pavel să fie mijlocitori către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, iar celor care le poartă numele le urez multă sănătate și împliniri duhovnicești totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor, Amin !
Pr. Nicolae Trușcă
Parohia Negoiești
Nicolae Trusca
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius