Cuvant la Duminica samarineanului milostiv

[altmariustotal ortodox]

Sfanta Evanghelie care s-a citit astazi ne istoriseste ca un invatator al legii L-a ispitit pe Mantuitorul intrebandu-L ce sa faca pentru a mosteni viata de veci. Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu ii pune intrebarea: “Ce este scris in lege? Cum citesti?” Cel care se interesa de viata vesnica fiind un invatator al legii ii da citire din invatatura proorocului Moise care “suna” asa: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta, din tot sufletul tau, din toata virtutea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

Acest raspuns era limpede si arata clar calea spre mostenirea vietii vesnice. Dar invatatorul legii, tanarul din Evanghelie, pune in continuare o intrebare la care se gasea foarte greu raspuns la acea vreme si anume: “Care este aproapele meu ?” De ce se raspundea greu la aceasta intrebare ? Pentru ca evreii aveau deja o conceptie formata despre aproapele care era socotit numai cel care facea parte din acest neam. Deci urma sa puna in incurcatura pe Iisus Hristos.

Apoi samarinenii erau in dusmanie cu evreii. Daca un evreu trecea prin Samaria pentru o oarecare treaba cand iesea din aceasta provincie isi scutura incaltamintea si prefera sa ocoleasca Samaria in drumul lui. Mantuitorul ocoleste raspunsul la intrebarea “cine este aproapele meu ?” si pentru a evita sa raspunda spune o parabola la sfarsitul ei obligand pe cel care-L intrebase sa-si raspunda singur. Evreii vedeau in aproapele lor pe cel de un neam cu ei pe cand Mantuitorul le da de inteles ca aproapele nostru poate fii oricare dintre noi, chiar si cel pe care avem dusmanie. Iisus Hristos ne spune: “Un om oarecare mergand de la Ierihon la Ierusalim a cazut intre talhari care dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit au plecat lasandu-l aproape mort. Au trecut pe langa el un preot si un levit care nici nu l-au bagat in seama. Trece insa si un samarinean, deci unul de alt neam, un dusman traditional, si acesta il ingrijeste si il duce la o casa de oaspeti iar a doua zi la plecare scotand doi dinari i-a dat gazdei zicand: Ai grija de el si ce vei mai cheltui cand ma voi intoarce iti voi da inapoi.” 

Terminand de spus aceasta pilda Iisus l-a intrebat pe tanar: care dintre acestia trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre talhari ? si invatatorul legii a fost obligat sa raspunda: cel care a avut mila cu el. Si Iisus ii spune parinteste: mergi si fa si tu la fel.

Vedem ca tanarul din evanghelie nu a raspuns ca samarineanul a avut mila de el ci a ocolit acest cuvant pentru a nu fii certat de cei de un neam cu el care dusmaneau pe samarineni.

Sa incercam sa aratam un alt inteles al parabolei spuse de Mantuitorul Iisus Hristos.

Un om oarecare, poate fii oricare dintre noi, cade intre talhari, adica in pacat, in vicii, in faradelegi, atat de mult incat din punct de vedere moral este aproape mort. Un preot ii vede viata plina de pacate si trece pe langa el, adica nu intervine, nu il invata, nu ii spune nimic, il lasa in pace. ramane nepasator. Un levit care poate fii cel de o credinta cu noi. poate fii chiar vecinul nostru. deasemenea nu face nimic pentru aproapele lui. nu sare in ajutorul lui, isi lasa mai departe vecinul sa-noate in mare pacatelor.

Dar un samarinean, adica unul despre care noi credeam ca ne este dusman, se da jos de pe asin. adica isi lasa treburile si sare in ajutorul vecinului pacatos (vicios). Ii leaga si ii unge ranile, adica ii atrage atentia ca greseste, ca pacatuieste, apoi il pune pe asinul sau si il duce la o casa de oaspeti. adica il invata, daca vreti, sa mearga la biserica unde se va indeparta de pacat.

In afara Bisericii nu exista mantuire. Cine spune ca si acasa se roaga lui Dumnezeu, ca se inchina, ca da de pomana, ca face voia lui Dumnezeu, dar la biserica nu vine “pentru ca n-a apucat”, este ca o persoana care spune ca-si iubeste parintii, ca face voia lor, ca ii respecta. dar n-a mai dat pe la ei de ani de zile.
Fiecare din noi a avut momente in viata cand a avut nevoie de ajutorul cuiva, al fratelui, sau al vecinului, dar ne-am intrebat de cate ori am ajutat noi pe aproapele, pe vecinul sau pe fratele nostru ?

Ce trebuie sa invatam din aceasta evanghelie noi cei care suntem astazi in biserica ? Ca datoria de capetenie fata de aproapele este iubirea acestuia. Asta inseamna a-i dori aproapelui nostru binele si a lucra pentru a-i face acest bine. Mantuitorul Iisus Hristos a spus: “Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei daca veti avea dragoste intre voi.” Si ascultati ce spune Sf. Apostol Ioan: “Daca va zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, este mincinos, ca acela care nu iubeste pe fratele sau, care l-a vazut, cum poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu pe care nu l-a vazut ?” Si aceasta porunca avem de la Dumnezeu ca cel ce iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau. Dar sa nu iubim pe aproapele nostru cu cuvantul, nici cu limba ci cu fapta si cu adevarul. Indemnul Mantuitorului Iisus Hristos catre tanarul invatator de lege din evanghelia de astazi: “Mergi si fa si tu la fel” ne este adresat si noua. Sa ne ajutam aproapele, fratele sau vecinul asa cum a ajutat samarineanul pe cel cazut intre talhari.

De ce se citeste aceasta evanghelie la inceputul postului ? Pentru ca noi sa unim postul cu faptele bune. Degeaba postim daca suntem certati cu vecinul sau cu fratele nostru. Si sa mai tinem minte ca opera de a face milostenie, de a ajuta si mai nou de a sponsoriza diferite persoane in nevoie, spitale sau azile se numente opera samarineana de la samarineanul milostiv din evanghelia de astazi.

Sa luam aminte ca viata cea vesnica nu poate fii castigata decat de cei ce implinesc poruncile lui Dumnezeu dovedind ca iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele din tot sufletul si din toata inima, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor; Amin !

Pr. Nicolae Trusca
Parohia Negoiesti

.

Despre autor

Nicolae Trusca