Cuvant inainte la volumul REVERII ADVERSE 2001...autor Mihai LEONTE

[Mihai LEONTE]

DRAGĂ CITITORULE,

 

Parcurgând în clipele de răgaz ceea ce am scris, îţi vei pune întrebarea firească, cine o mai fi şi ăsta?

            Sigur nu am pretenţia de a fi cineva. Am fost şi am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculţ, care de la Sfântul Gheorghe şi până la Ziua Crucii umblam desculţ şi eram foarte fericit că piciorul nu-mi era încorsetat de nimic.

            Carte am învăţat mai mult iarna, dar ceea ce învăţam odată nu mai uitam. Nu aveam toate cărţile, dar când le găseam le citeam şi le ţineam minte. Regret că nu am ţinut un jurnal, căci acum după trecerea anilor, mi se pare că tot ce aş scrie nu ar mai fi autentic. Din poeziile scrise, acum când le-am tipărit, nu am schimbat aproape nimic. Oricine poate încerca să scrie, făcându-şi din asta un crez. Trebuie însă să citeşti mult, trebuie să cauţi mereu şi poate vei reuşi. Nu vă feriţi să scrieţi, căci scrisul rămâne un document.

            Tu cititorule, gândeşte-te că propria ta conştiinţă îţi va fi întotdeauna judecătorul suprem. Sigur, cei care m-au învăţat carte nu mai sunt. Le păstrez o veşnică recunoştinţă, căci adevăratul mormânt se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Citind ceea ce am scris, veţi găsi părţi din mine şi regret că nu am reuşit să vă dau mai mult.

            Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valenţe. Din poeziile scrise unii cititori mi-au găsit faţete pe care sincer fiind, eu nu mi le-am descoperit. Să fie aceasta sclipirea diamantului neşlefuit? Singurul regret pe care îl am, este că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în faţă.

            Sfatul  pe care îl dau celor ce vor citi scrierile mele, este să se folosească de acea sfântă trinitate: muncă, recreaţie, odihnă.

            Vă doresc multă sănătate şi optimism!

                                                                  Mihai LEONTE