Din punct de vedere arhitectural, mulţi spun nu doar că e cea mai mare, dar și cea mai frumoasă moschee din oraș și, de bună seamă, cel mai mare succes al arhitectului Sinan. Edificiul a avut şansa de a se naşte în perioada de cea mai mare glorie a Imperiului Otoman, sub domnia sultanului Soliman I-ul Magnificul, la reîntoarcerea lui din campania victorioasă din Ungaria.
Sub domnia lui Soliman I, Ungaria a devenit paşalâc în urma a două mari bătălii pierdute consecutiv în acelaşi ţinut, la Mohaci, în 1526 şi 1541. Stăpânirea Imperiului Otoman sub domnia lui Soliman Magnificul s-a întins până în Egipt şi Persia, în timp ce flota era stâpâns Mării Roşii, incluzând Yemen şi Aden şi toată Marea Mediterană, fluturând steagul războiului până pe coastele Africii de Nord, Italia şi Dalmaţia sub comanda temutului amiral Barbarossa.
În timpul domniei sale, Soliman a făcut numeroase reforme în domeniul judiciar şi al Armatei, dar s-a ocupat şi de arte.
Sűleymanie Camii sau moscheea lui Soliman Magnificul este unul dintre cele mai venerate şi simbolice locaşuri ale credincioşilor musulmani din Istanbul. Dacă ajungeţi în Istanbul este mare păcat să o rataţi, nu doar pentru că este un monument istoric şi un simbol al Imperiului Otoman şi a Turciei, dar puteţi înţelege multe lucruri despre adevăratul sultan Soliman (Suleyman) şi povestea vieţii sale.
Din punct de vedere arhitectural, mulţi spun nu doar că e cea mai mare, dar și cea mai frumoasă moschee din oraș și, de bună seamă, cel mai mare succes al arhitectului Sinan. Edificiul a avut şansa de a se naşte în perioada de cea mai mare glorie a Imperiului Otoman, sub domnia sultanului Soliman I-ul Magnificul, la reîntoarcerea lui din campania victorioasă din Ungaria.
Sub domnia lui Soliman I-ul, Ungaria a devenit paşalâc în urma a două mari bătălii pierdute consecutiv în acelaşi ţinut, la Mohaci, în 1526 şi 1541. Stăpânirea Imperiului Otoman sub domnia lui Soliman Magnificul s-a întins până în Egipt şi Persia, în timp ce flota era stâpâns Mării Roşii, incluzând Yemen şi Aden şi toată Marea Mediterană, fluturând steagul războiului până pe coastele Africii de Nord, Italia şi Dalmaţia sub comanda temutului amiral Barbarossa.
În timpul domniei sale, Soliman a făcut numeroase reforme în domeniul judiciar şi al Armatei, dar s-a ocupat şi de arte.
- Portret otoman
- Turaua – semnatura lui Soliman
- Mormântul lui Suleyman
- Portretul veneţian al lui Soliman
- Roxelana
- Sicriul
Suleiman, de asemenea, a devenit renumit pentru sponsorizarea unei serii de evoluții monumentale arhitecturale în cadrul imperiului său. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o serie de proiecte, inclusiv poduri, moschei, palate și diferite instituții de caritate și sociale. Construcţia noii moschei i-a fost încredinţată celebrului arhitect Mimar Sinan, care a lucrat şase ani numai la stabilizarea terenului, după care a început lucrările în 1550 şi le-a încheiat în 1557. Este cel mai important monument construit de otomani în Istanbul.
Soliman I-ul Magnificul a decis construcţia acestei moschei după 30 de ani de domnie (1520-1566). De aceea a dorit să se mândrească cu o construcţie unică. Se mai zice că iniţiativa i-a fost sugerată sultanului de Roxelana, cea care se impusese drept singura lui soţie legitimă. Se zice că marele sultan ar fi dorit să-şi ridice un mare palat, dar Roxelana i-a schimbat planurile, dorind ca nu cumva un nou palat să-l îndepărteze de harem şi de ea pe marele bărbat atât de ascultător.
Moscheea lui Soliman este situată una din cele şapte coline ale Constantinopolului şi în perimetrul celor mai vechi palate ale sultanilor, palate care nu mai există astăzi. Este incontestabil una dintre cele mai mari reuşite în domeniu şi este considerată cea mai frumoasă moschee imperială din Istanbul. După tradiţie, se compune dintr-o curte interioară şi dintr-o sală de rugăciune cu cupolă magnifică, dintre cele mai înalte din Istanbul.
Cu ocazia unor sărbători religioase, sau cu ocazia rugăciunii de vineri (ziua care corespunde zilei de duminică la creştini), când nu mai este loc în sala de rugăciuni, credincioşii se instalează în curtea interioară pe rogojini de paie.
În sala de rugăciuni se remarcă o inscripţie în limba arabă: „Nu există alt Dumnezeu decât Allah şi Mahomed este profetul său“.
În curtea exterioară, pe partea dreaptă a intrării, sunt aliniate robinetele destinate purificării prin spălare. Mai departe stânga se intră în curtea interioară. In aceasta 24 de coloane antice de porfir, de marmură şi de granit (2 de porfir, 10 de marmură albă şi 12 de granit). Ele susţin pe trei laturi un portic cu 28 de cupole. In centrul curţii se găseşte o fântână rectangulară din marmură (şadirvan). Toate coloanele au provenit din Hipodromul antic al Constantinopolului.
Cele patru minarete plasate în colţurile curţii interioare simbolizează că Soliman I-ul Magnificul a fost cel al patrulea sultan după cucerirea Constantinopolului, iar cele zece balcoane ale minaretelor amintesc că el a fost cel de al 10-lea sultan al Imperiului Otoman.
Evlia Çelebi, cel mai faimos călător turc, a transmis prin memoriile sale că marele minaret cu 3 balcoane situat în stânga intrării principale în Sűleymanie Camîi a fost numit „Minaretul preţios“, fapt explicat printr-o povestioară.
Construcţia moscheii era în întârziere, iar marele Soliman se arăta nerăbdător să se roage în ea. Şahul Persiei, auzind asta, a trimis un mesager cu o cutie plină cu bijuterii, scriindu-i: „Am auzit că nu puteţi continua construcţia moscheii dumneavoastră din motive financiare. Convertiţi aceste pietre în bani şi terminaţi cât mai repede posibil“.
Scrisoarea l-a supărat pe sultan, aşa că a dat cutia cu bijuterii arhitectului Sinan şi i-a spus: „Aceste pietre preţioase nu au nici o valoare în comparaţie cu pietrele moscheii mele. Amestecă pietrele cu altele pentru a construi minaretul“. Sinan a folosit bijuteriile în construirea minaretului care s-a numit apoi „Minaretul preţios“.
La răsărit de moschee, într-un cimitir retras se ajunge lângă mausoleele lui Soliman I-ul Magnificul şi al iubitei sale soţii, Roxelana. In apropierea lor, odihneşte şi fiica Mihrimah, cea care nu a apucat să-şi vadă terminată propria moschee, ridicată pe la 1560.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius