Autentificat anul trecut, Crucifixul Ognissanti de Giotto revine în biserică după cinci ani de restaurare
Sâmbătă, 6 noiembrie, lucrarea va fi dezvelită în Biserica Ognissanti de la Florenţa, unde va şi rămâne. Crucea va fi aşezată în transept şi va fi iluminată cu un sistem LED special.
După un proces de restaurare care a durat efectiv cinci ani, deşi a demarat în anul 2002, crucifixiful pictat de Giotto îşi va aştepta vizitatorii şi credincioşii în Biserica Ognissanti (Tuturor Sfinţilor) din Florenţa. Potrivit directorului muzeelor florentine, Cristian Acidini, până acum, acesta a stârnit doar interesul specialiştilor, dar de acum înainte, fiind redat circuitului public, va putea fi văzut de publicul larg.
Lunga poveste a lucrării confirmă, şi ea, o stare de fapt care-i surprinde numai pe neofiţi, iniţiaţii cunoscând-o foarte bine: în Italia există şi astăzi zeci de capodopere uitate în unghere, care aşteaptă să fie scoase la lumină.
„În Italia încă sunt o mulţime de opere care au mare nevoie de restaurare. Unele dintre ele abia au fost descoperite, după ce au petrecut amar de vreme dosite în sacristia vreunei biserici", a susţinut Anna-Marie Hilling, restaurator din Cumbria, în vârstă de 33 de ani, care şi-a petrecut ultimii cinci ani din viaţă lucrând zi de zi la crucifixul lui Giotto, în cunoscutul laborator Florentin Opificio delle Pietre Dure.
Astfel, tânăra expertă şi-a văzut visul cu ochii, povesteşte ziarul „The Guardian", căci visul oricărui restaurator de artă este să lucreze pe o capodoperă florentină autentică. „E o mare bucurie pentru mine s-o văd în poziţie verticală", a mărturisit Hilling.
De altfel, chiar pentru biserica în care se va întoarce splendida cruce de proporţii, pictorul a realizat singura sa operă a cărei paternitate nu a suscitat neînţelegeri şi îndoieli printre specialişti: Madona Ognissanti, lucrare realizată pentru altar, expusă la Galeriile Uffizi.
Crucea de mari dimensiuni (467 x 360 cm) care, începând de sâmbătă, va putea fi văzută în biserica pentru care a fost pictată a fost făurită cândva între anii 1310 şi 1320, susţin istoricii de artă, cam la două decenii după ce Giotto crease celebrul crucifix din Biserica Santa Maria Novella din Florenţa.
Cu puţină vreme înainte, maestrul a cărui biografie e atât de puţin cunoscută a creat şi faimosul Crucifix de Rimini, aflat acum la Biserica Sf Francisc din oraşul cu acelaşi nume, unde Giovanni şi Pietro da Rimini aveau să întemeieze o adevărată şcoală de pictură pornind tocmai de la această lucrare.
Detalii scoase la lumină
Echipa de restauratori a povestit că s-au folosit solvenţi foarte delicaţi pentru a se înlătura depuneri de mizerie strânse de-a lungul a câteva secole şi că eforturi foarte mari a necesitat curăţarea fragmentelor de sticlă pictată din haloul lui Hristos.
Un merit important al anevoioasei restaurări, care s-a întrerupt de câteva ori din cauza lipsei de fonduri, este descoperirea câtorva detalii cu privire la meşteşugul, la stilul de lucru propriu-zis al maestrului prerenascentist. Examinarea cu ajutorul reflectografiei în infraroşu a scos la lumină desenele pregătitoare pe care pictorul le făcea înainte de a lua paleta de culori.
Restaurarea s-a făcut cu întreruperi, din cauza costurilor ridicate şi a bugetului în tranşe, care ajungea periodic în impas. Curăţarea crucii înnegrite a scos la iveală tuşe de penel inconfundabile, precum şi albastrul lapislazuli folosit de artist. Pigmentul acesta scump reprezintă acum fundalul lucrării.
De exemplu, curăţând imaginea Sfântului Ioan Evanghelistul, Hilling a descoperit iniţial un constrast cromatic puternic între cele două mâini. „Dar, lucrând mai departe", a povestit restauratoarea, „am ajuns la culoare originală a pielii. Tonurile cromatice erau mult alterate şi iată că acum lucrarea restaurată este atât de vie".
Crucifixul de Rimini este una dintre operele cele mai influente ale „părintelui picturii italiene“
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius