Coranul - ultima carte sfanta

[Civilizatii]

Coranul - ultima carte sfanta

http://www.islam-abc.ro/coran.aspx

Allah a sustinut profetii pe care i-a trimis prin miracolele pe care acestia le-au facut. In cazul lui Mahomed, Coranul a fost miracolul sau si dovada ca este un profet adevarat. Musulmanii cred ca Coranul este cuvantul lui Allah si ca nici un om nu poate inventa un text atat de perfect.

Coranul are 114 capitole, numite "sura", compuse din versete; versetele sunt numerotate. Aproape toate capitolele incep cu "in numele lui Allah cel Milos si Milostiv! (bism Allah al-Rahman al-Rahim)". Coranul incepe cu sura urmatoare, care este folosita in fiecare din cele 5 rugaciuni zilnice:

Sura - 1: El - Fatiha (Inceputul)

1.In numele lui Allah cel Milos si Milostiv!
2.Slava lui Allah, Stapanul Lumilor!
3.Cel Milos si Milostiv!
4.Stapanul Zilei de-apoi!
5.Numai Tie ne rugam si numai in Tine avem nadejde!
6.Calauzeste-ne pe noi pe calea cea dreapta;
7.Calea celor care se bucura de mila Ta! Nu calea celor asupra carora se varsa mania Ta si nici calea celor rataciti!

Coranul nu este organizat pe anumite teme. O sura tipica poate adresa teme variate ca: creatia lumii, profetii, societatea islamica, legea islamica, resposibilitatea omului in fata lui Allah. Invatatii musulmani considera ca univeralitatea si profunzimea Coranului explica forma narativa non-liniara.

Musulmanii recunosc originea divina a Bibliei, insa considera ca aceasta a fost schimbata in timp de oameni, si de aceea folosesc doar Coranul, care a fost pastrat in forma practic neschimbata de la Mahomed pana astazi. Coranul a fost revelat in peste 20 de ani, fiecare capitol fiind dictat de Mahomed (Coranul este cuvantul lui Allah iar Mahomed doar un intermdiar) si scris imediat de scribi.

In 20 de ani de la moartea profetului, aceste scrieri au fost adunate in cartea care o cunoastem astazi, de catre apropiatii profetului. Prioritatea lor a fost pastrarea textelor in forma exacta, fara a le edita sau recombina in vreun fel - de aici forma narativa dezorganizata a Coranului. Pastrarea, studierea si copierea Coranului a fost prima prioritate a invatatilor musulmani inca de la moartea profetului.

Deoarece Coranul este o continuare a cartilor evreiesti si crestine anteriare, dar si o corectare a greselilor introduse de oameni in aceste carti, multe din povestile biblice sunt repetate in Coran, inclusiv unele despre Isus, de obicei cu subtile modificari. Sau, in unele cazuri (cand e vorba de Isus) modificari importante - Coranul respinge categoric ideea ca Allah si-ar putea imparti divinitatea cu fii sau fiice. Deasemenea, in Coran se spune ca Allah isi protejeaza profetii, inclusiv in fata suferintei fizice si ca Isus a fost ridicat la cer inainte sa fie pus pe cruce.

Aceasta repetare a povestilor biblice a fost adusa ca argument pentru originea divina a Coranului, logica fiind ca daca Mahomed nu stia sa scrie sau sa citeasca, cum ar fi putut el sa cunoasca atat de bine iudaismul si crestinismul, care nu erau religiile dominante in tinutul sau natal.

Coranul este considerat a fi ultima carte sfanta, facut pentru stadiile cele mai avansate ale societatii si valabila pana la sfarsitul lumii.

In pofida pastrarii textului in mod exact, timp de cateva secole scrierea s-a facut doar cu consoane (conform standardelor vremii). Adaugarea a diferite vocale la aceste consoane produce, ocazional, diferite cuvinte si de aici diferite interpretari ale Coranului.

Coranul este principala sursa care stabileste legea, morala si teologia islamica. In anumite cazuri insa, Coranul nu da destule detalii - spre exemplu in cazul rugaciunii. De aceea, el este completat de exemplul dat de Mahomed - ce se stie ca a zis sau a facut el (Hadith). Hadith insa, spre deosebire de Coran, nu a fost scris si a circulat sub forma orala timp de doua secole.

In secolul 9, autoritatile islamice au incercat sa redea autenticitatea Hatithului. Acesta a fost studiat intens, unele lucruri au fost respinse ca neautentice, iar altele admise.

Se considera ca prin traducere din araba, Coranul isi pierde din inteles si profunzime. Traducerile sunt doar aproximatii ale textului in araba, care este cuvantul lui Allah.