Consideraţie la duminica a 22-a de peste an - Anul A - 2020

[altmariustotal catolic]

Ier 20,7-9; Ps 63; Rom 12,1-2; Mt 16,21-27

"Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24)!

După ce timp de trei ani i-a pregătit pe apostolii şi şcoala era de acum terminată, iar ei erau educaţi şi pregătiţi să meargă în toată lumea ca să predice evanghelia Isus, rămânând numai o singură lecţie importantă, la Cezareea lui Filip, care este undeva în nordul Palestinei, în Munţii Libanului, departe de jurisdicţia lui Irod care-i căuta moartea, Isus le-o predă şi pe aceasta. În cadrul acestei lecţii, Isus îşi descoperă în mod concis misiunea venirii sale pe acest pământ. Venise pentru a-şi căuta "pietre vii" pentru lucrarea pe care Tatăl ceresc i-a încredinţat-o s-o înfăptuiască, zidirea Bisericii sale, adică din toate popoarele lumii, din toate limbile pământului să culeagă oameni care să-l slăvească pe Dumnezeu şi să fie cu el în eternitate şi în glorie.

Şi cum avea el să-şi zidească Biserica sa? Mai întâi îşi va lua prima "piatră vie" pe care el a ales-o şi a numit-o aşa (cf. In 1,42), adică îl va lua pe Simon căruia el îi schimbase numele în Petru (piatră) şi pe cărei tărie de credinţă a testat-o dacă vine de sus, când i-a întrebat pe ucenici: "Cine zic ei că este el, Fiul Omului?", iar Petru, insuflat de Dumnezeu Tatăl ceresc, a răspuns: "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu" (Mt 16,16)! Apoi, i-a zis lui Petru: "Fericit eşti Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: Tu eşti Petru şi pe această piatră îmi voi zidi eu Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Mt 16,17-18).

Desigur, aceste cuvinte arată şi importanţa lui Petru în planul divin al Bisericii sale, dar accentul din aceste cuvinte nu cade pe Petru, ci pe Isus, care afirmă fără echivoc că pe această piatră "el îşi va zidi Biserica sa". Şi în clipa aceea, cu ochii săi de Dumnezeu Isus vede că, în momentul în care el va începe să-şi zidească Biserica, tot iadul va năvăli să-i distrugă Biserica. De aceea el imediat adaugă: "Nu vă temeţi pentru că niciodată iadul nu va birui Biserica mea" (Mt 16,18)! Şi aşa a fost, este şi va fi: zece prigoane mari numai în primele trei secole, nu au putut zdruncina Biserica. Un număr incalculabil de eretici din toate timpurile nu au putut clătina Biserica. Un mare număr de schismatici şi duşmani făţişi şi aprigi nu au putut dărâma Biserica lui Isus! Vorbele lor s-au întors ca un bumerang împotriva lor, iar statuile pe care şi le-au înălţat au căzut, adeverind cuvintele Scripturii: "A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei umiliţi" (Lc 1,51-52).

Acesta este tema pericopei evanghelice de astăzi (cf. Mt 16,21-27), Isus îi spune lui Petru: Eu voi zidi Biserica mea, dar tu eşti o piatră de temelie, tu eşti implicat în zidirea Bisericii mele. Imediat urma să spună mai mult despre aceasta. Acum în momentul în care a anunţat marele proiect al zidirii Bisericii sale, adică, din toate popoarele lumii, din toate limbile pământului să culeagă oameni care să-l slăvească pe Dumnezeu şi să fie cu el în gloria veşnică, oamenii vor zice: Cum ai să-ţi împlineşti tu acest mare proiect? Răspunsul se reduce la două lucruri:

1. Eu mă voi duce la Ierusalim, voi fi arestat, judecat, condamnat, torturat, voi fi întins pe cruce şi voi fi chinuit şi ucis. Aşa îmi voi zidi Biserica mea! Petru scandalizat a sărit în sus ca ars şi i-a spus: "Să te ferească Dumnezeu, Doamne, să ţi se întâmple una ca asta" (Mt 16,22). Domnul Isus a trebuit ca delicat să-i spună "Înapoia mea satană" şi să-l potolească (cf. Mt 16,23). Mai târziu la Ierusalim, Domnul Isus avea să le explice ceea ce poate acum nu au înţeles: Înţelegeţi voi ucenicii mei, noi suntem ca nişte boabe de grâu. "Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult (cf. In 12,24). Şi când eu voi fi înălţat pe cruce, aşa îi voi atrage pe toţi oamenii la mine (cf In 12,32). Abia de pe crucea aceea voi zidi eu Biserica mea. Prin crucea mea îi voi atrage pe oameni la mine. Cine nu acceptă moartea, rămâne singur, rămâne fără rod, iar dacă mă întind pe crucea aceea, aşa voi zidi Biserica mea. Aceasta este prima parte a răspunsului, cum îmi voi zidi eu Biserica mea.

Şi Epistola a doua din Romani ne spune până în capitolul 11 ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Capitolele 12-15 ne învaţă ceea ce Dumnezeu aşteaptă acum de la noi. Domnul şi-a câştigat toate drepturile asupra vieţilor noastre, răscumpărându-ne ci sângele său (cf. 1Pt 1,19). De aceea, să-i prezentăm Domnului ceea ce îi aparţine lui: trupurile noastre, ca o jertfă vie (spre deosebire de jertfele moarte aduse potrivit cultului iudaic), astfel ca el să poată lucra prin ele.

2. După ce Isus a explicat cum îşi va zidi Biserica sa, se uită ţintă la Petru care a protestat şi îi spune: Petre, te-ai speriat de crucea mea, nu-i aşa? Te-ai speriat când ai auzit că mă voi duce la cruce? Acuma aş vrea să-ţi spun ceva: Crucea mea nu-i destul, îmi trebuie şi crucea ta, îmi trebuie şi crucea voastră a tuturor: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24). Să fim atenţi, Domnul Isus le-a zis: mergem la Ierusalim să-mi zidesc Biserica mea răstignindu-mă pe cruce. Dacă vrea cineva să vină după mine? Ce însemnează asta? Înseamnă: dacă vrea cineva să mi se asocieze, dacă vrea cineva să-mi fie partener, atunci trebuie să facă ceea ce fac eu. Eu îmi voi lua crucea mea şi el trebuie să-şi iei crucea lui şi să fii răstignit! Ce însemnează acum să-mi fi partener? Domnul Isus îi cheamă pe ucenicii lui să-şi ia crucea lor şi să vină după el. A-l urma pe Domnul Isus înseamnă a face exact ceea ce face el (cf. 1In 2,6), înseamnă a face aceeaşi lucrare pe care a făcut-o el. Eu mă duc să fiu răstignit la cruce, dar vă cer şi vouă care doriţi să fiţi ucenicii mei, să vă luaţi crucea voastră şi să mă urmaţi.

Isus spune: Eu voi zidi Biserica mea, prin crucea mea şi prin crucea ta. Este un loc unde cele două cruci se aseamănă şi un loc unde crucea lui Isus este unică. Se aseamănă: A-ţi lua crucea înseamnă a suferi pentru alţii. Însă el când şi-a luat crucea şi s-a răstignit, el nu trebuia să fie răstignit, căci el nu era păcătos. Noi însă eram păcătoşi, iar plata păcatului este moartea (cf. Rom 6,23). A-ţi lua crucea înseamnă să te jertfeşti, să te cheltuieşti pe tine pentru alţii. Aici crucea lui Isus şi a noastră sunt identice.

Crucea lui Isus a însemnat împăcarea noastră cu Dumnezeu, căci cu ea a plătit păcatele noastre. Iar crucea lui Isus este completă şi nu mai trebuie adăugat nimic la ea. Crucea lui Isus are valoare răscumpărătoare, crucea mea, crucea noastră, este doar o implicare a mea, a noastră, la crucea lui Isus pentru ca mântuirea lui să ajungă şi la alţii, pentru a le deschide mintea să înţeleagă Scripturile şi pentru a-i aduce şi pe ei la mântuire. Isus Cristos ne-a câştigat mântuirea pe verticală murind pe cruce pentru a ne împăca cu Dumnezeu. Eu cu crucea mea duc mântuirea pe orizontală ajungând la alţi oameni nemântuiţi. Pe scurt şi pe înţeles: Crucea lui Isus este pentru împăcare. Crucea noastră este pentru propagare. Crucea lui Isus este pentru mântuire. Crucea noastră este pentru răspândire.

"Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24)! Această acţiune a ucenicilor de a-şi lua fiecare crucea lui şi să îl urmeze, este foarte importantă pentru Isus, de vreme ce de cel puţin de cinci ori în Evanghelii, el repetă această chemare (cf. Mt 10,37-39; Mt 19,21; Mc 8,34-5; Lc 14,26-27).

Ce însemnează să-mi iau crucea mea şi să merg după Isus (cf. Mt 16,24)? Unii spun că soţul, soţia, copilul, serviciul greu, o boală grea sunt cruce; da, într-un anumit sens, pot fi cruce, dar nu în adevăratul sens al cuvântului, căci crucea este ceva voluntar, ceva pe care eu pot să iau sau ceva pe care pot să nu iau. Iar căsătoria, soţul, soţia, copilul şi chiar lucrul, nu este ceva pe care legal poţi lua şi lăsa în acelaşi timp. Isus mergea la Ierusalim, putea să-şi ia crucea şi putea să se apere de acei oameni cu 12 legiuni de îngeri (cf. Mt 26,53). Am putere să-mi dau viaţa şi putere să o iau înapoi... nimeni nu mi-o ia... eu îmi dau viaţa (cf. In 10,18)... E greu, dar cum vrei tu, Doamne (cf. Lc 22,42)! Putea să o ia şi putea s-o refuze fără nici un păcat, dar a ales să o ia.

Ce vrea Domnul să spună Isus prin: Ia-ţi crucea şi vino după mine (cf. Mt 16,24; Mc 8,34)? Răspunsul este: Eu trebuie să-mi zidesc prin cruce Biserica mea la Ierusalim, iar voi sunteţi pietrele implicate în procesul zidirii; lucrăm împreună pentru a ne bucura împreună. Eu voi lua crucea mea, voi veţi lua crucile voastre. Veniţi după mine, adică faceţi şi voi ce fac eu. Eu accept să fiu răstignit, dar şi voi trebuie să acceptaţi să fiţi răstigniţi. Cine îşi pierde viaţa din pricina mea şi din pricina evangheliei, o va mântui, va ajunge în cer (cf. Mc 8,35).

Aşa cum pentru David pustiul a rămas pustiu fără să se schimbe, tot astfel crucea rămâne cruce pentru noi fără să se schimbe nimic. Ceea ce s-a schimbat pentru David a fost numai modul în care este străbătut pustiul, cu credinţa în Dumnezeu care conduce toate, de aceea devine capabil să cânte de bucurie (cf. Ps 63,3.5.7). Pentru că sufletul nostru aude promisiunile lui Dumnezeu, găseşte şi el puterea de a purta crucea cu bucurie: "Pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut" (Mt 16,27).

Ce înseamnă: Eu îmi voi zidi Biserica mea? Înseamnă răspândirea evangheliei. "Mergând în toată lumea, predicaţi evanghelia la toată făptura! Cine va crede şi va fi botezat se va mântui; iar cine nu va crede va fi condamnat" (Mc 16,15-16). Aşa se zideşte Biserica, răspândind vestea cea bună că Isus a murit şi a înviat şi că dacă vii la Isus devii copilul lui Dumnezeu. Aceasta este evanghelia.

Pentru răspândirea evangheliei, Isus îi cheamă pe oameni să moară literalmente. Fiecare dintre ei trebuia să meargă din loc în loc cu evanghelia şi să se consume şi să moară acolo: Petru la Roma, Iacob la Ierusalim, Ioan la Efes, Andrei în Grecia, Toma în India, Matei în Etiopia, Bartolomeu în Armenia, Filip în Hierapolis, Iacob al lui Alfeu în Persia etc.

Ce mai înseamnă: Eu îmi voi zidi Biserica mea? Îmi voi zidi Biserica mea înseamnă şi rugăciune pentru mântuirea oamenilor. Isus s-a rugat pentru toţi aceia care i-au fost daţi, apostolii s-au rugat pentru oamenii de mântuit, la fel trebuie să ne rugăm şi noi. "Faceţi rugăciuni, căci Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să ajungă la mântuire (cf. 1Tim 2,1.4). Deci, pentru ca mântuirea să ajungă la ei oameni se cere pe lângă jertfă şi evanghelizare şi rugăciune constantă. Avem noi o listă de rugăciune pentru oamenii de mântuit? Rugăciunea este egal şi cu a lua crucea, iar crucea înseamnă o moarte a eului nostru. Sfânta Monica a predicat, s-a jertfit şi s-a rugat 18 ani pentru convertirea soţului ei, Patriciu, şi 30 de ani pentru convertirea fiului ei, Augustin, udând cu lacrimi locul în care se ruga. Mulţi păcătoşi se pierd pentru că nu se găseşte cine să se roage pentru ei şi pentru asta vom răspunde toţi într-o zi.

Ce mai înseamnă: Eu îmi voi zidi Biserica mea? Înseamnă lucrători mărturisitori ai evangheliei, la scoală, la serviciu, pe stradă. Avem nevoie de oameni care să se mute din loc în loc din motiv de evanghelizare şi susţinere a celor slabi. Mulţi oameni merg în iad pentru că nu au auzit de mântuirea de la cruce, de iertarea de la cruce. Bobul de grâu dacă nu moare nu aduce rod. Isus s-a dus înaintea noastră, ca noi să facem ca el. A predicat, la mare, pe munte, pe câmp, în oraş, în sat, în casă, în templu, pe cruce. Noi?

Pentru a ne încuraja, Isus ne-a arătat slava sa cerească: la schimbarea la faţă, la înviere, la înălţare. Atunci i s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ şi gloria cerească (Mt 28,16-18). Isus ştia asta şi mai ştia că unii (mai puţin Iuda) vor vedea împărăţia, gloria şi toată puterea lui. Isus ne va trimite la moarte sigură, dar nu ne va lăsa să mergem înainte ca să-i vedem gloria şi să fim pe deplin convinşi că unde este el acolo vom ajunge şi noi, ca apoi să avem putere să ne consumăm şi să murim pentru el.

"Cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu" (Evr 12,2)! Pentru bucuria care îi era pusă înainte, a suferit crucea şi acum vede rodul muncii sufletului său şi se bucură în veci (cf. Is 53,11). Iar în cartea Apocalipsului citim: "Vrednic eşti tu să primeşti cartea şi să desfaci sigiliile sale, pentru că ai fost înjunghiat şi ai cumpărat pentru Dumnezeu prin sângele tău oameni din toate triburile, limbile, popoarele şi neamurile şi i-ai făcut pentru Dumnezeul nostru o împărăţie şi preoţi şi vor domni pe pământ" (Ap 5,9-10).

Nu numai Isus a ajuns în gloria cerească, ci şi toţi cei care credem în el, care ne-am luat crucea noastră şi l-am urmat până la cheltuirea noastră, până la moartea noastră, vom ajunge în gloria cerească, alături de mulţimea nenumărată din Apocalips (cf. Ap 7,9), căci am fost cumpăraţi de Isus cu preţul sângelui său preţios vărsat pe lemnul crucii (cf. 1Cor 6,20; 7,23; 1Pt 1,19).

Dea bunul Dumnezeu ca noi toţi, cei care credem în Cristos, toţi până la ultimul dintre noi, care ne-am luat crucea şi ne-am cheltuit pentru cauza mântuirii, să putem spune bucuroşi: "M-ai sedus, Doamne, şi eu m-am lăsat sedus. M-ai prins cu putere şi ai fost mai puternic" (Ier 20,7). Cred că lecturile biblice de astăzi, astfel au fost aranjate, ca noi să spunem cu Sfântul Augustin (354-430): "Târziu te-am iubit, frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, târziu te-am iubit. Şi iată că tu erai înlăuntrul meu şi eu eram în afară, şi acolo te căutam!" "Ne-ai făcut pentru tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna întru tine!" Amin.

Pr. Ioan Lungu

Predici la Radio Iaşi: Duminica a 22-a de peste an