Compozitorul şi dirijorul francez PIERRE BOULEZ a murit la vârsta de 90 de ani

[altmariusclassic]

Publicat: Ieri, 15:24

Conform cu declaraţiile familiei, Pierre Boulez a  murit marţi 5 ianuarie 2016, în Baden-Baden, Germania.

“Pentru toţi cei care l-au cunoscut şi i-au putut aprecia energia creativă, vigoarea artistică…va rămâne viu şi puternic” au declarat membrii familiei.

Născut la Montbrison/Loire la 26 Martie 1925, Pierre Boulez  a fost  compozitor, dirijor,pianist, filozof, un motor al vieţii muzicale internaţionale, o figură emblematică în Europa postbelică; cu adevărat, o figură extraordinară a culturii mondiale.

Un clasic în viaţă... După 1950, compozitori din întreaga lume au urmărit plini de curiozitate ce anume şi cum anume scria.În 1957, György Kurtág sosea la Paris cu singurul gând de a compune o piesă pe care să i-o arate lui Boulez…

“Orice muzician care nu a experimentat- nu spun înţeles, ci cu adevărat  experimentat- necesitatea muzicii dodecafonice  este FĂRĂ ROST. Pentru că  întreaga sa operă este irelevantă pentru nevoile epocii sale!” (Pierre Boulez,1952)

Pierre Boulez a fost fondatorul şi directorul Institutului de Cercetare şi Coordonare Acustică de la Paris(IRCAM).

Ca dirijor, a preferat repertorii cu lucrări de  Béla Bartók, Alban Berg, Anton Bruckner, Claude Debussy, Gustav Mahler, Maurice Ravel, Arnold Schoenberg, Igor Stravinsky, Edgar Varèse, Richard Wagner  şi Anton Webern. Pe parcursul carierei a primit nu mai puţin de 26 Premii Grammy.

În primii ani ai carierei sale, a jucat un rol important în dezvoltarea  serialismului integral şi a muzicii electronice. Activitatea sa creatoare, dublată de o activitate polemică deosebită, i-a adus renumele de “enfant terrible”. Le marteau sans maître (Ciocanul fără stăpân) pentru ansamblu şi voce (piesa creată în perioada 1953 – 1957) a devenit o piatră de hotar a muzicii din secolul 20. Le marteau este o surprinzătoare şi revoluţionară sinteză între  numeroase curente ale muzicii moderne, dar şi o întălnire între jazz, world, gamelanurile balineze sau muzici tradiţionale din Africa şi Japonia.

Iată o listă selectivă a compoziţiilor sale (wikipedia):

Piano Sonata No. 1 (1946) Le visage nuptial (soprano, alto, female chorus and orchestra, 1946/51/88–89) Piano Sonata No. 2 (1947–48) Le soleil des eaux (soprano solo, mixed choir, orchestra, 1948/50/58/65) Livre pour quatuor (string quartet, 1948–49, rev. 2011–12) Polyphonie X (1951) Structures, Livres I et II (2 pianos, 1952 and 1961, respectively) Le marteau sans maître (alto, alto flute, guitar, vibraphone, xylorimba, percussion and viola, 1953–55) Piano Sonata No. 3 (1955–57/63 …) (Unfinished: only two of the five movements have been published in final form.) Pli selon pli (soprano and orchestra, 1957–89) Figures, doubles, prismes (large orchestra, 1957–68) Éclat/Multiples (ensemble, 1965–70) Domaines (clarinet solo, 1968–69)

 

Domaines (clarinet and ensemble, 1968–69) Cummings ist der Dichter (for chorus and ensemble, 1970) Rituel: In Memoriam Bruno Maderna (orchestra, 1974–75) Messagesquisse (seven cellos, 1976–77) Notations (piano version 1945, orchestral version 1978/1999–…) Répons (two pianos, harp, vibraphone, glockenspiel, cimbalom, orchestra and electronics, 1980–84) Dialogue de l’ombre double (for clarinet and electronics, 1982–85) Dérive 1 (for six instruments, 1984) Dérive 2 (for eleven instruments, 1988–2006) …explosante-fixe… (first version for flute, clarinet and trumpet, 1972; second version for octet and electronics, 1973–74; third version for vibraphone and electronics, 1985; fourth version for MIDI-flute, chamber orchestra and electronics, 1991–93) Sur Incises (3 pianos, 3 harps and 3 percussion parts, 1996–98) Dialogue de l’ombre double (transcribed for bassoon and electronics, 1985/1995) Anthèmes 2 (violin and electronics, 1998) Une page d’éphéméride (piano, 2005)

Medalii şi distincţii:

26 Grammy Awards Commander of the Ordre des Arts et des Lettres (France) Merit Cross 1st Class of the Federal Republic of Germany 1963: Member of the Academy of Arts Berlin 1976: Prix France-Allemagne 1979: Ernst von Siemens Music Prize (Germany) 1983: Austrian Decoration for Science and Art[40] 1985: Léonie Sonning Music Prize (Denmark) 1989: Praemium Imperiale (Japan Art Association) 1990: Gold Medal of Vienna 1992: Theodor W. Adorno Award 1995: German Record Critics’ Award 1995: Artist of the Year by the British music magazine The Gramophone 1995: Ceremony at the Victoires de la Musique in France 1996: Polar Music Prize (Sweden) 1996: Berlin Art Prize 1997: Royal Philharmonic Society Gold Medal 2000: Wolf Prize (Israel) 2001: University of Louisville Grawemeyer Award for Music Composition, for Sur Incises (United States)[41] 2001: Grand Cross of the Order of Saint James of the Sword 2002: Glenn Gould Prize (Canada) 2004: Golden Medal of Honour of Baden-Baden 2008: Franco-German cultural award 2009: Kyoto Prize (arts and philosophy) 2010: Edison Award (classical music) (Netherlands) 2011: Colburn Prize 2011: Medal of Salzburg 2011: Giga-Hertz-Prize 2012: Robert Schumann Prize for Poetry and Music (Academy of Sciences and Literature, Mainz) Pour le Mérite (Germany) Sanford Medal (Yale University)[42] Member of the European Academy of Sciences and Arts 2012: Gramophone Hall of Fame entrant[43] 2012: The BBVA Foundation Frontiers of Knowledge Award in the Contemporary Music category