Comemorarea zilei: Zoltán Aladár

[altmariusclassic]

http://omie100.ro/portret/zoltan-aladar/

A publicat și sub pseudonimul de Homoródi Zoltán.

Figură proeminentă a mișcării corale ardelene. Provine din familii de preoți unitarieni atât pe linie paternă, cât și dinspre ascendenții din partea mamei. Tatăl său a fost preot la Mărtiniș, dar pe lângă științele teologice era interesat și de muzica populară, de culegerea folclorului (a absolvit și un curs de dirijor de cor). Mama era fiica preotului unitarian din Ocland, absolventă de liceu pedagogic, obișnuia să interpreteze la pian piese de Schubert și creații populare. Și-a început studiile în satul natal, între 1939–1946 a urmat cursurile Colegiului Unitarian din Cristuru Secuiesc, unde va primi un imbold determinant din partea profesorului de muzică Péterfy Gyula, care l-a inițiat în tainele muzicii religioase. La îndemnul său Zoltán Aladár va învăța în ultimul an (1946/47) la Colegiul Unitarian din Cluj.

A obținut diploma de profesor de muzică la Institutul de Muzică Gheorghe Dima (1951), cea de compozitor (1952), respectiv cea de dirijor (1953). Dintre profesorii săi Jodál Gábor, Cornel Ţăranu și Vasile Herman, respectiv Antonin Ciolan sunt cei care i-au influențat în mod plenar evoluția.

În timpul studenției – pentru a-și înlesni condițiile de trai, dar și pentru a-și asigura un progres profesional mai alert – și-a asumat conducerea a mai multor coruri de amatori din Cluj (1947: Fabrica Rendor; 1948: Sindicatul de Alimentație Publică; 1948–1950 Igiena).

După absolvirea secției de pedagogie muzicală a obținut un post de preparator la Institutul de Muzică Gheorghe Dima, apoi va fi numit asistent, dar va preda concomitent și la liceul de muzică din oraș. Din 1954 este membru al Uniunii Compozitorilor.

Va publica frecvent în revistele și ziarele clujene și bucureștene: Utunk, Művelődés, Útmutató. Ocazional a colaborat și cu Radio Cluj. După mutarea sa la Târgu Mureș, pe lângă activitatea didactică va ocupa pe perioada stagiunii 1958/59 funcția de dirijor al Ansamblului Popular Secuiesc de Stat. Între 1959–1960 este redactor muzical la Radio Târgu Mureș; e consilier și dirijor a mai multor formații corale locale. Din 1960 devine secretarul filialei mureșene a Uniunii Compozitorilor, din 1968 este unul din vicepreședinții Uniunii. În același ani, la adunarea generală a Uniunii va milita pentru înființarea unei reviste muzicale în limba maghiară. Își asumă rolul de organizator și animator al vieții muzicale târgu-mureșene.

Din 1965 se află în fruntea Filarmonicii de Stat de la Târgu Mureș, această activitate îi împinge ambițiile de compozitor în planul secund.

Încearcă să atenueze condițiile tot mai precare instaurate în viața instituției la mijlocul anilor ’80. S-a numărat printre inițiatorii Zilelor Muzicale Târgu-Mureșene, organizate prima oară în anul 1971. În 1966 este distins cu Meritul Cultural clasa a IV-a, în 1967 primește premiul Enescu pentru compoziție acordat de Academia Română; în 1970 va câștiga premiul concursului coral Ion Vidu, iar în 1972 a primit premiul Uniunii Compozitorilor pentru lucrarea Simfonia a II-a. Din performanța sa componistică se remarcă prelucrările din folclor, respectiv lucrările corale, care reprezintă o parte însemnată a operei lui Zoltán Aladár.

Cele mai iportante lucrări simfonice: Divertimento (pentru orchestră de coarde și două clarinete, 1952); Nyitány [Uvertură] – 1955; Korondi táncok [Dansuri din Corund] – suită pentru orchestră populară pe baza unor culegeri din zona Sovatei, 1957; prelucrare pentru orchestră simfonică, 1960); Ünnepi nyitány [Uvertură festivă], 1961; I. szimfónia [Simfonia I.], 1961; Marosmenti táncok [Dansuri din valea Mureșului] – suită simfonică, 1968; Kis szvit [Minisuită] – 1970; II. szimfónia. Laudus terrae natalis [Simfonia II. Laudus terrae natalis], 1972; Bevezetés és allegro [Introducere și allegro], 1977; Bihari rapszódia [Rapsodie bihoreană] – neterminată.

Volum: Karvezetők könyve [Ghidul dirijorilor corali] – împreună cu Szalmán Lóránt și Forró László. București, 1968.

Publicații redactate de Zoltán Aladár: Dalgyűjtemény. Kórusművek vegyes, gyermek-, női és férfikarra [Colecție de cîntece. Lucrări corale pentri coruri de copii, coruri feminine și bărbătești] –1958; Înalţă-te cîntec – Szálljon dalunk. Kóruskötet két nyelven – Volum bilingv pentru coruri (1966).

A murit in mod neasteptata, fiind inmormintat in cimitirul reformat din Tirgu Mures

 

Simfonia II "Laus terræ natalis" (1972) Symphony no. 2 "Praise of the homeland" (1972) 1. Monumentum. Moderato assai 0:00 2. Quasi scherzo. Allegro ben ritmato 8:12 3. Pastorale. Andante 12:52 4. Riflessione sopra una canzone popolare. Vivo assai 19:31 Harald Oyntzen (flute solo in the "Pastorale") - Orchestra a Filarmonicii de Stat din Târgu Mureş, Lóránt Szalman photo: Aladár's homeland, the Harghita County in Romania, as captured by Dragoş Asaftei in 2016