altmarius

cultură şi spiritualitate

Comemorarea zilei: Pierre de Beaumarchais

Pierre de Beaumarchais

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais
Beaumarchais 03.jpg
Naştere – 24 ianuarie 1732
Paris
Deces – 18 mai 1799 (67 ani)
Paris
Profesiune scriitor
Naţionalitate francez
Perioadă activă
ca scriitor –
Revoluţia Franceză
Operă/e de debut – Le Barbier de Séville
Le Mariage de Figaro
La Mère coupable

Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (n. 24 ianuarie 1732 – d. 18 mai[1] 1799) a fost un ceasornicar, inventator, muzician, politician, refugiat, spion, editor, traficant de arme şi revoluţionar (atât francez cât şi american). El a fost totuşi cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu bărbierul Figaro.


Începuturi modeste

Beaumarchais s-a născut Pierre-Augustin Caron, fiul unic al unui ceasornicar care mai avea cinci fiice. Familia era destul de înstărită şi Caron a avut o copilărie liniştită şi fericită, în contrast cu mare parte din viaţa lui de adult. Caron a părăsit şcoala la vârsta de 13 ani pentru a fi ucenicul tatălui. După câţiva ani, probabil între 1751 şi 1753, a inventat un mecanism de scăpare pentru ceasuri care le permitea să le facă cu mult mai precise şi compacte. Una dintre cele mai mari invenţii a fost un ceas montat pe un inel, pentru Madame de Pompadour. Invenţia a fost recunoscută ulterior de Académie des sciences, după o dispută cu M. Lepaute, ceasornicarul regal, care a încercat să-şi asume invenţia [2].

Afaceri, politică, artă, şi distracţie

În 1758-59, Caron devine profesorul particular de harpă al fiicei Regelui Ludovic al XV-lea. În 1759-60, Caron îl cunoaşte pe Joseph Paris-Duverney, un antreprenor înstărit, mai în vârstă. Cei doi au devenit prieteni foarte apropiaţi şi au colaborat în multe afaceri îndrăzneţe. La scurt time după ce s-a căsătorit în 1756-57, Caron adoptat numele de „Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais”, pe care el l-a derivat din „le Bois Marchais”, numele unei bucăţi de pământ moştenite de prima lui soţie [2].

Ajutat de Pâris-Duverney, Beaumarchais dobândeşte titlul de secretar consilier al Regelui în 1760-61, astfel căştigând acces la aristocraţia franceză. Aceasta a fost urmată de câştigarea celui de-al doilea titlu, locotenent general de vânătoare, în 1763. În anul următor, Beaumarchais a început o vizită de 10 luni la Madrid, se presupune pentru a-şi ajuta sora sa, Lisette, care a fost abandonată de logodnicul ei, Clavijo [3]. Între timp, el era preocupat în mare parte cu încheierea de contracte de afaceri pentru Paris-Duverney. Deşi Beaumarchais s-a întors în Franţa cu puţin profit, a dobândit experienţă, idei muzicale şi idei pentru personaje teatrale.

Luptele interne de la curtea regală şi revoluţia americană

Moartea lui Paris-Duverney pe 17 iulie 1770 a declanşat un deceniu de tulburare pentru Beaumarchais. La câteva luni înainte de moartea lui, cei doi au semnat o declaraţie care anula toate datoriile lui Beaumarchais faţă de Pâris-Duverney (aproximativ 75.000 lire), şi acordarea modestei sume de 15.000 de lire lui Beaumarchais [2]. Contele de la Blache, singurul moştenitor al lui Paris-Duverney, l-a dat în judecată pe Beaumarchais, susţinând că declaraţia semnată era un fals. Deşi verdictul din 1772 era în favoarea lui Beaumarchais, a fost anulat de magistratul Goëzman în cadrul recursului. În acelaşi timp, Beaumarchais era implicat într-o dispută cu Ducele de Chaulnes în legătură cu amanta ducelui, ducând la încarcerarea lui Beaumarchais între februarie şi mai 1773. La Blache a profitat de absenţa lui Beaumarchais din instanţă şi l-a convins pe magistratul Goëzman să emită un ordin juridic împotriva lui Beaumarchais prin care acesta să fie obligat să-i restituie toate datoriile faţă de Paris-Duverney, plus dobânda şi toate taxele legale.

Pentru a câştiga sprijinul publicului, Beaumarchais a publicat un pamflet compus din patru părţi intitulat Mémoires contre Goëzman. Aceasta l-a transformat pe Beaumarchais într-o celebritate, el ajungând să fie văzut de public ca un campion al justiţiei şi libertăţii sociale. Goëzman contraatacă, promulgând o lege potrivită pentru propriile interese. Verdictul a fost ambiguu. La 26 februarie 1774 atât Beaumarchais cât şi d-na Goëzman (care îl simpatiza pe Beaumarchais) au fost privaţi de drepturile civile, timp în care magistratul Goezman a fost îndepărtat din postul lui. În acelaşi timp, verdictul lui Goëzman în cazul La Blache a fost din nou anulat. Cazul Goëzman era atât de extraordinar încât judecătorii au părăsit sala de judecată pe o uşă de serviciu pentru a evita mulţimea furioasă care aştepta în faţa tribunalului [2].

Pentru a-şi restaura drepturile civile, Beaumarchais se angajează în slujba lui Ludovic al XV-lea şi Ludovic al XVI-lea. A călătorit la Londra, Amsterdam şi Viena în diferite misiuni secrete. Prima lui misiune a fost să meargă la Londra pentru a distruge un pamflet intitulat Les mémoires secrets d'une femme publique, pe care Ludovic al XV-lea îl considera defăimător pentru una din amantele lui, Madame du Barry. Beaumarchais era de asemenea amintit şi pentru sprijinul lui pentru Revoluţia americană. Ludovic al XVI-lea, care nu dorea o confruntare directă cu Anglia [4], i-a dat mână liberă lui Beaumarchais pentru a fonda o întreprindere comercială, Roderigue Hortalez and Co. [2], sprijinită de autorităţile regale franceze şi spaniole, care aproviziona rebelii americani cu arme, muniţie, haine, şi provizii. Pentru aceste servicii, Parlamentul Francez i-a restaurat drepturile civile în 1776.

Renaşterea lui Voltaire

La scurt timp după moartea lui Voltaire în 1778, Beaumarchais se hotărăşte să publice toate lucrările lui Voltaire, multe dintre care erau interzise în Franţa. El a cumpărat drepturile pentru majoritatea manuscriselor lui Voltaire de la editorul Charles-Joseph Panckouck în februarie 1779. Pentru a scăpa de cenzura franceză, a amenajat o tiparniţă la Kehl, în Germania. El a cumpărat de asemenea de la văduva lui John Baskerville întreaga topitorie de litere din faimosul tip englez. Trei fabrici de hârtie au fost cumpărate de Beaumarchais. Şaptezeci de volume au fost publicate între 1783 şi 1790. Deşi aceasta s-a dovedit a fi un dezastru financiar, contribuţia lui Beaumarchais s-a dovedit a fi esenţială în păstrarea multor dintre lucrările târzii ale lui Voltaire, care altfel ar fi fost pierdute.

Mai multe lupte interne din curtea regală şi revoluţia franceză

Nu a trecut mult timp până când Beaumarchais s-a confruntat din nou cu sistemul legal francez. În 1787 a cunoscut-o pe doamna Korman, care era implicată şi închisă într-un proces de adulter, iniţiat de soţul acesteia pentru a-şi însuşi zestrea ei. Problema a ajuns la tribunal, Beaumarchais luând partea doamnei Korman, domnul Korman fiind asistat de un avocat celebru, Nicolas Bergasse. Pe 2 aprilie 1790, domnii Korman şi Bergasse au fost găsiţi vinovaţi de calomnie (defăimare), însă reputaţia lui Beaumarchais a fost afectată.

Între timp, a izbucnit Revoluţia franceză. Beaumarchais nu mai era idolul care fusese cu câţiva ani în urmă. El a avut succes financiar, în mare parte din aprovizionarea Parisului cu apă potabilă, şi avansând în rândul nobililor francezi. În 1791, s-a stabilit într-o reşedinţă luxoasă, vis-à-vis de Bastilia. A petrecut o săptămână în închisoare în august 1792, şi a fost eliberat cu doar trei zile înainte de a începe masacrele din septembrie, ce au avut loc în închisoarea în care a fost deţinut.

Cu toate acestea, el îşi oferea serviciile noii republici. A încercat să cumpere 60,000 de puşti din Olanda pentru armata revoluţionară franceză, dar nu a putut să încheie afacerea. În timpul cât a fost în afara ţării, Beaumarchais a fost declarat un émigré (loaial al vechiului regim) de către duşmanii lui. Şi-a petrecut doi ani şi jumătate în exil, în mare parte în Germania, până când numele lui a fost şters de pe lista proscrişilor émigrés. S-a întors la Paris în 1796, unde şi-a trăit restul vieţii în pace. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.

Viaţa privată

Beaumarchais a fost căsătorit de trei ori. Prima lui soţie a fost Madeleine-Catherine Franquet (născută la Aubertin), cu care s-a căsătorit pe 22 noiembrie 1756, dar care a murit, în circumstanţe misterioase, la doar 10 luni după căsătorie. Apoi, în 1768, s-a căsătorit cu Geneviève-Madeleine Lévêque (născută la Wattebled). Cea de-a doua doamnă Beaumarchais moare şi ea în împrejurări neelucidate doi ani mai târziu, deşi majoritatea biografilor lui Beaumarchais cred că de fapt suferea de tuberculoză. Beaumarchais a avut un fiu, Augustin, născut în 1770, din cea de-a doua căsătorie, dar şi el moare în 1772. Beaumarchais trăieşte cu amanta lui, Marie-Thérèse de Willer-Mawlaz, timp de doisprezece ani, după care ea devine cea dea treia sa soţie, în 1786. Împreună au avut o fată, Eugénie.

Beaumarchais a fost acuzat de către inamicii lui că şi-a otrăvit primele două soţii, pentru a le lua moştenirile familiilor lor. Beaumarchais, deşi nu ducea lipsă de amante pe parcursul vieţii, era cunoscut ca un om care ţinea la familia lui şi la prietenii apropiaţi. Totuşi, Beaumarchais avea o reputaţie de a se căsători din interes financiar, şi atât Franquet cât şi Lévêque au fost înainte căsătorite cu familii înstărite. Nu au existat destule dovezi pentru a susţine acuzaţiile.

Piesele Figaro

Pisele lui Beaumarchais din seria Figaro cuprind Le Barbier de Séville (Bărbierul din Sevilla), Le Mariage de Figaro (Nunta lui Figaro), şi La Mère coupable. Figaro şi Contele Almaviva, cele două personaje ale lui Beaumarchais, cel mai probabil create în călătoriile lui în Spania, au fost (împreună cu Rosine, şi mai târziu Contesa Almaviva) singurele prezente în toate cele trei părţi. Ele reflectă schimbărea atitudinilor sociale înainte, după, şi în timpul revoluţiei franceze. Figaro şi Almaviva au apărut pentru prima dată în Le Sacristan, pe care a scris-o prin 1765 şi a redenumit-o " un interludiu, imitând stilul spaniol "[2]. Faima lui a început, totuşi, cu prima piesă dramatică (drame bourgeois), Eugénie, care a avut premiera la Comédie Française în 1767. Aceasta a fost urmată de o altă dramă, Les Deux amis ou Le Négociant de Lyon (Cei doi prieteni sau Negustorul din Lyon), cu premiera pe 13 ianuarie 1770, tot la Comedia Franceză [3].

Privind dintr-un alt unghi, piesele Figaro sunt semi-autobiografice [2]. Don Guzman Brid'oison (Le Mariage) şi Bégearss (La Mère) au fost caricaturile celor doi adversari reali ai lui Beaumarchais, Goëzman şi Bergasse. Pajul Chérubin (Le Mariage) seamănă cu tânărul Beaumarchais, care medita la sinucidere când a aflat că iubita lui urma să se căsătorească cu altul. Suzanne, eroina din Le Mariage şi La Mère, a avut ca sursă de inspiraţie cea de-a treia soţie a lui Beaumarchais, Marie-Thérèse de Willer-Mawlaz. Între timp, câteva dintre monologurile contelui reflectă remuşcările dramaturgului pentru numeroasele lui experienţe sexuale.

Le Barbier a debutat în 1775. Continuarea Le Mariage a trecut iniţial de cenzori în 1781, dar reprezentaţia a fost imediat interzisă de Ludovic al XVI-lea, după ce a citit-o personal. Regele nu a fost mulţumit de felul cum piesa satiriza aristocraţia. În următorii trei ani, Beaumarchais a revizuit-o de mai multe ori, pentru a putea să treacă de cenzor. Regele a ridicat interdicţia în 1784. Piesa a debutat în acel an şi a fost extrem de populară şi în rândul aristocraţilor. Opera lui Mozart a avut premiera cu doi ani mai târziu. Ultima piesă a lui Beaumarchais, La mère... a avut premiera în 1792 la Paris.
Pentru a-i aduce un omagiu marelui dramaturg francez Molière, care a scris titlul original al piesei, Beaumarchais a redenumit La Mère coupable în L'autre Tartuffe. Toate cele trei piese Figaro s-au bucurat de un mare succes, şi sunt jucate şi astăzi în teatre şi săli de operă.

Opere


Note

  1. ^ A murit în noaptea dintre 17 şi 18 mai [1]; majoritatea surselor citează data de 18 mai.
  2. ^ a b c d e f g Beaumarchais: The three Figaro plays, translation and notes by David Edney, Doverhouse, 2000.
  3. ^ a b c d e f Beaumarchais: Le Mariage de Figaro - comédie, cu prefaţă, comentarii şi biografie de Pol Gillard, Bordas, 1970
  4. ^ Brian N. Morton, „Beaumarchais and the American Revolution”

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Pierre Beaumarchais

Vizualizări: 156

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

201 state 

(ultimul: Mauritania)

Numar de steaguri: 263

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 41

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

16 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1.EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

2. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

6. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

7. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

8. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

9. ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

10. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro 11. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

12. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

13. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

14. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

15. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

16. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

17.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

18. EDITURA ARGONAUT

https://www.editura-argonaut.ro/

19.EDITURA MEGA

https://edituramega.ro/

20. TIMBREE

www.timbree.ro

21. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

22 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

23. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

24. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

25. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro 26. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

28.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

29.NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. CERTITUDINEA

www.certitudinea.com

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor