Comemorarea zilei: Mary Cassatt

[altmariusart]

Mary Cassatt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mary Cassatt
Autoportret, c. 1878, guaşă pe hârtie, Metropolitan Museum of Art, New York
Nume la naştere	Mary Stevenson Cassatt
Născut	22 mai 1844 Allegheny, Pennsylvania, SUA
Decedat	14 iunie 1926 Castelul Beaufresne, lângă Paris, Franţa
Naţionalitate	Americană
Domeniu artistic	Pictură
Pregătire	Pennsylvania Academy of the Fine Arts, Jean-Léon Gérôme, Charles Chaplin, Thomas Couture
Mişcare artistică	Impresionism

Mary Stevenson Cassatt (n. 22 mai 1844 — d. 14 iunie 1926) a fost o pictoriţă americană, care a reprezentat în pictură ceea ce cunoştea cel mai bine: viaţa confortabilă şi tihnită a femeilor burgheze de la finalul secolului al XIX-lea. Americană de origine, ea a locuit 60 de ani în Franţa, sprijinind primul mare curent al artei moderne: impresionismul.

Biografie

Viaţa timpurie

Mary Cassatt s-a născut în Allegheny City (acum face parte din statul Pittsburg), Pennsylvania,^[1] părinţii ei fiind Katherine Kelso Johnston şi Robert Simpson Cassatt (de profesie bancher), tatăl având origini franceze.^[2][3] A crescut în Philadelphia, fiind cea mai mică fată dintre cei cinci copii.^[2] Familia Cassatt aparținea micii burghezii americane.^[2] La vârsta de șapte ani, Cassatt s-a mutat împreună cu rudele sale la Paris și apoi în Germania, unde au locuit până în 1855.^[4] În acel an a decedat cel mai mic dintre copii, Robert, fiind bolnav de cancer osos.^[4][5] Astfel familia a fost nevoită să se întoarcă în Statele Unite, stabilizându-se din nou în Philadelphia.^[5]

În 1861 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania, una din principalele școli de acest gen din Statele Unite.^[6] Pentru a avea lucrări expuse în mod constant în galeriile naționale și internaționale, conducerea acestei instituții trimitea studenții săi la studii în străinătate. Astfel, Cassatt le-a prezentat părinților săi ideea de a învăța în Paris. La început, aceștia au refuzat, dar ulterior s-au răzgândit.^[6] În capitala franceză, ea a luat lecţii private de la pictorul şi academicianul Jean-Léon Gérôme, copiind lucrările mentorului său și schițând.^[7] În 1868, lucrarea Cântăreață la mandolină a fost prezentată în cadrul Salonului de la Paris.^[8]. După aceea, ea a început să apară cu regularitate în aceste Saloane.^[7] Izbucnirea războiului franco-prusac în 1870 a determinat sfârșitul studiilor sale, Cassatt intorcându-se în Statele Unite,^[7] unde a locuit cu familia sa în Altoona. Tatăl nu era de acord cu meseria fiicei ei, finanţându-i traiul zilnic, dar nu şi instrumentele necesare pentru pictură.^[9] A expus două opere la galeria din New York, dar niciuna nu a fost achiziţionată. A luat în considerare şi opţiunea de a renunţa la artă pentru că dorea să fie independentă.^[10] A călătorit în Chicago pentru a expune acolo, dar a pierdut unele din lucrările sale în incediul din 8 octombrie 1871 izbucnit în acel oraş.^[11][12]

Cassatt s-a intors in Europa in 1871. Ea a petrecut opt luni în Panama, Italia studiind operele lui Correggio şi cele ale lui Parmigianino (Arhiepiscopia a finanţat această călătorie^[13]) şi a lucrat sub îndrumarea lui Carlo Raimondi, directorul departamentului de gravuri de la Academia din Parma.^[7] Pictura Două femei aruncând flori în timpul carnavalului a fost expusă la Salon în 1872 şi a fost vândută, atrăgând astfel atenţia comunităţii artistice din localitatea italiană: „Tot oraşul vorbeşte despre domnişoara Cassatt şi despre pictura sa, iar toată lumea este nerăndătoare s-o cunoscă”.^[14] În 1873, a vizitat Spania, Belgia şi Olanda pentru a observa și copia lucrările lui Diego Velázquez, Rubens şi Frans Hals.^[3] În iunie 1874 s-a domiciliat în Paris, însă după scurtă vreme s-a mutat într-o zonă rurală de lângă capitala franceză împreună cu o cunoștință din Statele Unite, Eliza Haldeman.^[15] Aici ele au studiat sub îndrumarea pictorului de gen Charles Chaplin și a pictorului istoric Thomas Couture și au început să facă schiţe cu peisaje.^[16][15]

Perioada impresionistă

Domnișoara Cassatt ținând cărțile de Degas.

Lucrările sale au fost respinse de Saloanele pariziene în 1875 şi 1877, Cassatt afirmând că o femeie poate expune acolo doar dacă are cunoştinţe în juriu.^[17][18] În 1877 s-au mutat cu ea și părinţii împreună cu sora Lydia.^[7]. În acelaşi an îl întâlnește pe Edgar Degas ce o introduce într-un cerc de artiști noi, care va fi mai târziu cunoscut sub numele de „impresioniști”.^[3] După insuccesul de la Saloane, Degas a invitat-o să expună împreună cu grupul lui: „Majoritatea femeilor pictează ca și cum ar aranja pălării. Însă nu e cazul tău.” După scurt timp, cei doi au început o relație ce a durat aproape patruzeci de ani.^[19] Alături de Degas şi de restul impresioniștilor, Cassatt a participat la expozițiile din 1879, 1880, 1881 şi 1886, refuzând ca lucrările sale să apară în 1882, deoarece Degas nu a dorit să expună.^[20] Aceştia au avut parte de critici negative din partea comunităţii artistice. Henry Bacon a declarat că impresioniştii sunt „suferinzi de o boală a ochilor necunoscută până acum”.^[21] Totuşi, ei au beneficiat de succes în Saloane, cea mai importantă expoziţie a lor fiind cea din 1979, în ciudat faptului că nu au fost prezente lucrări pictate de Renoir, Sisley, Manet şi Cézanne. Datorită eforturilor lui Gustave Caillebotte, care a organizat şi supravegheat totul, grupul a obţinut profit bun şi a vândut multe opere, deşi au existat critici negative. Revista Revue des Deux Mondes a scris că „Domnul Degas şi domnişoara Cassatt, fără îndoială singurii artişti ce se disting... şi care oferă puţină atracţie şi puţină scuză pretenţioasei prezentării de mâzgălituri infantile”.^[22] A participat şi la următoarele expoziţii impresioniste, fiind un membru activ al grupului până în 1886. Cassatt a intrat apoi in afaceri cu Paul Durand-Ruel, în a cârei galerie a expus singură pentru prima dată.^[23]

Amica ei, Louisine Elder s-a măritat cu Harry Havemeyer în 1883 şi, având-o pe Cassatt ca sfătuitoare, cuplul a început să achiziţioneze picturi impresioniste la o scală mare, o mare parte din colecţia lor fiind acum expusă la Muzeul Metropolitan de Arte din New York. Artista a început să realizeze numeroase portrete ale membrilor familiei sale în această perioadă, Portretul lui Alexander Cassatt şi al fiului său, Robert Kelso (1885) fiind unul dintre cele mai apreciate.^[24][25][26] Opera lui Cassatt a fost întreruptă de grija pe care o purta familiei sale. Mama ei era grav bolnavă, iar în 1822, sora ei (Lydia) a decedat; din acest motiv Cassatt nu a mai expus numic până la Expoziţia Impresioniştilor din 1866.^[27]

Sub castan (1898)

Noi orientări artistice şi moartea

Sfârşitul perioadei impresioniste nu a fost un impediment pentru artista plastică, aceasta începând să experimenteze gravurile, inspirată fiind de o expoziţie organizată la Beaux Arts, Paris, unde erau prezentate 725 de gravuri japoneze semnate de Utamaro, Hiroshige şi alţii. Gravurile lui Cassatt ilustrează in extremis procesul de emancipare a femeii, fiind la acea vreme în vizorul criticilor de genul masculin, dar a încurajat creatoarele femei din deceniile următoare.^[28] Unele din aceste creaţii reprezentau portrete ale unor rude, prieteni sau clienţi, ulterior ea utilizând modele profesioniste în operele sale, unele dintre ele fiind inspirate de tema renascentistă italiană, Madona şi copilul.^[29] În 1891, ea a expus o serie de gravuri acquatinta intens colorate, inclusiv Femeie îmbăindu-se şi Coafura, inspirate de colecţiile japoneze prezentate la Paris anul precedent. A. Breeskin de la Institutul Smithsonian notează că aceste lucrări „reprezintă cea mai originală contribuţie [a lui Cassatt]... adăugând un nou capitol în istoria artei grafice... din punct de vedere al tehnicii, aceste gravuri colorate nu au fost surclasate niciodată.”^[30]

Lampa (1891)

Anii 1890 au fost cei mai ocupaţi şi cei mai creativi din cariera artistei, devenind un model de urmat pentru tinerele pictoriţe americane (printre care şi Lucy A. Bacon) ce i-au urmat sfaturile. Deşi grupul impresioniştilor se dezmembrase, Cassatt mai ţinea legătura cu unii dintre foştii membrii, cum ar fi Renoir, Monet şi Pissarro.^[31] În această perioadă, ea a fost consultant la mulţi colecţionari importanţi de artă pe care i-a convins să doneze achiziţiile lor muzeelor americane. Ca o recunoaştere a meritelor sale în artă, Franţa a recompensat-o pe Cassatt cu Legiunea de onoare în 1904. Deşi a sfătuit numeroşi colecţionari americani, operele sale nu au beneficiat de acelaşi succes în Statele Unite pe care l-a avut în Europa. Nici în rândul membrilor familiei sale nu a avut parte de recunoaştere şi a fost eclipsată de fratele ei, Alexander. Acesta a fost preşedinte la Pennsylvania Railroad din 1899 până la moartea sa, în 1906.^[32] În operele sale din anii 1900, Cassatt a acordat o importanţă mai mare sentimentelor; lucrările sale au fost de succes atât în rândul criticilor, cât şi la public, însă ea a fost reticentă la mişcările nou apărute, cum ar fi postimpresionismul, cubismul sau fauvismul.^[33]

O excursie în Egipt în 1910 a impresionat-o pe Cassatt, aceasta admirând arta străveche; călătoria a determinat o criză de inspiraţie din cauza oboselii acumulate, pictoriţa declarându-se „strivită de această artă”, spunând: „am luptat împotriva ei, dar a câştigat, e cu siguranţă cea mai măreaţă arta pe care trecutul ne-a lăsat-o”.^[34] În 1911 a fost diagnosticată cu diabet, reumatism, nevralgie şi cataractă, iar în 1914 a fost nevoită să se oprească din pictat.^[35] Totuşi, ea a prezentat optsprezece lucrări la o expoziţie organizată cu scopul de a susţine dreptul de vot al femeilor.^[36] A murit pe 14 iunie 1926 la Château de Beaufresne, lângă Paris şi a fost înmormântată la Le Mesnil-Théribus, în Franţa.^[37][38]

Opera

Expunând alături de impresionişti, Mary Cassatt a apreciat în primul rând desenul şi compoziţia. Deşi nu s-a căsătorit niciodată, s-a dedicat portretizării maternităţii. Preocupările sale au fost ample, atât pe plan stilistic, cât şi pe plan psihologic. Fiind o bună cunoscătoare a artei vechilor maeştri, Cassatt a încercat să creeze o artă nouă, modernă în care să transpună experienţa complexă a femeii moderne.^[39]

Toreadorul, 1873, Art Institute of Chicago	Fetiţa în fotoliu albastru, 1878, National Gallery of Art, Washington D.C.	La baie vers 1891-1892, Art Institute of Chicago	Maternitate (1890)
Sărutul mamei (1896)	Mamă tânară (c. 1900)	După baie (1901)	Ma

[Nicoleta Cimpoae]

The works of Mary Cassatt, American impressionist painter and printmaker, and the music of Beethoven: Violin Concerto in D Major, Op. 61, II. Larghetto

[altmarius]

Aici< Nicoleta, ai anticipat in mod fericit zic eu programul noului grup lansat de Judy - Consensul artelor. Spre deosebire de altmariusart, care vorbeste de artisti, stiluri sau curente din domeniul strict al artelor plastice, Consensul artelor vrea sa demonstreze paralelismul intre dezvoltarile curentelor in arte plastice, muzica, poezie chiar si arhitectura.

[Nicoleta Cimpoae]

Ma bucura ideea lansarii unui asemenea grup, la care am si aderat. Cu siguranta subiectele de discutie vor fi deosebit de interesante, pentru ca istoria ne ofera multe exemple de "consens al artelor".