Comemorarea zilei: Jan van Eyck

[altmariusart]

Jan van Eyck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jan van Eyck (n. ca. 1390, Maaseyck - d. 9 iulie 1441, Brugge) a fost un pictor flamand din perioada târzie a evului mediu.

Jan van Eyck: Bărbat cu turban roşu, 1433 (presupus autoportret)

El a jucat un rol decisiv în istoria picturii europene, în acelaşi timp şi un remacabil inovator, fiind cel care a introdus pictura în ulei, ceea ce a adus cu sine revoluţionarea picturii universale. Opera sa l-a făcut celebru şi în străinătate, în primul rând în Italia, acolo unde unui pictor străin nu îi era deloc uşor să obţină aprecieri şi succese. Cât priveşte stilul său, van Eyck a ajuns la o perfecţiune incredibilă în desenul formelor, în redarea materialelor, precum şi reprezentarea chipurilor omeneşti.

Viaţa şi Opera

Din biografia lui Jan van Eyck lipsesc numeroase date. Nu se cunoaşte cu exactitate nici data naşterii sale. Primul document în care se găsesc date referitoare la persoana sa datează din jurul anului 1422. Alături de numele său se află titlul de maestru, care se cuvenea doar pictorilor care au deja la activ câteva realizări. Pe acest lucru se bazează istoricii care susţin că artistul trebuie să se fi născut cu vreo 30 de ani mai înainte, adică prin anul 1390, probabil în Maaseyck, un orăşel la nord de Maastricht.

Nu cunoaştem lucrările din tinereţe ale lui Jan van Eyck. La început a fost ocupat cu activitatea de ilustrator, în rapidă dezvoltare, pe atunci, în Ţările de Jos şi în Franţa. Lui i se atribuie realizarea câtorva din miniaturile "Orologiul Torinului" aflate în proprietatea ducelui de Berry şi realizate, probabil, în 1424. Cunoştinţele de bază în instrucţia artistică şi le-a însuşit, probabil, în familie, mai exact de la fratele său mai mare, Hubert, un pictor "mult apreciat", după cum glăsueşte epitaful său.

Jan van Eyck a lucrat pentru familiile nobilr, ca de pildă pentru ducele Ioan de Bavaria, care -în 1419 - a preluat controlul asupra unor provincii aparţinând Ţărilor de Jos. Jan van Eyck era pictor oficial şi, în acelaşi timp, "valet de chambre" al suveranului. Din octombrie 1422 până în septembrie 1424, artistul se ocupă de decorarea palatului ducal.

După moartea lui Ioan de Bavaria, van Eyck se mută la Brugge şi din mai 1425 intră în serviciul ducelui de Burgundia, Filip al III-lea cel Bun. Începând cu anul 1426, din însărcinarea ducelei, efectuează câteva călătorii cu misiuni diplomatice în Spania şi Portugalia, printre altele, cu scopul de găsi la curţile regale respective o soţie pentru ducele Filip. Tratativele sunt fructuoase şi, în decembrie 1429, infanta Isabella, fiica regelui Juan I cel Mare al Portugaliei, soseşte la Brugge şi devine soţia ducelui Filip. Între călătorii, van Eyck găseşte timp pentru a lucra la "Altarul din Gent" al catedralei St. Bavo, cunoscut şi cu numele de "Altarul mielului mistic", pe care îl termină după o muncă de şase ani, în 1432.

Altarul din Gent

Adam (detaliu)

Eva (detaliu)

Cam în aceeaşi perioadă, în 1433, van Eyck se căsătoreşte cu Margarethe, cu zece ani mai tânără decât el, părăseşte curtea şi se stabileşte la Brugge. Au doi copii, un băiat şi o fată, Lyevine, care devine călugăriţă la mănăstirea Sf. Agneta din Maaseyck. Pictorul lucrează mai departe pentru Filip cel Bun şi, probabil în 1436, pleacă într-o "misiune confidenţială" la Praga.

În această perioadă, însă, se dedică mai mult artei. De la jumătatea anilor treizeci, când pictează foarte mult, datează unele dintre cele mai importante opere ale sale, printre care "Portretul soţilor Arnolfini" (1434) şi "Madona cancelarului Rolin" (1435).

"Soţii Arnolfini" este, poate, cel mai cunoscut tablou al lui van Eyck. El înfăţişează pe negustorul din Lucca, Giovanni Arnolfini, cu prilejul căsă toriei sale cu Giovanna Cenami. Tabloul constituie o excelentă ilustrare a ceea ce Panofsky a numit "simbolismul asuns" al lui van Eyck. Într-adevăr, artistul flamand pictează cu atâta naturaleţe personajele şi obiectele legate de sfera sacrului, încât ele nu prezintă nicio deosebire faţă de oamenii şi obiectele obişnuite.

Soţii Arnolfini

Madona cancelarului Rolin

Din puct de vedere pictural, trebuie evidenţiat efectul deosebit produs de imaginea din oglindă şi care, aşa cum arată André Chastel, stârneşte "senzaţia de miracol22 şi, totodată, "sparge rânduiala lucrurilor prin zugrăvirea figurilor miniaturale".

"Madona ancelarului Rolin" îl înfăţişează pe Nicolas Rolin, cancelarul lui Filip cel Bun, îngenuchiat în faţa copilului Iisus, pe care îl ţine în braţe Madona aşezată pe tron. Unul dintre elementele cele mai originale ale tabloului este priveliştea oraşului şi peisajul carese vdesfăşoară în fundal, printre două coloane splendide. Arta peisagisticii este aici însuşită la perfecţie, van Eyck zugrăveşte realităţile oraşului cu o minuţiozitate incredibilă: trecători pe străzi, figuri mici, vizibile totuşi, pe pod, fragmente de clădiri etc. Lanţul muntos abia perceptibil în depărtare este în contrast cu cel de-al doilea plan al imaginii, unde într-o grădină luxuriantă, plină de flori, se plimbă păuni.

Ducele îşi exprimă recunoştinţa faţă de opera pictorului şi, după moartea acestuia, survenită la Brugge, la 9 iulie 1441, oferindu-i văduvei artistului o importantă sumă de bani "în semn de recunoaştere a meritelor soţului şi ca o expresie a comapasiunii pentru pierderea pe care ea şi copiii au suferit

Portretul soţiei sale Margarethe datează din 1439. Conform unei inscripţii descoperote pe rama tabloului, soţia artistului avea, pe vremea realizării portretului, circa 35 de ani.

Naturalismul lui van Eyck şi atenţia acordată celor mai mici detalii se reflectă, aparent paradoxal, şi în picturile pe teme religioase. Figurilor lui le este caracteristică liniştea desăvârşită dată de lipsa conflictelor interne. În tabloul "Madona canonicului van der Paele" (1436) van Eyck dă dovadă de o excepţională capacitate compoziţională, obţinută prin simetria consecventă pe care o păstrează în relaţia dintre personajele tabloului precum şi în raportul dintre figuri şi arhitectura din imagine. Tabloul se distinge printr-o uimitoare staticitate, toate mişcările par încremenite.

Galerie

Portretul Margarethei (1439)

Madona canonicului van der Paele (1436)

Madonna Lucca (1436)

Sfântul Ieronim în atelier, (1441-1442)

Van Eyck a pictat numeroase Madone cu pruncul Iisus, dintre acestea una dintre cele mai frumoase este "Madonna Lucca". Tabloul - în prezent în Staldesches Kunstinsitut, Frankfurt - făcuse parte din colecţia lui Carlo Luigi, duce de Lucca, de unde şi denumirea sa. Spre deosebire de compoziţii anterioare, în acest tablou atmosfera este mult mai pronunţat religioasă.

Tabloul "Sfântul Ieronim în atelier", descoperit relativ recent în 1925, datat 1442!, deci după moartea artistului, a creat probleme privind stabilirea paternităţii tabloului. După toate probabilităţile, van Eyck a început tabloul în 1441, fiind apoi terminat de unul din discipolii lui, probabil Petrus Christus. Demnă de atenţie este partea de sus a tabloului, mai ales raftul cu cărţile în dezordine, unde se poate descoperi fineţea liniaturii lui van Eyck.

Van Eyck şi pictura în ulei

Van Eyck nu este de fapt primul care utilizează tehnica picturii în ulei, în acea vreme încă necunoscută în Italia, dar este cel care o duce la perfecţiune; nici un artist al epocii nu-l poate întrece în acest domeniu. Culorile devin transparente şi, deoarece uleiul se usucă încet, artstul îşi poate permite să finiseze mai minuţios detaliile. Compoziţiile lui van Eyck sunt saturate de o lumină fină, şi acest mod de a picta îl preia de la el artistul italian Pierro della Francesca.

Opera lui Jan van Eyck va influenţa pictura din întreaga Europă, în special din Italia şi Flandra. Entuziasmul italienilor este stârnit nu numai de tehnica artistului, ci şi de realismul său deosebit; nu scapă atenţiei nici evlavia aparte ce poate fi sesezată în tablourile sale, o evlavie mai reţinută decât religiozitatea idealizată a picturii italiene.

Bibliografie

• Erwin Panofsky: Early Netherlandish Painting. Harper Collins, London 1971
• Otto Pächt: Van Eyck and the Founders of Early Netherlandish Painting. Harvey Miller, New Jork 2000
• Till-Holger Borchert (Edit.): Jan van Eyck und seine Zeit. Belser-Verlag, Stuttgart 2002

Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Jan van Eyck

Van Eyck în Web Gallery of Art

Jan van Eyck în muzeele lumii

[altmariusart]

[altmariusart]

[altmariusart]

[Nicoleta Cimpoae]