Comemorarea zilei: Filaret Barbu

[altmariusclassic]

Filaret Barbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Filaret Barbu în ultimii ani ai vieţii.

Filaret Barbu (n. 16 aprilie 1903, Lugoj — d. 31 mai 1984, Timişoara) a fost un compozitor român de operetă.

Date biografice

Filaret Barbu a fost fiul lui Iosif Hazi Barbu, cârnăţar de meserie, şi al Emei Barbu, născută Dragoş. A cunoscut de timpuriu sunetele muzicale ale tarafurilor de lăutari, care cântau de dimineaţă şi până târziu în noapte în birtul bunicului său.

A urmat cursurile secundare la Lugoj şi Caransebeş. A absolvit conservatorul la Viena, unde a studiat vioara şi contrapunctul cu maeştrii vienezi, între 1922-1926, la Neues Wiener Konservatorium.

Întors în România, a devenit profesor de muzică la liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj şi dirijor al corului "Ion Vidu", la a cărui înfiinţare, în 1922, a fost unul dintre iniţiatori. ^[1].

În, 1931, după decesul profesorului Ion Vidu, i-a urmat acestuia la conducerea corului Reuniunii române de muzică şi cântări, care a primit numele lui Ion Vidu. ^[2]

Lucrarea sa de debut a fost vodevilul Privighetoarea albă (1924), după care au urmat o serie întreagă de lucrări, între care şi Armonii bănăţene, Nocturnă, Roză albă, etc.

A scris şi un studiu monografic dedicat lui Traian Grozăvescu şi o culegere de coruri intitulată Portativ bănăţean.

A decedat în 1984 la Timişoara.

Lucrări muzicale

• Privighetoarea albă (vodevil în 2 acte), 1924
• Lugojana nouă (prelucrări corale), 1928
• Armonii bănăţene (operetă în 3 acte) 1935
• Florentina (opereta in 2 părţi), 1940
• Omul (oratoriu), 1942
• Balada lui Bălcescu (operă), 1948
• Ana Lugojana (operetă în 3 acte), 1950
• Plutaşul de pe Bistriţa (operetă în 3 acte), 1955
• Sună buciumul (cantată), 1958
• Ăl mai mare om din lume (balet într-un act), 1959
• O nuntă în Tara Oaşului (muzică de film), 1960

Note

1. ^ Zur Rezeption der Wiener Schule im Banat
2. ^ Muzicieni: Filaret Barbu