Comemorarea zilei: Edouard Vuillard

[altmariusart]

Édouard Vuillard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Édouard Vuillard: Autoportret, 1891

Édouard Vuillard (n. 11 noiembrie 1868, Cuiseaux / Saône-et-Loire - d. 21 iunie 1940, La Baule) a fost un pictor post-impresionist francez, aparţinând grupului de artişti cunoscuţi cu numele Les Nabis.

Viaţa şi Opera

Biografie

Édouard Vuillard s-a născut la 11 noiembrie 1868 la Cuiseaux, lângă Lyon. Tatăl său, Joseph-Honoré Vuillard, a fost ofiţer în armata franceză, mai târziu perceptor de impozite. Mama sa era proprietara unui magazin de lenjerie din Paris. Édouard frecventează cursurile liceului Condorcet, unde este coleg cu viitorul pictor Maurice Denis. În 1885, părăseşte liceul şi intră - împreună cu prietenul său apropiat Ker-Xavier Roussel - în atelierul pictorului Diogène Maillart, unde ia lecţii de desen artistic. Vuillard începe deasemenea să frecventeze muzeul Louvre şi se decide să se consacre unei cariere artistice. Îi admiră pe pictorii olandezi Rembrandt şi Vemeer, dintre italieni pe Rafael şi pe Tiţian. Este fascinat de opera lui Chardin pentru liniştea carese revarsă din picturile sale.

În luna martie 1886, se înscrie în Academia Julian în clasa profesorului Tony Robert-Feury, iar în iunie 1997 este admis la Academia de Arte Frumoase din Paris în atelierul profesorului Jean-Léon Gérôme. Îl interesează pictarea tablourilor cu naturi moarte realiste şi interioarele domestice. Mai târziu, Vuillard va picta deasemenea peisaje sub formă de mari panouri decorative.

Bluza reiată, 1895 - National Gallery of Art, Washington, DC

În 1889, Maurice Denis îl convinge să se asocieze unui grup de artişti dizidenţi din Academia Julian, care realizează opere impregnate de simbolism şi spiritualitate, grup care se autoproclamă confreria "Les Nabis". Paul Sérusier dezvoltă în cadrul grupului metoda "sintetistă", care se bazează pe memorie şi imaginaţie în detrimentul observaţiei directe. Vuillard se simte mai apropiat de Pierre Bonnard şi consideră creaţia lui Denis şi pe cea a lui Sérusier prea teoretice, experimentează totuşi la rândul său către anul 1890 metoda sintetisă, de care se distanţează cu timpul, revenind după o perioadă de nesiguranţă la propriul stil de reproducere realistă a celor văzute.

În 1891 îşi organizează prima expoziţie individuală în sălile clubului "La Revue Blanche". Ia parte la mişcarea teatrală de avangardă şi realizează numeroase decoruri pentru reprezentaţţiile de teatru. Execută şi panouri murale pentru familiile Nathanson, Dr. Vasquez şi pentru prinţesa Martha Bibescu. Între 1912 şi 1913 decorează holul teatrului "Champs Elysées". Execută picturi pentru "Palais de Chaillot" şi pentru un palat din Geneva (1938). În 1938 este ales membru în " Académie des Beaux-Arts".

Édouard Vuillard moare la 21 iunie 1940 la La Baule. Este înhumat la Paris, în cimitirul Batignolles. Arta sa, dominată de o notă intimistă - "de la petite musique", cum o caracteriza el însuşi - are un farmec, o prospeţime şi o eleganţă care impresionează şi astăzi.

Opera

Membrii grupării Nabis experimentau noi tehnici plastice. În opera sa, Vuillard concretizează teoriile despre pictură, despre autonomia formei decorative, expuse de nabişti. Influenţat de arta japoneză, el practică un desen elegant, sinuos şi o tratare bidimensională a suprafeţei, în care predomină motivul decorativ ("Flori pe un cămin la Clayes").

Scenele intimiste rămân cele mai personale creaţii ale sale, pictorul alege interioare în care prezintă viaţa de toate zilele şi care se desfăşoară în mediul familial ("După dejun"), aici reuşind acea detaşare de subiectul-pretext în favoarea unei expresii a formei şi culorii pure, deşi trebuie să recunoaştem şi valoarea portretelor ("Portretul lui Théodore Duret").

Galerie

După dejun, 1900 - Musée d'Orsay, Paris

Boulevard des Battignolles, 1910 - Kunstgalerie, Hannover

Portretul lui Théodore Duret, 1912 - National Gallery of Art, Washington, DC

Flori pe cămin la Clayes, 1932-35 - Colecţie particulară

Bibliografie

• J. Salomon: Auprès de Vuillard. Paris, 1953
• B. Dorival: Les peintres du vingtième siècle: Nabis, Fauves, Cubistes. Paris, 1957
• B. Thompson: Vuillard. Oxford: Phaidon Press, 1988
• G. Gloom: E. Vuillard: Painter-Decorator. London, 1993
• C. Julhiet: Nabis 1888-1900. Paris, 1993
• G. Cogerval: Vuillard - Master of the intimate interior. London: Thames & Hudson, 2002

Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Édouard Vuillard

• en Édouard Vuillard în Artcyclopedia
• en Édouard Vuillard în Olga's Gallery Online Art Museum
• en Édouard Vuillard: Viaţa şi Opera

Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89douard_Vuillard

[Nicoleta Cimpoae]

Edouard VUILLARD, peintre français (11 novembre 1868 - 21 juin 1940)membre du mouvement nabi. Le mouvement nabi est un mouvement artistique post-impressionniste d'avant-garde né à la fin du 19ème siècle en réaction contre la peinture académique. Il s'agissait pour le peintre de se débarrasser de la contrainte imitative de la peinture, à user de couleurs vives et crues, à exagérer ses visions et à donner à ses peintures sa propre logique décorative et symbolique. Mémoire et imagination étaient privilégiées.
Les nabis voulaient donner une âme à la peinture et donnaient une prédominance à la lumière et au symbolisme. Les peintres de ce cercle se donnèrent des surnoms. Celui de VUILLARD était "Le nabi zouave".
Certaines de ses peintures corquant des intérieurs domestiques offrent des personnages qui semblent surgir des murs et dont le costume se confond souvent avec le papier peint.