Comemorarea zilei: Damian Stănoiu

[altmariusliterar]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Damian Stănoiu (n. 3 aprilie 1893, Dobrotinet, Curtișoara, Olt, România – d. 8 iulie 1956, București, Republica Populară Română) a fost un scriitor român. A fost un timp călugăr. A colaborat la „Viața românească”, „Gândirea”, „Adevărul literar și artistic”, etc. Nuvelele și romanele sale, consacrate lumii mănăstirești („Călugări și ispite”, 1928; „Necazurile părintelui Ghedeon”; „Duhovnicul maicilor”, 1929; „Alegere de stareță”, 1932; „O zi din viața unui mitropolit”, 1935, etc.), evidențiază cu umor contrastul flagrant dintre viața monahală reală, lipsită de trăiri spirituale și supusă tentațiilor lumești și exigențele de austeritate și pioasă reculegere impusă de morala religioasă. Remarcabilă la Stănoiu este savoarea stilistică datorită parodierii subtile a limbajului arhaic și bisericesc, precum și a comportării fățarnic-pocăite a personajelor. Alte romane sunt inspirate din mediul citadin: „Fete și văduve”, 1931; „Camere mobilate”, 1933; „Parada norocului”, 1934 ș.a.

Damian Stănoiu
Date personale
Născut	3 aprilie 1893  Dobrotinet, Curtișoara, Olt, România
Decedat	8 iulie 1956 (63 de ani)  București, Republica Populară Română
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor călugăr
Modifică date / text

Critica literară a momentului a fost destul de dură. George Călinescu, într-un articol din Adevărul Literar și Artistic (1933), scrie: "În cărțile sale nu vom găsi analize, transfigurări, idei, interpretări, cazuri, portrete sintetice, adică tot ceea ce presupune o elaborare a universului în vederea unui scop superior informației. Cărțile sale cuprind poante, mai bine zis anecdote, reportaje din viață."