cultură şi spiritualitate
Carl Ditters von Dittersdorf | |
Carl Ditters von Dittersdorf |
|
Date personale | |
---|---|
Născut | 2 noiembrie 1739[1][2][3][4][5][6] Viena, Imperiul Habsburgic[7] |
Decedat | 24 octombrie 1799 (59 de ani)[1][2][3][4][5][6] Deštná[*], Cehia |
Cetățenie | Austria |
Ocupație | compozitor dirijor |
Activitate | |
Gen muzical | operă simfonie |
Instrument(e) | vioară |
Premii | Order of the Golden Spur[*] |
Modifică date / text |
Carl Ditters von Dittersdorf (n. 2 noiembrie 1739,[1][2][3][4][5][6] Viena, Imperiul Habsburgic[7] – d. 24 octombrie 1799,[1][2][3][4][5][6] Deštná[*], Cehia) a fost un compozitor austriac, urmașul lui Michael Haydn în funcția de capelmaestru al Catedralei din Oradea.
Dittersdorf s-a născut în cartierul Laimgrube (acum Mariahilf) din Viena, Austria, sub numele de August Carl Ditters. Tatăl său era croitor militar în armata imperială austriacă a împăratului Carol al VI-lea, pentru un număr de regimente vorbitoare de limbă germană. După ce s-a retras în mod onorabil din obligația militară, a primit scrisori de referință regale și o sinecură la Teatrul Imperial. În 1745, August Carl, de șase ani, a făcut cunoștință cu vioara, iar poziția financiară moderată a tatălui său i-a permis nu numai o bună educație generală la o școală iezuită, dar și o tutelă privată în muzică, vioară, franceză și religie. După ce l-a părăsit pe primul său profesor, Carl a studiat vioara cu J. Ziegler, care până în 1750, prin influența sa, și-a asigurat numirea elevului său ca violonist în orchestra bisericii benedictine din Freyung.
Prințul Iosif din Saxa-Hildburghausen l-a observat curând pe tânărul Ditters, iar la 1 martie 1751 l-a angajat pentru orchestra sa de curte. Sub auspiciile domnești, a studiat vioara cu Francesco Trani, care, impresionat de abilitatea elevului său în compoziție, i l-a recomandat lui Giuseppe Bonno, care l-a instruit în contrapunctul fuxian și compoziția liberă. După câțiva ani, prințul Joseph a desființat orchestra, deoarece a trebuit să plece din Viena pentru a-și asuma regența în Hildburghausen, iar împărăteasa austriacă l-a angajat pe Dittersdorf pentru propria ei orchestră, prin contele Durazzo, director de teatru la Curtea Imperială. În 1761, a fost angajat ca violonist în orchestra Teatrului Imperial, iar în 1762 a devenit dirijorul acesteia. În această perioadă, el s-a cunoscut cu Christoph Willibald Gluck, care tocmai obținea faimă în calitate de compozitor de operă, la premiera de la Viena cu Orfeo ed Euridice. În 1763, a călătorit la Bologna cu Gluck, pentru a vedea opera Il trionfo di Clelia: un tur italian care l-a influențat în viitoarea sa carieră de compozitor, atât de Gluck, cât și de scena muzicală contemporană italiană. În 1764, a călătorit la Paris, o călătorie cu o documentație limitată și incertă. Întorcându-se la Viena, în iarna anului 1764, contractul său cu contele Durazzo a expirat, dar s-a întâlnit cu celebrul Joseph Haydn și i-a devenit unul dintre cei mai apropiați prieteni.
În 1764, Ditters a preluat postul de capelmaestru la curtea lui Ádám Patachich, nobilul maghiar și episcop de Oradea. În anul următor, a fost prezentat lui Philipp Gotthard von Schaffgotsch, prințul-episcop de Breslau, care, la acea vreme, se afla în procesul de creare a unui centru cultural în jurul curții sale, situate la Château Jánský vrch (Johannesberg) din Javorník (astăzi parte a Republicii Cehe) . El a acceptat postul de compozitor al curții în 1771, iar în timpul mandatului său la Johannesberg, a compus cea mai mare parte a producției lui creatoare. În următorii douăzeci de ani, a scris simfonii, cvartete de coarde, opere bufe și alte lucrări de muzică de cameră. În 1773, episcopul-principe l-a numit Amtshauptmann la Jeseník, din apropiere (Freiwaldau), una dintre multele măsuri care l-au făcut pe compozitorul cosmopolit să rămână izolat în Johannesberg. Deoarece acest nou post a necesitat un titlu nobil, Ditters a fost trimis la Viena, unde i-a fost acordat titlul nobil de von Dittersdorf. Numele său complet a devenit astfel Ditters von Dittersdorf, dar el este denumit simplu Dittersdorf.
Johann Baptist Wanhal a fost probabil cel mai eminent elev al lui Dittersdorf. În jurul anului 1785, Haydn, Dittersdorf, Mozart și Wanhal au interpretat cvartetele de coarde împreună, Dittersdorf luând prima vioară, vioara a doua Haydn, Mozart viola și violoncelul Wanhal. Eminentul tenor irlandez Michael Kelly, pentru care Mozart a creat rolurile lui Don Basilio și Don Curzio în opera lui Le nozze di Figaro, a fost de părere că, deși performanța lor a fost bună în ansamblu, nu a fost remarcabilă; dar imaginea a patru dintre cei mai mari compozitori ai timpului care se alătură muzicii obișnuite rămâne o vignetă de neuitat din epoca clasică (cuprinzând a doua jumătate a secolului al XVIII-lea).
În 1794, după douăzeci și patru de ani la Johannesberg, Dittersdorf, după un conflict serios cu von Schaffgotsch, a fost expulzat din palat. Câteva ani după, a fost invitat de către baronul Ignaz von Stillfried să locuiască în castelul său de rezervă cunoscut sub numele de Červená Lhota, în sudul Boemiei. Ultimul său deceniu a fost ocupat cu supravegherea producțiilor de operă, în plus față de compilarea și editarea propriei sale muzici pentru publicare.
A murit la Nový Dvůr (Neuhof, sau "New Court"), unde se afla castelul Červená Lhota, și a fost îngropat în orașul Deštná. Și-a terminat autobiografia cu doar trei zile înainte de moarte.
Lucrările timpurii ale lui Ditters au pus bazele compozițiilor sale mai importante de mai târziu. Compozițiile sale simfonice și de cameră pun accent pe melodia senzuală italo-austriacă în loc de dezvoltarea motivică, adesea lipsită chiar din cele mai bune lucrări, destul de diferite de cele ale colegilor săi mai importanți, Haydn și Mozart.
Chiar și cu aceste rezerve, Dittersdorf a fost un important compozitor al erei clasice. După câteva opere bufe italiene timpurii, el s-a orientat spre a scrie Singspiel, în special prin Der Apotheker und der Doktor (1786, cunoscută astăzi sub numele de Doktor und Apotheker), fiind un succes extraordinar în viața sa, jucându-se în teatre din toată Europa și înregistrat aproape două secole mai târziu. Printre cele 120 de simfonii ale sale, se numără douăsprezece programatice bazate pe Metamorfozele lui Ovidiu, deși doar șase au supraviețuit (și au fost, de asemenea, înregistrate). A scris, de asemenea, oratorii, cantate și concerte (dintre care două sunt pentru contrabas și unul pentru violă), cvartete de coarde și alte piese de muzică de cameră, piese de pian și alte lucrări diverse. Memoriile sale, Lebenbeschreibung ("Descrierea vieții mele"), au fost publicate la Leipzig în 1801. Unele dintre compozițiile sale, inclusiv concertul pentru contrabas, au fost publicate la Leipzig de editura Friedrich Hofmeister Musikverlag.
Dittersdorf a lăsat aproximativ 120 de simfonii cu atribuire certă. Există alte 90 de simfonii care ar putea fi ale sale, conform catalogului publicat de Helen Geyer, Torino 1985. Majoritatea simfoniilor sunt păstrate numai în manuscrise. Multe manuscrise sunt inscripționate di Carlo de Dittersdorf sau similar, însă sunt copii ale partiturilor originale pierdute.
I Minuetto II Anglaise III Concerto IV Ballo Strassburgnese V Polonaise VI Ballo Tedesco VII Kehraus
Numar de steaguri: 273
Record vizitatori: 8,782 (3.04.2011)
16,676 (3.04.2011)
Steaguri lipsa: 33
1 stat are peste 700,000 clickuri (Romania)
1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)
1 stat are peste 50,000 clickuri (Moldova)
2 state au peste 20,000 clickuri (Italia, Germania)
4 state are peste 10.000 clickuri (Franta, Ungaria, Spania,, Marea Britanie,)
6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Canada, )
10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia, Australia, Irlanda, Israel, Grecia, Elvetia , Brazilia, Suedia, Austria)
50 state au peste 100 clickuri
20 state au un click
1.EDITURA HOFFMAN
https://www.editurahoffman.ro/
2. EDITURA ISTROS
https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/
3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI
https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1
4.ANTICARIAT UNU
https://www.anticariat-unu.ro/wishlist
5. PRINTRE CARTI
6. ANTICARIAT ALBERT
7. ANTICARIAT ODIN
8. TARGUL CARTII
9. ANTICARIAT PLUS
10. LIBRĂRIILE:NET
https://www.librariileonline.ro/carti/literatura--i1678?filtru=2-452
https://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?&page=2&t=opere+fundamentale&sort=top
14. ANTICARIAT NOU
https://anticariatnou.wordpress.com/
15.OKAZII
https://www.okazii.ro/cart?step=0&tr_buyerid=6092150
16. ANTIKVARIUM.RO
17.ANTIKVARIUS.RO
18. ANTICARIAT URSU
https://anticariat-ursu.ro/index.php?route=common/home
19.EDITURA TEORA - UNIVERSITAS
20. EDITURA SPANDUGINO
21. FILATELIE
22 MAX
http://romanianstampnews.blogspot.com
23.LIBREX
https://www.librex.ro/search/editura+polirom/?q=editura+polirom
24. LIBMAG
https://www.libmag.ro/carti-la-preturi-sub-10-lei/filtre/edituri/polirom/
https://www.libris.ro/account/myWishlist
http://magiamuntelui.blogspot.com
27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/
28.RADIO ARHIVE
https://www.facebook.com/RadioArhive/
29.IDEEA EUROPEANĂ
https://www.ideeaeuropeana.ro/colectie/opere-fundamentale/
30. SA NU UITAM
31. CERTITUDINEA
32. F.N.S.A
https://www.fnsa.ro/products/4546-dimitrie_cantemir_despre_numele_moldaviei.html
Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ
1. Radu Sorescu - Petre Tutea. Viata si opera
2. Zaharia Stancu - Jocul cu moartea
3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi
4. Ioan Slavici - Inchisorile mele
5. Gib Mihaescu - Donna Alba
6. Liviu Rebreanu - Ion
7. Cella Serghi - Pinza de paianjen
8. Zaharia Stancu - Descult
9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte
10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani
11. George Calinescu Cartea nuntii
12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…
Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24, 2021.
© 2024 Created by altmarius. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius