Comemorarea zilei: Balduin al II-lea de Flandra

[altmariusistoric]

Balduin al II-lea de Flandra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Balduin al II-lea (n. cca. 865 – d. 10 septembrie 918), supranumit Calvus (cel Pleșuv) a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte.

Viața

Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare.^[1] În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică a regelui Alfred cel Mare al Wessexului.^[2] Scopul imediat al acestei alianțe anglo-flamande era acela al sprijinirii lui Balduin în controlul asupra văii inferioare a râului Canche.^[3]

Primii ani de domnie ai lui Balduin au fost marcați de o serie de raiduri devastatoare din partea vikingilor asupra Flandrei, într-o vreme în care doar puține teritoriile de la nord de Somme rămâneau nedevastate de aceștia.^[4] Către 883, el a fost nevoit să se mențină la nord de zona mlăștinoasă a pagus flandransis care de atunci a devenit teritoriul cel mai asociat cu conții de Flandra.^[4] Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de oficialii regali și ecleziastici.^[5] Multe dintre aceste pământuri vor forma ulterior teritorii care să adăpostească instituțiile de guvernământ, miliția și curțile locale.^[4]

În 888, regele francilor de vest Carol cel Gras a fost depus și au apărut mai multe candidaturi în vederea succesiunii sale.^[6] Din poziția pe care o avea de nepot al lui Carol cel Pleșuv, fost rege al Franciei apusene și apoi împărat roman, Balduin ar fi putut candida pentru coroane Franciei apusene, însă nu a făcut-o.^[5] În schimb, em s-a raliat altora în tentativa de a-l convinge pe regele din Francia răsăriteană, Arnulf de Carintia să preia și coroana Franciei apusene, lucru pe care Arnulf l-a refuzat.^[6] În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege^[7], care însă nu a sprijinit încercările lui Balduin de a obține controlul asuora abației St. Bertin. Cei doi au intrat în conflict, iar atunci când Odo l-a atacat Balduin la Bruges, nu a reușit să îl supună.^[6] Balduin și-a continuat expansiunea către sud și a obținut controlul asupra Artois, inclusiv asupra importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a fost trecută sub jurisdicția arhiepiscopului Fulc de Reims, Balduin a aranjat asasinarea aceluia, în 900.^[3] Atunci când încercării sale de a-și extinde dominația la sud de râul Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să aranjeze și asasinarea acestuia.^[3]

Balduin a murit la 10 septembrie 918^[8] la Blandinberg (în apropiere de Gent) și a fost succedat de fiul său mai mare Arnulf I. Fiul mai mic, Adelolf a devenit primul conte de Boulogne.

Familia

Căsătorit cu Aelfthryth, fiică a lui Alfred cel Mare,^[1] Balduin a avut următorii urmași:

• Arnulf (cca. 890–964), căsătorit cu Adela de Vermandois.^[1]
• Adelolf (cca. 890–933), conte de Boulogne.^[1]
• Ealswid.^[1]
• Ermentruda,^[1]

Blazonul conților de Flandra

Note

1. ^ ^{a b c d e f} Detlev Schwennicke, Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäische..., Neue Folge, Band II (Verlag von J. A. Stargardt, Marburg, Germany, 1984), Tafel 5
2. ^ François Neveux, The Normans; The Conquests that Changed the Face of Europe (trad. Howard Curtis), Londra, Constable and Robinson, Ltd., 2008, p. 93.
3. ^ ^a b c Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 236.
4. ^ ^a b c David Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 17-18.
5. ^ ^a b Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 235.
6. ^ ^a b c David Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 19.
7. ^ Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 237.
8. ^ Philip Grierson, 'The Relations between England and Flanders before the Norman Conquest', Transactions of the Royal Historical Society, Vol. 23 (1941), p. 86.

Bibliografie suplimentară

• Annales Blandinienses
• Folcwine, Gesta Abbatum S. Bertini Sithiensium.

en:Baldwin II, Count of Flanders