Comemorarea zilei: Axel Munthe

[altmariusliterar]

Axel Munthe

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Axel Munthe prin anii '30

Axel Martin Fredrik Munthe (n. Oskarshamn, 31 octombrie 1857 - d. Stockholm, 11 februarie 1949) a fost medic, psihiatru şi scriitor suedez. Este cunoscut mai ales ca autor al "Cărţii de la San Michele" (1929), o povestire autobiografică romanţată a vieţii şi a activităţii sale. Axel Munthe a fost o persoană cu un caracter internaţional. Vorbea mai multe limbi (suedeza, engleza, franceza, italiana -- graiurile napolitan şi capriot, ambele fluent -- şi -- destul de bine -- germana), se născuse şi crescuse în Suedia, studiase medicina şi deschisese un cabinet medical în Franţa, fusese căsătorit cu o aristocrată engleză şi îşi petrecuse cea mai mare parte din viaţa de adult în Italia. Avea o înclinare naturală de filantrop, tratându-şi adesea pacienţii săraci fără să accepte onorariul de medic şi riscându-şi viaţa de mai multe ori pentru a da ajutor, în timpul războiului, dezastrelor naturale sau epidemiilor, deşi ar fi putut să rămână la distanţă şi în siguranţă. Era un neobosit apărător al drepturilor animalelor. A cumpărat un teren, lângă vila lui din insula Capri, pentru a crea o zonă de protecţie a păsărilor, interzicând folosirea capcanelor sau metodelor chinuitoare de prindere. Ţinea şi îngrijea animale de casă: câini, o maimuţă şi o bufniţă. Cartea de la San Michele este scrisă într-o manieră oarecum ciudată. În primul rând, este o relatare a experienţelor sale de viaţă colorată însă cu licenţe dramatice. A scris mai ales despre oameni şi despre ciudăţeniile lor, descriind slăbiciunile bogaţilor şi săracilor (şi a câtorva animale), adesea într-o manieră tragică şi, în acelaşi timp, comică.

Familia

Familia lui Axel Munthe a venit din Flandra şi s-a stabilit în Suedia în secolul al 16-lea. Talăl lui a fost farmacist.

Studii

A început studiile superioare în anul 1874 la Universitatea Uppsala. În anul 1875, în timpul unei călătorii, a navigat la bordul unei mici ambarcaţii de la Sorrento la insula Capri. A urcat treptele feniciene până la Anacapri, unde lângă casa unui ţăran a observat întâmplător ruinele unei capele dedicate Sfântului Mihail. A fost imediat cucerit de ideea de a reconstrui ruinele sub forma unei locuinţe pe care, cândva să o locuiască. Şi-a continuat studiile de medicină la Uppsala, continuându-le la Montpellier şi la Paris, unde a fost elevul lui Charcot. A obţinut doctoratul în medicină în 1880, la vârsta de 23 de ani. Cu toate că teza de doctorat a fost din domeniile ginecologiei şi obstetricei, fiind impresionat puternic de lucrările de pionierat în neurologie ale lui Jean-Matin Charcot a urmat cursurile acestuia la spitalul Salpêtrière.

Paris şi Italia

Sfinxul de la Vila San Michele, Anacapri

După obţinerea dreptului de liberă practică a medicinei, Munthe şi-a deschis un cabinet la Paris, mult apreciat de artiştii scandinavi din capitala Franţei. În 1883, a călătorit la Neapole pentru a participa la eradicarea epidemiei de holeră. În 1887, s-a mutat la Anacapri, a izbutit să cumpere vila San Michele şi a început recostruirea vechilor clădiri. A făcut multe din lucrări singur, dar şi folosindu-se de localnici, mai ales de o familie formată din tatăl şi cei trei fii ai acestuia. În 1890, lipsindu-i banii necesari pentru continuarea lucrărilor de reconstrucţie, a deschis un cabinet la Roma. Avea clientelă între demnitarii străini, dar şi dintre populaţia locală. Era nevoit să-şi împartă timpul între Roma şi Capri.

Regina Victoria a Suediei

În anul 1892, Axel Munthe a devenit medicul familiei regale a Suediei. În special, el a fost medicul personal al prinţesei Victoria de Baden şi a continuat şi după ce aceasta a devenit regină, până la moartea ei, în 1930. Totuşi, aceasta nu înseamnă că ea se afla în îngrijirea lui permanentă. Victoria suferea de o bronşită severă şi este posibil să fi avut şi tuberculoză. Munthe i-a recomandat să petreacă iernile la Capri, pentru a-şi îngriji sănătatea. La început a ezitat, dar în toamna anului 1910, a călătorit la Capri şi începând de atunci, cu excepţia anilor primului război mondial şi a câtorva ani spre sfârşitul vieţii, a petrecut la Capri câteva luni pe an. Atunci când stătea la Capri, regina mergea adesea dimineţile la Vila San Michele, pentru a face împreună cu Munthe plimbări prin insulă. Munthe şi regina organizau uneori concerte de seară la San Michele, regina cântând la pian. Regina impărtăşea dragostea lui Munthe pentru animale - având ea însăşi un câine de companie - ajutându-l în eforturile lui de a cumpăra Muntele Barbarossa, pentru a-l transforma într-un paradis al păsărilor.

Căsătorii

La 24 noiembrie 1880, Axel Munthe s-a căsătorit cu suedeza Ultima Hornberg, pe care a cunoscut-o în timpul studiilor de la Paris. Au divorţat către 1890. În 1907, Munthe s-a căsătorit cu Hilda Pennington-Mellor. A doua lui soţie provenea dintr-o familie din mediul aristocratic englez. Familia ei deţinea două proprietăţi notabile: Hellens, în Herefordshire, una dintre cele mai vechi locuinţe din Anglia, şi Southside House, o locuinţă impresionantă din Wimbledon Common, în Londra. Au avut doi fii: Peter şi Malcolm. O istorioară povesteşte că Axel Munthe purta o discuţie cu editorul său, John Murray, în grădina casei din Southside, despre publicarea Cărţii de la San Michele. Murray i-a spus că străbunul său, care era tot editor şi se numea tot John Murray, stătuse în aceeaşi grădină discutând cu lordul Byron despre publicarea cărţilor acestuia. În anii 1910-1911, doctorul Munthe a clădit, ca dar de nuntă pentru soţia sa, o casă de vară cu 14 încăperi. Iniţial numită „Stengården” („Castelul de piatră”), după moartea Hildei a fost numită „Hildasholm”. A fost construită în mijlocul arborilor de pe malul lacului Siljan din regiunea Dalarna, în Suedia. A fost proiectată de arhitectul Torben Grut, cel care a dorit, în 1912, să extindă stadionul din Stockholm folosit în acel an pentru Jocurile Olimpice. Casa este mobilată cu piese de mobilă italiană, englezească şi franţuzească din secolele 17, 18 şi 19. Hilda a înconjurat casa cu o grădină englezească, care se combină cu stâncile şi cu dramaticul peisaj natural al zonei. Doamna Munthe şi copiii locuiau de obicei în aceasă casă în timpul verii, dar Axel Munthe nu era prea des acolo, petrecând cât mai mult timp posibil la San Michele.

Primul Război Mondial

În timpul primului război mondial, Munthe a servit într-o unitate de ambulanţă. Experienţele din timpul războiului le-a relatat în cartea „Red Cross, Iron Cross”.

Ultimii ani

El a suferit de o boală a ochilor care îl putea aduce la orbire. Cum nu mai putea suporta lumina puternică a soarelui din Italia sau din insula Capri a trebuit să se întoarcă pentru câţiva ani în Suedia, unde a scris „Cartea de la San Michele”, pe care a publicat-o în limba engleză cu titlul „The Story of San Michele”, în 1929. Cartea a fost bine primită, a fost tradusă în cel puţin patruzeci şi cinci de limbi şi este una dintre cele mai celebre cărţi ale secolului al 20-lea. O operaţie i-a restabilit vederea şi a petrecut încă un număr de ani la San Michele, după care, în 1942, s-a întors în Suedia. Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut ca musafir oficial al regelui Suediei. În timpul celui de al doilea război mondial, fiul său Malcolm Pennington Mellor Munthe a servit, lucrând în spatele liniei de ocupaţie germană din Scandinavia ocupată, în cadrul organizaţiei „Special Operations Executive”. Apoi a participat la cunoscuta invazie aliată de la Anzio. Malcolm a fost urmărit drastic în timpul războiului, trebuind să ducă practic o viaţă acoperită.

Concepţii medicale

Axel Munthe a încercat, de câte ori a fost posibil, să evite prescrierea de medicamente pentru tratarea cazurilor de tulburare psihică. Recomanda cel mai adesea tratamentul prin hipnoză, muzică, sau alte metode medicale alternative adecvate. A avut o oarecare participare la cercetările lui Louis Pasteur pentru prepararea vaccinului împotriva turbării. El credea în necesitatea eutanasierii, ca de exemplu în cazul turbării, în cazurile suferinţă intensă şi lipsite de orice speranţă pentru cel bolnav.

Opera

„Letters From A Mourning City”, a fost publicată în Anglia în 1884 şi cuprinde relatarea experienţelor trăite în timpul epidemiei de holeră de la Neapole. O parte din aceste relatări au fost publicate iniţial în ziarul Stockholms Dagblad. Cartea a fost publicată, în anul 1885, în limba suedeză, în traducerea autorului.

„Vagaries” a fost tipărită la Londra în 1898. O a doua ediţie a apărut în 1908, cu titlul Memories and Vagaries. În 1930, a apărut o nouă ediţie, având adăugată o prefaţă şi cu mici diferenţe în alegerea şi ordonarea povestirilor. Unele traduceri în alte limbi au primit titluri diferite, ca de exemplu „O carte veche despre oameni şi animale”, sau „Oameni şi animale”.

„Red Cross, Iron Cross”, a fost publicată anonim în limba engleză, la Londra în 1916, ca fiind scrisă de „un un medic din Franţa”, întregul câştig fiind donat Crucii Roşii franceze. Cartea cuprinde întâmplări trăite în timpul primului război mondial. O a doua ediţie, de data aceasta purtând numele autorului, a fost publicată în 1930.

În 1918 a publicat cartea „For those who love music”.

„Cartea de la San Michele” („The Story of San Michele”),(tradusă în Limba română în 1945 şi ilustrată de Fred Micoş ) ,surclasează alte publicaţii ale lui Munthe şi cuprinde material din lucrări ale lui publicate anterior. Lucrările lui anterior publicate pot cu greu fi găsite. În limba română, cartea a apărut la începutul anilor '30, în traducerea lui Felix Aderca, la Editura „Naţionala Ciornei” din Bucureşti şi a cunoscut mai multe tiraje. O nouă traducere, de data aceasta a Teodorei Sadoveanu, a apărut în anul 1970, la Editura Dacia din Cluj. În România, lucrarea s-a bucurat de foarte bună apreciere din partea cititorilor.

Publicaţii în limba suedeză

• Från Napoli, 1885

• Små skizzer, Stockholm, 1888

• Bref och skizzer, Stockholm, 1909

Film

Sub titlul „Axel Munthe doctorul de la San Michele”, a fost realizată în 1962 o coproducţie germano/francezo/italiană, cu actorul O. W. Fischer în rolul principal. Regizor a fost Georg Marischka, iar producător Artur Brauner. Au mai participat actorii: Rosanna Schiaffino, Sonja Ziemann, Maria Mahor, Heinz Erhardt, Ingeborg Schöner, Renate Ewert şi Christiane Maybach.

Moştenire culturală

Mai multe dintre proprietăţile lui Axel Munthe sunt acum centre culturale. El a lăsat moştenire vila San Michele naţiunii suedeze. Ea este organizată ca o fundaţie suedeză şi îndeplineşte funcţii complexe de centru cultural: găzduieşte concerte, cărturari suedezi şi este sediul consulatului suedez local. Aceeaşi fundaţie deţine Muntele Barbarossa, care acoperă o suprafaţă de 5,5 hectare, şi a rămas în continuare o zonă de protecţie a păsărilor. În 1980, a fost formată fundaţia „Stiftelsen Hildasholm” cu scopul de a se îngriji de Hildasholm, casa lui Munthe din Suedia, organizată ca muzeu. Malcom Munthe a donat fundaţiei casa şi toate obiectele antice şi de artă pe care le aceasta le conţine. În anul 1988, casa a fost declarată clădire istorică şi a beneficiat de o restaurare extinsă, între anii 1995 şi 1999. În afara primirii de vizite, casa găzduieşte cursuri de artă şi concerte. În septembrie 2003, aici a fost organizat un simpozion internaţional privind personalitatea complexă a lui Axel Munthe. Malcolm Munthe şi-a dăruit mult din viaţă, după cel de al doilea război mondial, pentru a modifica cele două case ale familiei din Anglia. Copiii săi au format Trustul de Caritate Pennington-Mellor-Munthe, care deţine Southside şi Hellens Manor, şi le foloseşte ca muzee, dar şi pentru găzduirea de evenimente culturale: concerte cursuri, acţiuni literare şi altele. Membrii familiei locuiesc uneori în aceste case.

[ISC VAL]

Axel Munthe
From Wikipedia, the free encyclopedia De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to: navigation , search Salt la: Navigare, căutare
Axel Munthe Axel Munthe


Axel Munthe in the early 1930s Axel Munthe la începutul anilor 1930
Born Născut October 31, 1857 ( 1857-10-31 ) 31 octombrie 1857 (1857-10-31)
Oskarshamn , Sweden Oskarshamn, Suedia
Died A murit February 11, 1949 ( 1949-02-12 ) 11 februarie 1949 (1949-02-12)
Stockholm Stockholm

Nationality Cetăţenia Sweden Suedia
Fields Fields psychiatry psychiatry
Known for Cunoscut pentru The Story of San Michele The Story of San Michele
Axel Martin Fredrik Munthe (October 31, 1857, Oskarshamn, Sweden – February 11, 1949, Stockholm ) was a Swedish physician and psychiatrist , best known as the author of The Story of San Michele (1929), an autobiographical account of his work and life. Axel Martin Fredrik Munthe (31 octombrie 1857, Oskarshamn, Suedia - 11 februarie, 1949, Stockholm) a fost un medic suedez şi psihiatru, cel mai bine cunoscut ca autor al The Story of San Michele (1929), un cont autobiografica a operei sale şi a viaţă.

Munthe had an international character, speaking several languages ( Swedish , English , French , Italian fluently, and German at least passably), growing up in Sweden , attending medical school and opening his first practice in France , being married to an English aristocrat, and spending most of his adult life in Italy . Munthe a avut un caracter internaţional, vorbesc mai multe limbi (suedeză, engleză, franceză, italiană fluent, şi germană, cel puţin pasabil), care cresc în Suedia, care frecventează şcoala medicală şi de deschidere a practica primul său în Franţa, fiind căsătorită cu un aristocrat engleză, şi cheltuielile cele mai multe dintre viaţa de adult, în Italia lui. He had a philanthropic nature, often treating the poor without charge at his medical practices, and risking his life on several occasions to help in times of war, disaster, or plague when he could have remained at a safe distance. El a avut un caracter filantropic, de multe ori tratarea săraci în mod gratuit, la practicile sale medicale, precum şi riscându-şi viaţa în mai multe rânduri pentru a ajuta în timp de război, în caz de catastrofe, ciuma sau atunci când el ar putea să fi rămas la o distanţă de siguranţă. He was a tireless advocate of animal rights, purchasing land to create a bird sanctuary near his home in Italy , advocating bans on painful traps, and keeping pets as diverse as an owl , dogs , and a baboon . El a fost un avocat neobosit al drepturilor animalelor, achiziţionarea de terenuri pentru a crea un sanctuar de păsări în apropierea casei sale din Italia, pledează pentru interzicerea capcane dureroase, şi păstrarea de casă la fel de diverse ca o bufniţă, câini, şi un babuin.

His writing is whimsical, being primarily memoirs drawn from his real-life experiences but often tinged with dramatic license . Scris lui este capricioasă, fiind în primul rând memoriile trasată de la experienţele sale din viaţa reală, dar de multe ori o nuanţă de licenţă dramatice. He wrote primarily of people and their idiosyncrasies, portraying the foibles of both the rich and the poor (and a few animals), often in a tragicomic fashion. El a scris în primul rând de oameni şi idiosincrasii lor, portraying slăbiciuni atât bogaţi şi săraci (şi o câteva animale), de multe ori într-un mod tragicomic

[Victoria Stoian]

Axel Munthe a fost unul din acei oameni care şi-a iubit aproapele ca pe sine însuşi, respectand cea mai grea poruncă a NouluiTestament. Ca medic această iubire s-a putut revarsa însutit, ceea ce mă face să spun şi că şi-a sporit însutit talanţii.
Am citit şi Cartea de la San Michele, am văzut şi filmul şi ca impresie personală, filmul mi s-a părut mai romanţat decat cartea. De plăcut mi-au plăcut amandouă. Mulţumiri pentru aducerea-aminte.

[Nicoleta Cimpoae]

[Erdõs Iudita]

Eu am avut marea sansa de a vedea casa lui Axel Munthe de la San Michele, precum si ruinele vilei Iovis, sursa multor elemente componente ale casei lui Axel Munthe.Te farmeca totul, peisajul, amplasarea , bineinteles casa !

[silvian dobre]

DESPRE LITERATURA SUEDEZA NU AM INVATAT DELOC LA SCOALA ! VA MULTUMESC !