Cartile intocmite spre slava lui Dumnezeu, adica acele scrieri sau cuvinte adunate de la cei care au trait pe placul lui Dumnezeu, in libertate si in liniste, in iubire si in smerenie nesfarsita, au drept scop luminarea mintii celor care le citesc si curatirea inimii lor de cele mai ascunse porniri patimase (nefiresti).
Privind spre numeroasele carti duhovnicesti care s-au tiparit deja si inca se tiparesc, este firesc sa cautam roadele lor in biserici, in comunitati si in casele credinciosilor. Cand acestea lipsesc sau sunt greu de observat, atunci ceva nu merge cum trebuie. Vazand ca stocurile de carte bisericeasca se epuizeaza constant, deducem faptul ca o mare parte dintre acestea sunt citite. Acelasi lucru este valabil si in privinta conferintelor video sau audio, care sunt tot mai frecvente.
Avand atatea cunostinte, cum de roadele sunt atat de putine?
Nevoia de informatie duhovniceasca
Nevoia de a citi carti duhovnicesti sau de a asculta predici cat mai miscatoare este un lucru firesc si bineplacut lui Dumnezeu. Incepand cu Sfanta Scriptura, continuand cu scrierile Sfintilor Parinti de pretutindeni si incheind cu predicile parintilor contemporani, crestinul are pururi inainte coordonatele necesare unei vieti duhovnicesti.
Desi cartile si cuvintele duhovnicesti ne ajuta inspre luminarea mintii, mai ales in momentul in care le citim/auzim, acestea nu ajung sa rodeasca de la sine, fara osteneala noastra sustinuta, adica fara implinirea lor in fapta, postind si rugandu-ne cat mai mult.
Exista riscul sa devenim "colectionari" de cuvinte duhovnicesti, nu insa si implinitori ai Cuvantului lui Dumnezeu, adica madulare vii ale Bisericii, ale Trupului lui Hristos. De asemenea, putem cadea in inselarea de a deveni "critici de literatura crestina", comparandu-i intre ei pe sfinti/preoti si scrierile/predicile acestora.
Nu multimea cunostintelor ne ajuta sa ne curatim sufletele, ci smerenia cu care implinim cuvintele Parintilor si voia lui Dumnezeu. Putem citi scrierile unui singur parinte si sa ne comportam de parca am fi citit scrierile tuturor sfintilor, caci toti au scris avand aceeasi minte, indrumati de acelasi Duh.
Dumnezeu da cunostinta omului smerit
Unui parinte care s-a mirat de faptul ca Sfantul Siluan Athonitul nu imprumuta carti de la biblioteca manastirii, bibliotecarul i-a spus: "Multi imprumuta carti si nu implinesc nimic din ele, insa acesta nu imprumuta carti, dar implineste tot ce scrie in ele."
La randul ei, Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca s-a sfintit fara sa fi citit un cuvant macar din Sfanta Scriptura, precum citim in viata acesteia: "Cand a auzit Zosima ca a amintit si citate din Scriptura, din cartile lui Moise, din Iov si din cartea Psalmilor, i-a spus: "Ai citit cartea Psalmilor, maica mea, sau alte carti?" Cand a auzit acestea, ea a zambit si a zis batranului: "Crede-ma, omule, ca n-am vazut de cand am trecut Iordanul pe alt om decat astazi, chipul tau. Dar nici fiara salbatica sau alta vietuitoare n-am zarit de cand sunt in acest pustiu. Iar carte n-am invatat niciodata. Nici n-am auzit pe cineva cantand sau citind psalmi. Cuvantul lui Dumnezeu insa, Care este viu si lucrator, da omului cunostinta." Pentru nevointa si smerenia ei, Dumnezeu a revarsat in inima ei Cuvinte Vii.
Colectionari de material duhovnicesc
Din pacate, o noua inselare ii cuprinde pe tot mai multi dintre noi. Reducand credinta si trairea in Dumnezeu la elemente de suprafata, precum eleganta limbii sau anumite trasaturi de caracter ale predicatorului, ne lipsim total de esenta cuvintelor dumnezeiesti si de puterea harului Sau, care lucreaza tainic in viata celor care pastreaza cuvintele in inima lor si cugeta indelung la ele, dorind a nu le mai pierde vreodata.
"Cand citesti ca sa acumulezi informatie, trebuie sa citesti mult, insa cand citesti ca sa te zidesti, nu trebuie sa citesti mult, ci doar sa cada in inima ta ceva din cele citite. Atunci, opriti-va si cugetati, straduindu-va sa va lamuriti lucrul acela, adancindu-l mai mult in inima. Asta este totuna cu a-l preface in obiect al cugetarii la cele dumnezeiesti. Asa va veti hrani si dezvolta sufletul, nu-l veti umple ca pe un sac." (Sfantul Teofan Zavoratul).
Crestinul care cauta cu multa ravna noi sfaturi duhovnicesti in cartile recent publicate sau la parintii contemporani mai renumiti trebuie sa se intrebe pe sine si sa-si raspunda in mod sincer la urmatoarea intrebare: "Cat am pus deja in practica din ceea ce stiu ca trebuie sa fac?"
Daca am cam terminat de implinit sfaturile cunoscute, pot cauta in continuare, precum Sfantul Antonie cel Mare, care cauta nevoitori mai mari decat sine, spre a putea creste si mai mult in iubirea de Dumnezeu si in smerenie. Daca nu, se cuvine sa ne aplecam cu rabdare spre cuvintele "colectionate" de-a lungul vremii in minte si sa le facem sa coboare in inima, unul cate unul, pana ce vor ajunge fapte si trairi constante ale dumnezeiescului har.
Patericul ne pune inainte urmatorul cuvant. Un frate a primit ca ascultare sa citeasca toata Psaltirea. Dupa o vreme, fiind intrebat de parintele sau daca a terminat de citit cartea, cu multa smerenie, fratele a raspuns, zicand: "Parinte, nu am putut sa trec nici macar de primul verset, caci nu am reusit sa implinesc acel cuvant care zice: Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut" (Psalmi 1, 1)".
Faptele noastre sa nu fie cele "ale trupului" !
"In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului; caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi. Iar de va purtati in Duhul nu sunteti sub Lege.
Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare, inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, dezbinari, eresuri, pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus, ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.
Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii" (Galateni 5, 16-26).
Judecata va fi pe masura cunostintei !
Cunostintele nu pot sa ne mantuiasca, caci ele nu au putere in ele insele. Puterea lor vine din masura in care omul se straduieste sa le implineasca.Deci, cuvintele duhovnicesti rodesc in masura in care sunt primite cu smerenie si lucrate cu rabdare.
Parintele Arsenie Boca a spus: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba." Pe cat de important este ceea ce intra in sufletul nostru (vedem, citim, auzim), pe atat de important este si modul in care pastram si ne folosim de acel lucru. Cumva, degeaba asculta un om nenumarate cuvinte/predici despre iertare, smerenie si dragoste, daca el se indreptateste in continuare in miscarile sale patimase. Tot parintele Arsenie a spus: "Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima." Astfel, calea care duce de la informatie la convingere si la infaptuire este cea mai grea, dar si cea mai importanta din viata noastra.
Cand mandria ne indeamna sa adunam cat mai multe cuvinte, acestea din urma nu fac decat sa ne osandeasca si mai mult la judecata, caci dupa masura cunostintei noastre va fi si masura judecatii.
Cunostinte avem !
De nu vor fi roade, va fi osanda !
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius