“Într-o piaţă veche mi-e popasul.
Adast, să-mi umplu înc-o dată ceasul
Privind la o statuie de aramă,
Rămasă-aci din veacuri de candoare.
O vrajă în prajma ei mă cheamă.
E sfântul care a purces călare
Cu suliţa balaur să omoare”
Aţi ghicit desigur, paşii lui Blaga s-au oprit nu odată în faţa statuii sfântului Gheorghe ucigând balaurul, de pe Strada Mihail Kogălniceanu din Cluj. Forţa personajului în încleştarea cu fiara apocaliptică ne trimite la o cpe care ne-o relatează istoricul Vladimir Bogosavlievici.
Vladimir Bogosavlievici: În Libia, în oraşul Silena, spune legenda că exista un balaur care şi-a făcut culcuşul lângă izvorul de apă al oraşului. Şi pentru a da apă orăşenilor, în fiecare zi lua ca şi ofrandă: la început un animal, o oaie, şi pe urmă o fecioară. La un moment dat, prin tragere la sorţi, ajunge ca să fie sacrificată fiica conducătorului oraşului. Şi atunci apare sf. Gheorghe care, prin darul lui Dumnezeu şi prin faptul că şi-a făcut o cruce înainte de a se lupta cu balaurul, omoară balaurul, îl duce în oraş ca şi trofeu. Bineînţeles, o eliberează pe fecioară şi tot oraşul, spune legenda, a trecut la creştinism.
Sf. Gheorghe din legendă e acelaşi cu martirul roman din primele secole care a ales să moară pentru credinţă, deşi era un general admirat al împăratului Diocleţian. Statuia de la Cluj e o copie târzie a originalului de la Praga, care e prima sculptură ecvestră expusă într-o piaţă publică în Evul Mediu.
Vladimir Bogosavlievici: Statuia aceasta a fost comandată în secolul al XIV-lea de împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg, tatăl lui Sigismund de Luxemburg, pentru a da cadou fiului său şi nurorii sale Maria de Anjou. A ajuns la Praga, unde este şi astăzi originalul. Se spune că este în muzeul lor de istorie. Ca statuie publică este probabil prima în zona asta a Europei. De fapt împăratul Francisc Iosif a comandat două copii: una pentru Budapesta şi una pentru Cluj. Iniţial această statuie era în faţa părculeţului din faţa Bibliotecii Centrale Universitare Lucian Blaga, expusă acolo în 1904. Din 1960 este adusă aici (şi cred că este mai bună locaţia aceasta în faţa Bisericii Reformate), cu această inscripţie în limba latină: scrie numele lui Gheorghe (Gheorghios, bineînţeles) şi Martin, ei sunt executanţii acestei statui şi ei sunt din Cluj.
O curiozitate a statuii sfântului Gheorghe e faptul că zalele călăreţului au ca model tocmai solzii balaurului, de unde Lucian Blaga deduce că “Învingătorul dacă vrea să învingă, e nevoit să semene cu învinsul”. Monumentul a fost conceput de doi meşteri clujeni, Martin şi Gheorghe, fiii pictorului Nicolae. , un alt motiv de mândrie locală. El a ajuns – şi poate nu întâmplător – pe fosta Uliţa Lupilor, unde în Evul Mediu aceste fioroase animale se aventurau până la marginea oraşului.
Andrea Nagy/Ovidiu Moldovan
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius