Statuia lui Matei Corvin
Decorul din Piaţa Unirii s-a mai schimbat odată, dar statuia ecvestră a lui Matei Corvin rămâne punctul de stabilitate şi de echilibru al centrului istoric.
Pe timpul lui Dej se spunea că armăsarul său e cel mai mare comunist din Cluj, pentru că stă cu fundul către biserica Sf. Mihail şi cu capul către Cartea Rusă (actuala Librăria Universităţii).
Lăsând gluma la o parte, trebuie să spunem că grupul statuar datează din 1902, fiind opera sculptorului János Fadrusz. A avut o istorie zbuciumată, chiar dacă valoarea sa estetică a fost recunoscută prin acordarea marelui premiu al Expoziţiei Universale de la Paris.
Pentru turiştii din ţara vecină a devenit un loc de pelerinaj, în timp ce clujenii par tot mai indiferenţi la prezenţa maiestuosului personaj călare din Piaţa Unirii.
– L-a făcut un băiat pe care îl cheamă Fadrusz. Şi am auzit şi o legendă foarte frumoasă, cum că la sfârşitul lucrării, a găsit un defect de turnare la ochiul calului. El a promis că va fi o lucrare perfectă şi pe chestia asta şi-a pus capăt zilelor.
Personajele de la baza soclului sunt destul de controversate, e jignitor totuşi că nu se lasă o explicaţie clară pentru populaţie, pentru că orice grup statuar până la urmă trebuie să spună ceva, chiar dacă trăieşte într-o tăcere perfectă.
Bine că se întreţine, bine că s-a refăcut, e un patrimoniu care aparţine şi românilor şi ungurilor. Totuşi, de-a lungul timpului statuia asta a fost un cui al lui Pepelea.
– A fost regele Ungariei, statuia a fost inaugurată în 1902.
– Matei Corvin? A fost regele Ungariei, regele României.
– Nu mi se pare importantă o statuie. Nu e ceva esenţial. E ceva frumos, dar sunt alte lucruri mai importante.
– A fost regele nostru, până la urmă nu contează că şi alţii îl revendică, nu?
Ovidiu Moldovan: — Calul lui Matei Corvin se sprijină pe toate cele patru picioare, o raritate între statuile ecvestre, şi care vrea să spună că regele Ungariei a murit de moarte naturală, nu în luptă. Sub arcul monumentului, care sugerează unul dintre bastioanele medievale ale Clujului, există mai multe personaje care-şi aclamă conducătorul. Acestea, dar mai ales steagurile închinate lui, mai iscă şi azi dispute, motiv pentru o clarificare a istoricului Vladimir Bogosavlievici:
Vladimir Bogosavlievici: Primul de aici din stânga, care are steagul Bosniei la pământ, se numeşte Balázs Magyar, Şeful Armatei Negre, de mercenari. Pe urmă vine celebrul Pavel Chinezu, care are steagul Boemiei (deci al Cehiei). Şi este un steag otoman jos la picioare, era Comita de Timişoara.
În stânga vine Ioan Zapoya, care era nadorul (adică omul 2 din ierarhia Regatului Maghiar), unde are steagul Vienei şi steagul Austriei. Şi ultimul este Ştefan Báthory, care era voievodul Transilvaniei atunci (lumea spune că ar fi de fapt un autoportret al lui János Fadrusz).
De altfel, şi despre figura lui Balas Magyar se spune că ar fi fizionomia lui Ludovic Pákei, arhitectul.
Ovidiu Moldovan: — După Marea Unire, românii au vrut să doboare statuia lui Matei Corvin, sau să o mute la Hunedoara (de unde se trăgea tatăl său), ansamblul fiind considerat un simbol al naţionalismului maghiar. L-a salvat Nicolae Iorga, prin amplasarea unei plăcuţe care aminteşte de originea română a marelui rege şi înfrângerea suferită în faţa lui Ştefan cel Mare. Statuia a mai fost revendicată în perioada interbelică de statul maghiar, iar după revoluţie a fost pe punctul de a fi vândută pe şest.
Vladimir Bogosavlievici: În anii 1980, un interlop al Clujului numit Jenő Barmanul a vândut statuia unor italieni, domnule! Cu acte în regulă (cu ghilimelele de rigoare). Îţi dai seama ce şarlatan era. Ei au venit să ceară statuia, normal, să o transporte! Perplexe au rămas oficialităţile.
Bineînţeles, tipul acesta a fost cunoscut în perioada respectivă, era un escroc care şi el credea ce minte. Avea şi o vorbă: “Atâta sunt de persuasiv, de pot deschide şi o uşă numai rugându-mă de ea şi spunându-i tot felul de tromboane.
Nu a putut fi smulsă şi nici vândută de-a lungul vremii. Statuia lui Matei Corvinpare să-şi fi unit destinul cu oraşul care l-a zămislit, întruchipând până la urmă şi destinul comun al celor două popoare care convieţuiesc de secole aici.
Andrea Nagy/Ovidiu Moldovan
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius