Chemarea lui Hristos

[altmariustotal ortodox]

„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să şi ia crucea şi să Mi urmeze Mie.” (Matei 16, 24)

Cea mai elocventă lucrare sfinţitoare de “chemare a lui Hristos”, nu poate fi alta, decât aceea de convertire a lui Pavel, pe drumul Damascului. Ea este mai mult decât o chemare, mai mult decât o convertire, este o minune a lui Dumnezeu, în faţa căreia orice cugetare, oricât de înălţătoare ar fi, se dovedeşte neputincioasă în faţa evidenţei. Este cel mai mare act de credinţă, cea mai mare iubire şi cea mai mare lucrare făcută de Dumnezeu, în această direcţie.

Arătarea lui Hristos, pe drumul Damascului, n-a fost numai o simplă modalitate de convertire a lui Pavel, nici o simplă experienţă creştină autentică trăită, ci a reprezentat un izvor de inspiraţie pentru gândirea hristică şi pentru mult roditoarea activitate duhovnicească a viitorului apostol al lui Hristos. Atunci, pe drumul Damascului, Pavel a primit pacea sufletului, a aflat sensul vieţii lui şi a descoperit sensul lumii în care trăia.

De altfel, toată teologia lui Pavel, întreaga lui învăţătură, osteneală şi stăruinţă în propăvăduirea Evangheliei lui Hristos, toată înflăcărarea, tot patosul şi zelul său în urmarea neclintită a credinţei creştine, toată dragostea, dăruirea şi jertfa lui, nu este altceva decât expresia acelei bogăţii nemărginite, tăinuită în experienţa trăită pe drumul damascului, care poate fi rezumată în trei cuvinte: Hristos în mine.

Experienţa unică trăită de Pavel pe drumul Damascului, demonstrează faptul că hotărârea unei personae de a da un alt sens existenţei propriieste expresia unei transformări interioare profunde, percepute şi formulate numai şi numai de el. Este vorba de o luptă interioară puternică, de acceptere de bună voie a unor renunţări lumeşti, de schimbarea modului de a fi şi de a gândi. Nu este un lucru uşor de făcut şi nu este la îndemâna oricui. Este ceea ce avea să mărturisească mai târziu: “Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine!”. Iată, înălţimea duhovnicească la care poate fi ridicat un om prin acceptarea chemării lui Hristos. Desigur, se poate pune întrebarea ce l-a determinat pe Pavel să îmbrace cămaşa lui Hristos? Numai Pavel ştie şi poate spune adevărul în această situaţie. Ceilalţi pot face supoziţii sau speculaţii iresponsabile în această problemă.

Stefan Popa