Cati dintre noi, cei de astazi, nu sunt prinsi in latul duhului lumesc, dand verdicte si chiar sentinte pentru unii semeni de-ai nostri sub pretextul ca asa i s-a parut lui sau ca asa a auzit de la unul si de la altul sau a aflat din mass-media. De multe ni se intampla sa facem aprecieri pripite lipsite de o cercetare amanuntita, in special la adresa persoanelor care sunt imbracate modest sau oamenii simpli de pe strada.
Mass-media este plina de exemple despre astfel de situatii, cand tot felul de persoane, indiferent de rangul pe care il poarta, sunt facute zob, punandu-i-se in carca si ce a facut si ce nu a facut, fara dovezi si fara argumente solide. Mai mult, persoana in cauza nu beneficiaza nici de acea dezmintire obligatorie, care si asa, nu ar rezolva mare lucru, dupa ce asupra omului s-a aruncat cu o galeata plina cu zoaie.
Or, cel putin o data in viata ne-am aflat, fata catre fata, cu o persoana care prin faptul ca era simplu imbracata, chiar neglijent, nu am fi dat doi bani pe acel om, dar in momentul cand acesta a inceput sa vorbeasca si sa gesticuleze, mai ca nu am mai fi plecat de langa acea persoana. Duhul lumii spune clar ca prima impresie despre o anumita persoana sau lucru conteaza, in timp ce, duhul lui Dumnezeu e cu totul altul: sa nu te uiti la fata omului, ci la sufletul acestuia.
Astazi, din pacate, multi dintre noi trecem pe langa semenii nostri care au fost mai putini norocosi sau au ajuns intr-o situatie umilitoare si nu schitam macar un gest de compatimire, mai mult ii ocolim sa nu luam "raia" de la ei. Sunt oameni saraci care nu au nici macar painea zilnica pentru copii lor, unii care cersesc si altii care ar face orice lucru numai sa castige si el un banut. Nu ii mai punem la socoteala pe cei din grupurile organizate de cersetori, in tara si strainatate, care au o alta poveste.
Omul este o fiinta puternica, Dumnezeu a avut grija ca sa ii dea tot ce trebuie sa se poata descurca in lumea aceasta plina de hiene, numai ca are si slabiciunile lui, pe care satana le cunoaste si le exploateze la maxim. Sa nu luam in deradere faptul ca astazi a cazut un semen de-al nostru, pentru ca maine e o alta zi in care putem pica noi in plasa ispitei. De cate ori nu ni s-a intamplat sa ne bucuram de raul altuia, ca nu dupa mult timp, tu sa faci acelasi pacat. Vorba populara spune ca tot raul se plateste aici si acum, in aceasta viata, nu dupa moarte.
Sfintii Parinti ai ortodoxiei ne-au lasat o comoara de pilde si invataturi din experientele traite de ei, referitoare la toate aspectele vietii duhovnicesti, dar in mod deosebit, la faptul ca nu este totul ceea ce vezi, ci trebuie sa cercetezi cu de-amanuntul. Iata ce ne spune Avva Antonie cel Mare:
Calugarul Antonie, in dorinta de a avansa pe calea desavarsirii duhovnicesti, experimenta tot felul de nevointe, din cele mai grele de suportat de catre fiinta umana. Intr-o zi s-a urcat cu inima la Dumnezeu si a intrebat: "Oare mai exista vreun fel de nevointa pe care eu nu am experimentat-o pe propria piele?". Din cer s-a auzit o voce: "Antonie, mergi la curelarul din Alexandria si vezi ce se intampla acolo!".
Zis si facut! Fara sa mai stea pe ganduri isi ia traista, toiagul, isi indeasa fesul calugaresc pe cap si porneste la drum. Ajuns in Alexandria, Antonie, dornic sa afle minunea curelarului, se cazeaza la acesta. Mare i-a fost mirarea calugarului nostru, cand a descoperit in chelarul cu pricina, un om simplu, banal ca toti ceilalti. Cercetandu-l mai cu atentie constata ca nu citise nici Biblia, nu avea un program de rugaciune, ba din contra, parea un om neinitiat in tainele misticii crestine.
Vazand aceasta, Antonie se intreaba: "Oare, de ce m-a trimis pe mine Dumnezeu la acest sarman om! Ce sa invat eu de la acesta?". Si, incepe calugarul sa-l descoase pe bietul om sa ii spuna ce fapte deosebite face el. Chelarul ii spune ca banii care ii obtine din produsele lui ii imparte in trei parti egale: una o tine pentru intretinerea lui si a familiei sale, pe cea de-a doua o da la biserica, iar pe cea de-a treia parte o da saracilor. Atat si nimic mai mult.
Asadar, sa nu ne credem superiori fata de alti semeni ai nostri pentru ca nimeni nu cunoaste sufletul omului si nici lucrarea pe care o face fiecare, in afara de Dumnezeu. Si, nici sa nu dam crezare numai la ceea ce poate cuprinde o prima privire.
Avva Antonie, de acolo de unde esti, roaga-te pentru noi pacatosii!
Doamne ajuta!
Stefan Popa
Stefan Popa
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius