cenuşa

[Claudia Subotin]

Mă mistuie. Încet, lin, pe nesimţite mi-a cuprins totul, tot ce credeam că-i al meu şi numai al meu. Arde mocnit şi distruge fărâma de contrare ce o mai credeam întreagă. Nu, nu mă las pradă. Mă zbat, suflu, mă acopăr de iedera amintirilor şi de nisipul viitorului. Surâde trist, el, tot ce ştie face, mă arde în continuare. La ce bun să opun rezistenţă ? La ce bun să-l potolesc ? Mă topeşte dorul de tine şi nu există mare să-l stingă.
Dacă l-ar stinge ...., m-ar frige cenuşa....

[altmarius]

Bebereaga draga, iti multumesc ca ai venit si pe aici. Sper sa te simti bine, fiindca toti cei care mi-au calcat pragul sunt oameni de o calitate absolut indiscutabila. Vei gasi foarte multe pagini de poezie, vei gasi informatiile culturale pe care le gaseai pe blogurile de pe Weblog, si mai ales vei regasi prieteni vechi de pe Weblog: aici sunt Child, Atelocin, Erys, Ioan Muntean, Ioan Bistriteanu, Ovidiu Bufnila, Mireille, care chiar daca nu au plecat de pe Weblog, au gasit si aici un mediu propice de exprimare.
Iti multumesc pentru aceasta prima postare, si desi este putin trista (asa cum sunt si eu, dar din cu totul alte motive), ii apreciez poezia care se simte inlauntrul ei. Multumesc!