Un peisaj extrem de ciudat din SUA, descoperit în 1841 de o expediţie şi denumit „movilele din Mima”, i-a tot nedumerit, de atunci, pe oamenii de ştiinţă, care nu au putut găsi nicio explicaţie convingătoare. Recent, a fost elaborată o nouă ipoteză, mult mai plauzibilă, privitoare la cei care au ridicat aceste ciudate alcătuiri – iar identitatea constructorilor e surprinzătoare.
În vestul statului american Washington se întinde o vastă câmpie – preria Mima – acoperită de cca. 1 milion de movile de pământ, vechi de mii de ani, dar nimeni nu ştie cine a ridicat aceste construcţii.
Exploratorii din secolul al XIX-lea credeau că e vorba despre tumuli funerari ridicaţi de nativii americani, dar în interiorul movilelor nu există schelete sau obiecte care se găsesc în mod obişnuit în morminte.
De-a lungul vremii, au fost sugerate tot felul de alte explicaţii, de la cutremure şi inundaţii la intervenţia extratereştrilor.
Unii oamenii de ştiinţă au afirmat că în ridicarea ciudatelor movile ar fi implicate nişte rozătoare, un fel de popândăi, din familia Geomyidae; solul acestor prerii se îmbibă cu apă în cursul ploilor puternice, iar popândăii ar fi construit aceste movile pentru a se căţăra pe ele în timpul inundaţiilor, ca să nu se înece.
Dar aceste rozătoare au cel mult 30 cm lungime, iar movilele sunt foarte mari faţă de talia lor: au un diametru de cca. 9 metri şi înălţimea de 2,5 m, astfel încât alţi cercetători au respins ideea că micile rozătoare ar fi putut construi asemenea structuri.
Totuşi, un studiu recent, realizat de specialiştii de la San Jose State University, din California, readuce în scenă popândăii din prerie: luând în considerare condiţiile specifice de sol şi climă ale preriei Mima, specialiştii au elaborat un model care arată în ce fel ar fi putut aceste animale să înalţe movilele misterioase.
Modelul computerizat arată că o astfel de movilă mare s-ar putea forma în 500-700 de ani de săpat şi scormonit; când sapă, pentru a-şi construi vizuini şi galerii subterane, aceste animale scot pământul la suprafaţă. Animalele sunt foarte teritoriale, iar fiecare generaţie ar fi putut, la rândul ei, să tot sape şi să adauge pământ movilei de pe teritoriul clanului respectiv, până când, după 5-7 secole, când animalele nu mai reuşesc să sape mai adânc decât au făcut-o deja, movila ar ajunge la dimensiunile impresionante care pot fi măsurate azi.
Cercetătorii spun că, raportănd mărimea construcţiei la mărimea „constructorului”, acestea sunt cele mai mari structuri ridicate de vreun mamifer (cu excepţia omului).
Totuşi, nimeni nu a văzut în timp real cum se formează movilele, ceea ce sugerează că procesele care au dus la formarea lor fie au încetat, fie se desfşoară foarte lent. Însă modelul computerizat arată că este posibil un astfel de mecanism de formare a lor.
Asemenea movile se formează şi în ziua de azi; cercetătorii au testat modelul lor pe unele formaţiuni mai mici, vechi de numai 30 de ani, din California (imaginea de mai jos) şi au găsit o concordanţă satisfăcătoare între modelul pe computer şi realitatea din teren.
Formaţiuni de acest gen se găsesc şi pe alte continente – cu excepţia Antarcticii -, acolo unde nu trăiesc rozătoare din familia Geomyidae, cum sunt cele din America de Nord. Dar cercetătorii sunt de acord că şi alte mamifere săpătoare ar putea manifesta un comportament similar şi ar putea da naştere unor astfel de structuri.
Sursa: Live Science / Credit foto 1: Washington State DNR
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius