Evul Mediu este o epocã asociatã cu foarte multe mituri şi concepţii eronate, dar la fel de multe adevãruri bizare. Iatã de exemplu câteva lucruri mai puţin cunoscute despre Anglia medievalã...
Faimoasa bãtãlie de la Hastings nu a avut loc la Hastings, ci de fapt s-a purtat pe Senlac Hill, localizat la circa 10 km. nord-vest de locaţia care a rãmas în istorie mai mult din considerente de sonoritate...
Berengaria de Navarra a devenit regina Angliei prin cãsãtoria cu Richard Inimã-de-Leu. Se ştie foarte puţin despre viaţa sa, dar cert este cã a fost singura reginã care nu a pus niciodatã piciorul pe teritoriul englez. Întreaga perioadã cât a fost cãsãtoritã cu Richard ea a locuit pe continent, iar Richard însuşi a petrecut doar şase luni în Anglia în condiţiile în care se implica foarte mult în cruciade. Tot în legãturã cu faimosul rege, existã dovezi numeroase care sugereazã cã ar fi avut înclinaţii homosexuale. Este posibil sã o fi cunoscut pe Berengaria în timp ce avea o relaţie cu fratele sãu, viitorul rege Sancho al VII+lea al Navarrei. Roger de Hoveden menţioneazã cã cei doi „mâncau din aceeaşi farfurie şi noaptea dormeau în acelaşi pat”, împãrtãşind „o dragoste pasionalã”...
Nu era ceva bizar ca în evul mediu englezesc un animal sã fie tras la rãspundere şi judecat pentru o crimã. Animalul putea fi condamnat la moarte dacã era gãsit vinovat...
O reţetã bizarã pentru protecţia împotriva ciumei bubonice presupunea consumul de bere blondã amestecatã cu coji de ouã pisate, frunze, petale de gãlbenele şi melasã. De prisos sã spunem cã reţeta nu era tocmai eficientã...
Înainte de introducerea numelor de familie în Anglia, deci de 1066, toatã lumea avea un singur nume. Când acestea au fost introduse includeau de obicei şi o poreclã, de pildã Robert Red. În timp sistemul a evoluat la preluarea de cãtre copii a numelui tatãlui, dând naştere patronimicului modern.
Breasla bãrbierilor folosea drept simboluri sânge şi bandaje, din moment ce majoritatea erau şi chirurgi, şi dentişti. Îşi agãţau bandaje pãtate cu sânge de un ţãruş lângã prãvãlie, care se rãsuceau în bãtaia vântului formând modelul în spiralã mai familiar astãzi.
Contrar convingerii comune, englezii medievali se spãlau destul de des în bãi publice special create în acest sens. Faptul se datora credinţei în apropierea dintre curãţenie şi divinitate (proverbul „cleanliness is next to godliness”). Protestanţii secolului al XVI-lea s-au opus bãilor publice din cauza prostituţiei care se practica acolo...
Termenul englezesc de „pygg” se referea la un tip de lut. În evul mediu oamenii îşi ţineau adesea monedele în borcane sau ulcioare din „pygg”, care se numeau „pygg jars”. În secolul al XVIII+lea, odatã cu evoluţia limbii, acestea au ajuns sã fie cunoscute drept „pig bank” sau „piggy bank” (puşculiţa în formã de purcel)...
Contrar credintei comune, gargoilii de pe biserici nu aveau rol de protecţie împotriva spiritelor rele, ci erau ţevi de scurgere. Gargoilii ieşeau din zid şi apa de ploaie era drenatã în afara clãdirii prin gurile lor, contribuind la mai buna conservare. Gargoilii sunt figuri extrem de întâlnite în Anglia, vizibile la mai toate bisericile construite în evul mediu.
Anglia a fost odinioarã patria ursului brun, care a dispãrut în secolul al XI-lea. Şi totuşi, dupã dispariţie urşii încep sã fie importaţi în Anglia în scopuri sportive...
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius