Ce astept de (la) Craciun ?!
Sunt tot mai gol, mai neputincios. Golit de sens, caut misterul. Pacatul ma goleste si ma tulbura. Sufletul neglijat isi cere drepturile. Ii aminteste trupului ca vine ziua de Nastere a lui Dumnezeu. Trebuie sa se pregateasca de musafiri. Trupul respinge oferta si nu vrea sa auda de legume. Sufletul ar sta toata ziua in bisericuta de lemn de pe deal. Si-ar face acolo trei colibe. Una lui, una Sfantului Nectarie si una parintelui Arsenie.
Nu vreau sa primesc nimic ambalat. Nimic cuantificabil. M-am saturat de procesele repetate ale managementului amagitor. Vreau doar o garsoniera pe pajistea din preajma Raiului. In rate. Capitalizarea dobanzii este un beneficiu pentru fratii mai mici ai Bancherului. Inca ma port ca si cum nu as fi priceput ca totul este in dar. Mi se cere doar iubire neinteresata.
Sufletul dusmanului meu valoreaza mai mult decat o galaxie. Ma voi ruga pentru el. Acum ma aflu in mijlocul raului. Nu mai pot schimba calul. Chiar daca deja a fost inventata, roata mea nu se mai invarte. Mi-a placut acest text, gasit la sarbul Djordje Otasevic. Fabricantii de lucruri daunatoare sufletului nu scriu nimic pe eticheta in aceasta privinta. De aceea, risc sa raman fara garsoniera.
Nu ma voi mai impinge la coada pentru aghiazma. Imbulzeala, buluceala, harmalaia nu au nimic in comun cu discretia. E loc sub soare pentru toata lumea. Jules Renard completeaza: pentru ca toata lumea vrea sa stea la umbra. Da, la loc cu verdeata, umbros, racoros, departe de valvataie. Nu vreau sa pierd garsoniera. Dintre doua rele, nu voi alege pe nici unul. Sunt incet, foarte incet, dar si melcul a ajuns la arca, prin perseverenta.
M-am hotarat sa citez preponderent din parintii filocalici, sa nu mai fac salata Feurbach. Cu cateva exceptii. Prima, acum. Nu ma pot rabda sa nu raspandesc, timid, vorba lui Einstein: Nu tot ceea ce poate fi numarat conteaza si nu tot ceea ce conteaza poate fi numarat. Valabil pentru Craciun. Si a doua, tot din el: Pune mana pe o soba fierbinte un minut si ti se va parea o ora. Stai cu o fata frumoasa o ora si ti se va parea un minut. Asta e relativitatea. Gata cu chestiile lumesti, inapoi la argument.
Un om care nu s-a aratat lumii a fi credincios, desi era, pentru a nu se lauda. E vorba despre Adrian Pintea. Nu a zis multe, dar ce a zis va ramane: Exista o carte pentru fiecare moment de cumpana in existenta fiecaruia dintre noi. Nefericit cel care nu gaseste cartea potrivita la momentul potrivit. Da, asa e. Ideea asta va fi reluata de Tudor Octavian in ultima sa carte. Cati s-ar bucura sa primeasca de Craciun o Psaltire? Fiind inca post, sa dau cuvantul pustnicului Adrian Fageteanu: Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn si inima de aur. Acum, au cruce de aur si inima de lemn.
Ce pot astepta de Craciun? Un brad, un DVD, o ghirlanda sau o scanteie de lumina? Nu viata grea este dusmanul meu, ci frica. Numai inviatul ma scapa de anxietate. Nu vreau sa ma spovedesc ani in sir, fara a ma si vindeca de bolile sufletesti. De acum, voi stabili ce pot face, nu ce nu pot. Nu voi mai spune ca nimeni nu ma iubeste, ca toata lumea e suparata pe mine. Poate doar un vecin sa fie. si cu el ma voi impaca. Nu voi mai zice ca nu stiu cum se face, ci voi invata. Nu voi blama si nu voi cauta vinovati. Pentru ca nu mai am frica de a fi respins de altii.
Si, din moment ce exista episcopi si Liturghie, inseamna ca mantuirea este posibila. (Hierotheos Vlachos, "Psihoterapia ortodoxa", Invierea, 1998)
Voi inlocui frica de moarte cu dorinta de a trai vesnic. Prefer un dram de intelepciune decat deloc. De Craciun, imi doresc sa nu mai merg la vanatoare de iepuri. Marchizii medievali fugeau de ciuma, incercand sa duca o viata paralela, de vanatoare si salon. Dar nu gaseau fericirea. Uitau de necazuri, dar nu era suficient.
Daca zi de zi merg pe acelasi drum si nu sunt fericit, voi schimba drumul. Mai putin la biblioteca lumii si mai mult in Casa Slavei. Si cele mai umile drumuri duc undeva. Nu am nevoie de autostrada pentru a ajunge la chilia unui pustnic. Inainte, drumul in sine era o initiere. Acum ajung nepregatit si parchez masina in usa bisericii. Dar unde sunt pasii care mi se numara?
De Craciun, nu vreau nici un Obiect (Euro), nici un Loc (Dubai), ci doar o Persoana, un Prunc. Doar sa ma bucur de nasterea Lui. Mereu mai multe placeri nu poate fi principiul unuia care nu vrea sa fure Craciunul. Am vazut si filmul cu Grinch. Nu mi-a placut, sincer. Dar am retinut o replica: Craciunul nu vine din magazine.
De Craciun, nu voi mai avea dorinte nenaturale si nenecesare (avere si putere). Stiu ca mediul in care ma aflu cea mai mare parte a zilei imi contureaza caracterul. De aceea, vreau sa fiu in preajma sfintilor. La ortodocsi se copiaza cel mai bine. Copiem modelul sfintilor.
Noaptea nordica a trecut. Acum e dimineata, iar intrebarile persista. Toate au acelasi raspuns: post si rugaciune. Doctorul de tara prescrie aspirina pentru toate bolile trupului. Terapeutul ortodox face la fel in chirugia spirituala. Fara aceste medicamente, Craciunul e doar o instalatie defecta.
Marius Matei
Marius Matei
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius