Casatoria de levirat

[altmariustotal ortodox]

Casatoria de levirat era o lege a poporului evreu, potrivit careia, daca un barbat evreu murea fara sa lase urmasi, femeia lui trebuia sa fie luata in casatorie de fratele lui (neinsurat). Primul copil de parte barbateasca nascut din aceasta casatorie de levirat trebuia sa poarte numele celui mort, pentru ca numele lui sa nu se stearga din casa lui Israel si astfel sa ii mosteneasca toata averea.

Casatoria de levirat era un pogoramant fata de neputinta evreilor de a intelege viata si moartea, rostul vietii si dreapta raportare la urmasi. Moise nu a indepartat insa aceasta practica, prin aceasta aratandu-se respect celui mort, altfel el putand fi complet uitat.

Casatoria de levirat

Pornind de la porunca dumnezeiasca data omului in vederea inmultirii - "Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti" (Facere 1, 28) - la evrei, s-a intarit credinta ca, daca un om casatorit moare, fara sa fi lasat in urma lui nici un urmas, el nu si-a implinit datoria esentiala a vietii. Adesea, unul ca acesta era vazut in poporul evreu ca blestemat si parasit de Dumnezeu.

Plecand de la credinta mai-sus amintita, dintr-o solidaritate umana cu cei lipsiti de urmasi, inca din-nainte de Moise aparuse un obicei numit "levirat", obicei pe care el il va promulga ca si lege.

In limba ebraica, "levir" inseamna "cumnat". Astfel, legea "leviratului" prevedea ca, in cazul in care un barbat evreu murea fara sa fi lasat in urma nici un urmas, fratele acestuia, de nu era casatorit, era obligat sa o ia in casatorie pe cea ramasa vaduva (cumnata); primul copil de parte barbateasca nascut din ea era socotit copilul celui decedat, ale carui nume si drepturi le si mostenea.

Aceasta lege, numita "casatorie de levirat", se aplica fratilor nascuti din acelasi tata, putand avea mame diferite, iar nu si fratilor nascuti din aceeasi mama, dar de tati diferiti.

O casatorie de levirat este cea din familia patriarhului Iacob, incheiata intre Onan, fiul lui Iuda, si vaduva fratelui sau (cumnata). Din modul in care s-a comportat Onan insa, refuzand sa dea nastere la urmasi, intelegem ca aceasta forma de casatorie (intre cumnati) nu era imbratisata fara reticente de toti iudeii.

"Iuda a luat pentru Ir, intaiul nascut al sau, o femeie, cu numele Tamara. Dar Ir, intaiul nascut al lui Iuda, a fost rau inaintea Domnului si de aceea l-a omorat Domnul. Atunci a zis Iuda catre Onan: "Intra la femeia fratelui tau, insoara-te cu ea, in puterea leviratului, si ridica urmasi fratelui tau!" Stiind insa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, de aceea, cand intra la femeia fratelui sau, el varsa samanta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau. Ceea ce facea el era rau inaintea lui Dumnezeu si l-a omorat si pe acesta." (Facere 38, 6-10)

Casatoria de levirat era un pogoramant fata de neputinta evreilor de a intelege viata si moartea, rostul vietii si dreapta raportare la urmasi. Moise nu a indepartat insa aceasta practica, prin aceasta aratandu-se respect celui mort, altfel el putand fi complet uitat.

Moise a dat insa posibilitatea ca fratele ramas in viata, dator sa ia de sotie pe cumnata vaduva lipsita de copii, sa poata refuza acest lucru. Cu toate acestea, procedeul de refuz era unul destul de ceremonial. Cumnata vaduva trebuia sa il cheme pe fratele sotului ei in fata judecatorului, spre a-l soma s-o ia in casatorie.

Daca el declara in fata tuturor ca refuza acest lucru, vaduva il descalta de sandaua de la un picior, scuipandu-l in fata si rostind cuvintele: "Asa se cuvine omului care nu vrea sa zideasca fratelui sau casa in Israel. Si casa acestuia se va numi in Israel casa descultului." (Deuteronom 25, 9-10). Rusinat astfel, barbatul se intorcea la casa lui descult, pentru aceasta pricina, de atunci inainte, casa lui fiind numita "casa descultului".

Casatoria dintre Booz si Rut este vazuta, uneori, ca o casatorie de levirat. Diferenta consta insa in aceea ca Booz nu ii era cumnat lui Rut, ci o ruda din partea tatalui. Aceasta casatorie nu a avut in vedere continuarea neamului lui Mahlon (fostul sot), in Israel, ci pastrarea mostenirii acestuia in familie. Cine dorea sa cumpere mostenirea celui mort, trebuia sa se casatoreasca si cu vaduva lui. Aceasta nu este deci o casatorie de levirat, precum se vede si din numele primit de intaiul-nascut al celor doi, anume Obed, iar nu Mahlon (primul sot).

Casatoria de levirat, in cartea "Deuteronom"

"De vor trai fratii impreuna si unul din ei va muri, fara sa aiba fiu, femeia celui mort sa nu se marite in alta parte dupa strain, ci cumnatul ei sa intre la ea, sa si-o ia sotie si sa traiasca cu ea. Intaiul nascut pe care-l va naste ea sa poarte numele fratelui lui cel mort, pentru ca numele acestuia sa nu se stearga din Israel.

Iar daca el nu va voi sa ia pe cumnata sa, aceasta sa se duca la poarta cetatii, inaintea batranilor si sa zica: Cumnatul meu nu vrea sa pastreze numele fratelui sau in Israel, nevrand sa se casatoreasca cu mine. Iar batranii cetatii lui sa-l cheme si sa-l sfatuiasca si, daca el se va ridica si va zice: Nu vreau s-o iau!, atunci cumnata lui sa se duca la el acolo, in fata batranilor, sa-i dezlege sandaua din piciorul lui, sa-l scuipe in obraz si sa zica: Asa se cuvine omului care nu vrea sa zideasca fratelui sau casa in Israel. Si casa acestuia se va numi in Israel casa descultului." (Deuteronom 25, 5-10)

Casatoria de levirat, inca prezenta in vremea Mantuitorului

"Si apropiindu-se unii dintre saducheii care zic ca nu este inviere, L-au intrebat, zicand: Invatatorule, Moise a scris pentru noi: Daca moare fratele cuiva, avand femeie, si el n-a avut copii, sa ia fratele lui pe femeie si sa ridice urmas fratelui sau. Erau deci sapte frati. Si cel dintai, luandu-si femeie, a murit fara de copii. Si a luat-o al doilea, si a murit si el fara copii. A luat-o si al treilea; si tot asa toti sapte n-au lasat copii si au murit. La urma a murit si femeia. Deci femeia, la inviere, a caruia dintre ei va fi sotie, caci toti sapte au avut-o de sotie?

Si le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se insoara si se marita; iar cei ce se vor invrednici sa dobandeasca veacul acela si invierea cea din morti, nici nu se insoara, nici nu se marita. Caci nici sa moara nu mai pot, caci sunt la fel cu ingerii si sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii. Iar ca mortii inviaza a aratat chiar Moise la rug, cand numeste Domn pe Dumnezeul lui Avraam, si Dumnezeul lui Isaac, si Dumnezeul lui Iacov. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al mortilor, ci al viilor, caci toti traiesc in El." (Luca 20, 27-38)

Teodor Danalache