"Casa Dosoftei", cunsocuta si sub denumirea de "Casa cu arcade" sau "Casa Sfantului Ierarh Dosoftei", este o veche cladire din Iasi. Renumita casa, aflata in centrul orasului, aproape de Curtea Domneasca, intre Palatul Culturii si Biserica Sfantul Nicolae Domnesc, gazduieste astazi sectia de literatura veche a Muzeului Literaturii Romane din Iasi, infiintata in anul 1970.
In anul 2004, frumoasa "Casa Dosoftei" a fost inclusa pe "Lista monumentelor istorice" din judetul Iasi, avand ca an de zidire anul 1677. Potrivit traditiei locului, aceasta casa ar fi locul in care Sfantul Dosoftei, mitropolitul Moldovei, si-ar fi instalat tiparnita din care a scos inestimabile carti in limba romana.
Casa cu arcade a Sfantului Dosoftei din Iasi
"Casa Dosoftei", cunoscuta si sub denumirea de "Casa cu arcade", datorita celor cinci arcade de pe fatada principala, a facut parte initial din zidul nordic de incinta al Bisericii Sfantul Nicolae Domnesc, biserica zidita de Sfantul Stefan cel Mare, intre anii 1491-1492. Zidul de incinta al bisericii amintite se mai pastreaza astazi doar in parte, pe latura sud-estica a acesteia, precum si in peretele acestei case.
Anul zidirii acestei case este mult discutat, asupra acestuia planand mai multe variante. Potrivit arhitecturii specifice a acestei case, se crede ca ea dateaza din perioada domniei lui Alexandru Lapusneanu ((1552-1561 si 1564-1568), dupa mutarea capitalei Moldovei in Iasi, ea functionand pe post de resedinta mitropolitana.
In aceasta casa ar fi locuit si Sfantul Dosoftei Barila, mitropolitul carturar al Moldovei (1671-1674 si 1675-1686), intre anii 1679-1686, aici functionand si prima tiparnita din Moldova. Din aceasta tiparnita au iesit urmatoarele carti romanesti: "Dumnezeiasca Liturghie" (1679, 1683), "Psaltirea de-nteles" (1680), "Molifelnic de-nteles" (1683), "Paremiile de peste an" (1683) si "Viata si petrecerea sfintilor" (patru volume, 1682-1686).
Potrivit sapaturile arheologice efectuate insa intre anii 1966-1968, in interiorul casei si pe latura estica a acesteia, Casa Dosoftei nu este chiar atat de veche pe cat se credea. Astfel, in cea de-a doua jumatate a secolului al XVII-lea, pe locul acestei case se afla un cimitir. De aici, rezulta ca renumita casa a fost zidita candva in jurul anului 1677, dupa abandonarea cimitrului si dupa refacerea zidului de incinta al Bisericii Sfantul Nicolae Domnesc, de catre Antonie Ruset (1675-1678). Deoarece in documentele vremii aceasta nu este amintita nicaieri, se crede ca cel care a ridicat-o a fost un simplu negustor, iar nu un personaj de seama al vietii orasului. Chiar si asa, casa si-a pastrat numele de "Casa Dosoftei".
"Casa Dosoftei" infatiseaza o arhitectura deosebita, ea fiind zidita din piatra, in forma aproape cubica, cu o laterala sprijinita pe coloane de piatra. Pridvorul cu cinci arcade, sprijinite pe sase coloane, este incapator, iar interiorul casei, de asemenea, spatios, este impartit in patru camere etajate, cate doua pe fiecare nivel. Ferestrele patrate ale casei sunt de mici dimensiuni. Se crede ca in pridvor era etalata marfa de vanzare, in vreme ce camerele interioare erau folosite ca depozite.
In anul 1884, odata cu inceperea lucrarilor de restaurare la Biserica Sfantul Nicolae Domnesc, parintele Gavriil Ursu amenajeaza in "Casa Dosoftei" un mic paraclis, aducand aici Sfanta Masa, catapeteasma altarului inchinat Sfantul Stefan si icoana Sfantului Mina.
Intre anii 1966-1969, mareata "Casa Dosoftei" este restaurata de catre Directia Monumentelor Istorice. Cu aceasta ocazie, acoperisul casei este refacut dupa aspectul lui original. Mai apoi, in data de 7 august 1970, in aceasta casa este amenajata sectia de literatura veche a Muzeului Literaturii Romane din Iasi.
In anul 1975, din dragoste si recunostinta fata de Sfantul Dosoftei al Moldovei, in curtea casei-muzeu a fost asezata o statuie din bronz a acestuia, realizata de sculptorul Iftimie Barleanu. Alaturi de casa cea veche, incepand cu anul 2004, statuia figureaza si ea pe lista monumentelor istorice din judetul Iasi.
In muzeul amenajat in "Casa Dosoftei" se pastreaza astazi mai multe obiecte valoroase unice, precum: un manuscris slavon (Patericul, 1350-1380; prima tiparitura din tara noastra ("Liturghierul" lui Macarie, 1508); un manuscris copiat de popa Bratu din Brasov ("Apostolul", 1559-1560); o carte liturgica tiparita de Dimitrie Liubavici ("Molitvelnicul"); doua carti liturgice tiparite de Coresi ("Triodul", 1578 si "Psaltirea slavona"); prima tiparitura in limba romana din Moldova ("Cazania" scrisa de Sfantul mitropolit Varlaam Motoc, 1643); traducerea in versuri a Psaltirii, tiparita de Sfantul Dosoftei ("Psaltirea in versuri", 1673); Sfanta Scriptrua tiparita de Serban Cantacuzino ("Biblia de la Bucuresti", 1688); cele mai vechi copii ale letopisetelor cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin. De asemenea, in muzeu se mai pastreaza si o colectie de icoane din secolele XVI-XVIII, precum si o macheta de tiparnita din timpul mitropolitului Dosoftei.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius