Cartea teologica: Invatatura de credinta ortodoxa

[altmariustotal ortodox]

Prezentare de carte: Într-un singur volum, toate marile teme ale vieţii creştine
Florin PÂSLARU, redactor la Editura Trinitas, Iaşi
Vineri, 31 Iulie 2009

Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei a reeditat recent, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, una dintre cele mai importante lucrări de cultură teologică generală: Învăţătura de credinţă ortodoxă.

Tradiţia învăţăturilor de credinţă în Biserica Ortodoxă este veche, ajungând până în primele secole creştine. Nevoia misionară de a prezenta sistematic învăţătura Bisericii, iniţial transmisă prin viu grai, apoi consemnată în scris (Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistole), a apărut ca o necesitate practică de a apăra Tradiţia Bisericii de atacurile timpurii ale ereticilor şi, totodată, de a întări în credinţă noile comunităţi creştine. La început, primele comunităţi erau formate din oameni simpli, în mare parte pescari sau agricultori. Aceştia primiseră primele învăţături fie direct de la Hristos, pe Care avuseseră ocazia să Îl asculte în nenumăratele Sale călătorii, fie de la Sfinţii Apostoli sau ucenicii acestora. Ei păstrau învăţătura în dimensiunea ei vie, personală. Odată cu trecerea timpului, datorită uitării sau răstălmăcirii, a apărut necesitatea de a consemna în scris aceste învăţături, ca mărturie a experienţelor nemijlocite trăite de către creştinii acelor vremuri. Însă, şi aceste prime mărturii scrise, pe care le-am menţionat anterior, au devenit sursă de neînţelegere între membrii Bisericii primare, mai ales odată cu intrarea în Ecclesia (adunarea credincioşilor) a unor categorii mult mai variate de creştini, intelectualii şi oamenii bogaţi. Aceştia, fie datorită cunoştinţelor acumulate, fie poziţiei sociale deţinute înainte de intrarea în comunitatea creştină, se considerau mult mai îndreptăţiţi la înţelegerea sau ierarhizarea acelor mărturii scrise, în funcţie de adeziunea faţă de un anumit apostol, pe care îl considerau mai important. Astfel au apărut primele sinoade, locale sau ecumenice, care au avut misiunea de a preciza, sistematiza şi sintetiza învăţătura Bisericii. Ca atare, de la prima mărturisire de credinţă, proclamată de către Sinodul apostolic de la Ierusalim, din anul 50 e.n., trecând prin marile sinoade ecumenice şi ajungând până la mărturisirile mai recente (Ierusalim, 1583 sau Iaşi, 1638-1642), Biserica a întocmit permanent pentru creştinii obişnuiţi mărturisiri de credinţă, sub formă de simboluri de credinţă sau de ample expuneri, în funcţie de provocările vremurilor, consemnate în epoca modernă de către scriitori bisericeşti sub denumirea de Învăţătura de credinţă ortodoxă.

Aşadar, lucrarea editată în cadrul editurii mitropolitane de la Iaşi, în condiţii grafice extraordinare, este o iniţiativă necesară, care răspunde unei nevoi misionare imperioase de a păstra şi transmite nealterată dreapta învăţătură ortodoxă. Ea este un compendiu valoros al celor mai importante idei ale Tradiţiei ortodoxe, începând cu doctrina, viaţa liturgică, morala şi până la spiritualitatea practică a Bisericii. Împărţită în trei părţi - partea I: Simbolul Credinţei sau Crezul, Învăţătura despre Dumnezeu, Despre Biserică, Sfintele Taine, Despre viaţa viitoare; Partea a II-a: Despre nădejde, Despre rugăciune, Despre Sfintele Taine, Despre Ierurgii, Sfârşitul omului, Despre sărbători, Despre post; Partea a III-a: Despre dragoste, Despre familie, Concepţia ortodoxă despre stat, Despre lume -, lucrarea se încheie cu câteva sfaturi evanghelice şi cu scurte comentarii la Fericiri.

Prezentată într-un stil simplu, pe înţelesul tuturor, Învăţătura de credinţă ortodoxă are virtutea de a prezenta într-un singur volum toate marile teme ale vieţii creştine, sub formă de întrebări şi răspunsuri, astfel încât cei interesaţi de anumite lămuriri să poată accede uşor către capitolul sau tema de care sunt interesaţi. Cartea mai are o virtute: este extrem de potrivită omului de astăzi, lipsit de timpul necesar unor documentări suplimentare.