CARMEN LIDIA VIDU JOACĂ PROPRIUL ROL ÎN "ARAD. JURNALUL MEU VIRTUAL".

[altmariusscena]

 PREMIERA PE 9 MAI LA BRUXELLES

Publicat: Miercuri, 06 Mai 2015

Carmen Lidia Vidu își joacă propriul rol în "ARAD. Jurnalul meu virtual", un scurtmetraj un pic real, un pic fantastic, ce va avea premiera pe 9 mai la Bruxelles

"ARAD. Jurnalul meu virtual", al doilea film de scurt metraj semnat de Carmen Lidia Vidu, în care regizoarea îsi face și debutul ca actriță, jucându-și propriul rol, va avea premiera sâmbătă, 9 mai, în cadrul "Open Doors Day - Ziua porților deschise la instituțiile europene", eveniment organizat anual la Bruxelles. La o lună după câștigarea Premiului Gopo pentru scurtmetraj documentar cu filmul ei de debut - "O scurtă istorie Astra Film" - Carmen Lidia Vidu revine cu "ARAD. Jurnalul meu virtual", un scurtmetraj un pic real, un pic fantastic despre Arad și despre copilăria regizoarei. "În teatru, sunt ca o prințesă în palatul ei. De film m-am apropiat fără să știu, e o poveste nouă în viața mea", mărturisește Carmen Lidia Vidu, cunoscută, înaintea debutului în film, ca cel mai important și spectaculos regizor de teatru multimedia din România.

"Mă numesc Carmen Lidia Vidu și am copilărit în Arad. Prietenii mei trăiesc cu un picior în realitate și cu unul în fantezie. În Arad mănânc întotdeauna langoși și îmi cumpăr haine din talcioc. (...) În Arad m-am îndrăgostit de teatru. Astăzi sunt regizor de teatru. Încă îmi doresc să fac un spectacol în Arad."Așa începe povestea de o zi a eroinei filmului, care trăiește în timp real o poveste din trecut: ne poartă prin cele mai reprezentative locuri din Arad - locurile copilăriei sale. Printre plimbările cu tramvaiul, bicicleta sau barca, cumpărături, înot, biserica preferată și casa eroinei, în film apar și oamenii dragi și părinții regizoarei din viața reală.

"M-am dus exact în locurile pe care le frecventez de fiecare dată când revin în Arad. A fost totul sincer, nimic contrafăcut. Am trăit în timp real o poveste din trecut. Dedic acest film documentar parinților mei, Floarea & Gheorghe Vidu. Scurtmetrajul are starea mea de acum; în copilărie, simțeam altfel Aradul, nu ca acum. Când eram mică, voiam să fiu prima la școală, la înot, la olimpiade, în modă, în extravaganță, în lecturi... Era o foame în mine de a acumula totul. Nu cred că mă bucuram de timpul petrecut în Arad, ci mai mult de cantitatea informațiilor acumulate. Acum, sunt mult mai relaxată în privința Aradului. Trăiesc în București și mi-am transferat ambițiile aici. Revin în Arad pentru părinții mei și îmi retrăiesc copilăria, dar fără stres și competiții. Înotul, lectura, hainele, biserica, plimbările sunt calme și plăcute. Aradul are o atmosferă molcomă. Se ascultă muzică italienească de prin anii '70 si '80, ștrandul e superb, ai mei au o casă pe o insulă facută pe râul Mureș, am învățat să merg cu bicicleta, îmi place să stau în biserică și să mă spovedesc, mănânc de fiecare dată langoși. Când ajung în Arad, mă răsfățca un copil alintat. Mă simt bătrână și copil în același timp. Cam despre asta e vorba în scurtmetrajul<ARAD. Jurnalul meu virtual>",povestește Carmen Lidia Vidu.

Despre experiența de a juca, în premieră, un rol într-un proiect în care este și regizor, Carmen Lidia Vidu spune că "Filmările au decurs foarte plăcut fiindcăera totul foarte firesc, nimic contrafăcut. Nu m-am gândit nicio secundă la regie și nici la actorie. Am lăsat echipa să improvizeze filmarea, fotografia, muzica. M-am ghidat după stare, a fost ceva foarte natural și neprofesionist. M-am trezit la realitate abia la montaj, până atunci m-am comportat ca un copil. Am actat și am regizat fără nicio normă. La montaj m-am trezit din "firesc" și a trebuit să aplic reguli pe care nu le știu, dar pe care le învăț la fiecare filmare în parte. Sunt regizor de teatru multimedia. Întotdeauna am avut film în teatru. Nu e un stres, e o plăcere și foarte multă muncă. Cel mai important aspect e echipa. Cand ai o echipa bună, totul pare un succes; și dacă nu e un succes, rămâne bucuria."

Conceptul, scenariul, regia și producția executivă a filmului "ARAD. Jurnalul meu virtual" îi aparțin lui Carmen Lidia Vidu. Filmul a fost realizat de o echipă de profesioniști, cărora li s-au adaugat și mulți voluntari.

Scurtmetrajul documentar "ARAD. Jurnalul meu virtual" va reprezenta municipiul Arad la "Open Doors Day - Ziua porților deschise la instituțiile europene" (http://cor.europa.eu/en/events/Pages/jpoi-2015.aspx), eveniment care va avea loc pe data de 9 mai, în cladirea "Jacques Delors" a Comitetului Regiunilor din Bruxelles.

"ARAD. Jurnalul meu virtual"

Concept, scenariu, regie și producție executivă:Carmen Lidia Vidu

Montaj:Cristina Baciu

Muzica:Ovidiu Chihaia

Costume: Lachatterie by Isabelle Vijiiac / Helga Fodorean

Foto: Dani Ioniță

Blog:http://aradmyvirtualdiary.tumblr.com/

Teaser:https://vimeo.com/126522456

•       "Sufletul și povestea mea sunt prezente în fiecare spectacol"- Carmen Lidia Vidu

Regizor de teatru, de film și de evenimente, Carmen Lidia Vidu a montat de-a lungul carierei douăsprezece spectacole de teatru pe scene ale Capitalei - de la Teatrul Național, Teatrul Odeon și Teatrul Nottara pînă la spații independente - și este câștigătoarea Premiului Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj documentar în anul 2015. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București în 2003, dar vine din Arad. A devenit cunoscută ca cel mai important regizor de teatru multimedia din România și cel mai tânăr regizor care a montat pe scena Teatrului Național din București ("Privighetoarea și trandafirul" de Oscar Wilde în anul 2007).

De asemenea, a colaborat cu trupele Noblesse Oblige și Mes Quins, ca regizor de videoclipuri.

Spectacolele de teatru montate de Carmen Lidia Vidu sunt speciale, folosesc un limbaj artistic diferit și transformă tehnica în emoție autentică. "Sufletul și povestea mea sunt prezente în fiecare spectacol", spune regizoarea care promite că nu se va opri niciodată din experiment.

Trei spectacole semnate de Carmen Lidia Vidu se joacă în această stagiune în București:"Pescarul și sufletul său" la Teatrul Odeon, "Pescărușul. Ultimul act" la Centrul Național al Dansului și "Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase" la Godot Cafe Teatru.