Cântăreţi români peste hotare - tenorul Ştefan Pop
"Cred că am fost lăsat pe lume pentru a bucura suflete. Aşa mă gândesc tot timpul când urc pe scenă." - consideră Ştefan Pop, tenorul care a cunoscut debutul pe scena Operei Maghiare din Cluj Napoca într-un spectacol cu Căsătoria secretă de Domenico Cimarosa. A urmat debutul la Opera din Timişoara în Traviata - operă în care a debutat şi la Opera din Roma în 2009, Ştefan Pop interpretând rolul Alfredo în regia celebrului Franco Zeffirelli.
Din 2010, când a câştigat Marele Premiu la Concursul Operalia, tenorului Ştefan Pop i s-au deschis porţile unor teatre importante precum: Staatsoper din Viena, Opera din Tel Aviv, Opera Bastille din Paris, Opera de Stat din Hamburg. Se va afla în luna noiembrie (în datele de 8, 11 şi 15) pe scena Teatrului Scala din Milano unde va întruchipa rolul Ducelui de Mantua din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi.
Despre apariţiile sale din sezonul trecut şi despre cele viitoare Ştefan Pop ne-a vorbit într-un interviu realizat în luna august.
Repere solistice în 2011 - 2012
Ştefan Pop, vă aflaţi în ţară pentru o perioadă scurtă de timp după o activitate frumoasă pe scenele lirice internaţionale. Ce ne puteţi spune despre apariţiile dumneavoastră din sezonul 2011 - 2012?
După această vacanţă scurtă voi pleca la Covent Garden pentru mult aşteptatul concert din 25 august alături de Placido Domingo, un concert în care se aniversează 15 ani de la înfiinţarea Concursului Operalia.
Veţi fi într-o companie foarte plăcută şi îi numesc pe Rolando Villazon, Erwin Schrott, Placido Domingo.
Da, sunt nume importante. Am făcut şi o emisiune cu Rolando Villazon şi pot să vă spun că e un om excepţional, inteligent şi că ne înţelegem foarte bine. Mă bucur să mă revăd cu el şi cu ceilalţi şi că mă voi întâni, în sfârşit cu maestrul Pappano, voi colabora pentru prima dată cu el şi sper să se lege ceva şi în continuare.
Despre stagiunea care a trecut, pot să vă spun că am avut al doilea concert cu marea noastră soprană Angela Gheorghiu. Acum doi ani am cântat la Seul şi Shanghai, iar anul acesta am fost invitat la Oman. Am cântat într-un teatru superb, construit recent, care cred că în următorii ani va deveni unul dintre cele mai importante teatre din lume. Mi-a făcut mare plăcere să cânt alături de Angela Gheorghiu. Pot să vă mai spun că în decembrie 2011 am debutat la Opera din Seul cu Ducele de Mantua din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi. Parteneră, în rolul Gilda, a fost soprana italiană Laura Giordano. Mă întorc cu drag la Seul pentru că acolo am câştigat Concursul Operalia şi, după cum v-am spus, am cântat cu Angela Gheorghiu în urmă cu doi ani. Mă simt onorat că cei de-acolo mă consideră "Luciano Pavarotti". Dar eu sunt Ştefan Pop şi-atât, însă sper să mă apropii de cariera pe care a făcut-o marele tenor italian.
În stagiunea trecută am mai participat la o producţie nouă cu opera Otello de Giuseppe Verdi realizată la Opera din Zürich, unde am cântat rolul Casio şi am avut bucuria să-l cunosc pe maestrul Daniele Gatti cu care voi mai avea şi alte colaborări. Am mai debutat în iunie la Strasbourg în Cavalerul rozelor de Richard Strauss şi pot să vă spun că, atunci când cânt aria Tenorului din această operă, am emoţii pentru că are o ţesătură înaltă şi trebuie să fii bine încălzit înainte de a intra în scenă. O să reiau rolul acesta anul viitor la Zürich. De asemenea am continuat un proiect pe care l-am iniţiat anul trecut - şi anume un concert intitulat "Trei tenori în Bistriţa". Am cântat alături de tenorii Daniel Ovidu - bistriţean ca şi mine - solist la Opera din Düsseldorf şi de clujeanul Cristian Mogoşan. Cu acest concert mi-am realizat un vis care poate, cândva, va fi istorie.
După această mini-vacanţă veţi pleca, cum aţi spus, la Covent Garden din Londra. Ce urmează după popasul în capitala britanică?
Voi zbura la Sanxay, un oraş aproape de Limoges, unde are loc un festival în aer liber. Voi participa la o nouă producţie cu opera Traviata de Giuseppe Verdi. Sunt nerăbdător pentru că voi susţine patru spectacole cu Alfredo, fiind pentru prima dată când voi cânta un rol întreg în aer liber în prezenţa a 5000 de spectatori. Cu interpretul rolului Germont - baritonul italian Fabio Maria Capitanucci - voi face şi Elixirul dragostei de Donizetti în septembrie, fiind o nouă producţie pentru redeschiderea Operei din Lausanne după o renovare care a durat peste cinci ani. Sper să fie o montare frumoasă pentru că va fi editat şi un DVD - primul din cariera mea. După Lausanne urmează Teatrul Scala din Milano unde voi debuta cu Rigoletto - Ducele de Mantua, iar în decembrie voi debuta la Covent Garden din Londra tot cu Elixirul dragostei - rolul Nemorino.
Mergând mai departe, putem să le spunem iubitorilor artei lirice că aveţi contracte până în 2013.
Până în 2015 pot spune că sunt deja contracte semnate. În 2014 voi cânta la Paris în Don Giovanni - Don Ottavio - în primul meu rol mozartian. Va fi o nouă producţie cu zece spectacole. La Paris am debutat anul acesta cu Rigoletto, a fost un spectacol pentru care am fost solicitat în ultimul moment, dar datorită succesului obţinut iată se leagă acum producţia de Don Giovanni.
Experienţa "Operalia"
Credeţi că aceste realizări au venit în urma câştigării Concursului Operalia la Seul?
Cu siguranţă. Concursul Operalia este o audiţie pentru marile teatre, pentru că, după cum ştiţi, în juriu sunt invitaţi directori de la Covent Garden, Scala, Metropolitan, de peste tot… deci a fost o oportunitate pentru că nu a mai fost nevoie să merg eu la fiecare teatru în parte să dau audiţii.
Roluri şi scene preferate
Aveţi un repertoriul operistic bogat - de la Mozart la Richard Strauss. Care sunt rolurile în care vă simţiţi cel mai bine?
Cel mai des am cântat Alfredo din Traviata - peste 50 de spectacole, însă să ajung să cânt Ducele de Mantua am visat şi am sperat, Rigoletto fiind prima operă pe care am văzut-o cu idolul meu - Luciano Pavarotti. Cred că pentru un tenor toate rolurile sunt frumoase şi atâta timp cât cânţi cu dragoste şi dăruire cu siguranţă te regăseşti în ceea ce faci. Pentru mine fiecare operă are o importanţă, fiecare frază cântată are o semnificaţie şi cred că cel mai simplu şi cel mai frumos este să ajungi în sufletul omului prin cuvânt şi muzică.
Ce roluri intenţionaţi să abordaţi pe viitor?
Îmi doresc să debutez în Edgardo din Lucia di Lammermoor, sper să o fac anul viitor la Opera din Cluj.
Când vă aflaţi în faţa unei noi partituri ascultaţi şi alte variante interpretative? Ce repere vă luaţi?
Întotdeauna ascult şi alte variante interpretative, dar prima dată iau partitura şi o analizez muzical, citesc textul pentru a înţelege foarte bine povestea, acţiunea, după care ascult pentru a învăţa de la tenorii consacraţi ceea ce eu încă nu am acumulat. Experienţa contează foarte mult.
Aţi urcat pe scene importante. În ce teatru v-aţi simţit cel mai bine, până acum?
Chiar dacă a fost foarte scurt, în sensul că am ajuns astăzi şi a doua zi am cântat Rigoletto la Paris, cred că Opera Bastille este sala în care orice cântăreţ se simte bine, pentru că are o acustică extraordinară. Ca şi public… peste tot.
Pe ce alte scene lirice vă doriţi să ajungeţi să cântaţi?
Ţinând cont de debuturile pe care le voi face la Scala din Milano şi Covent Garden din Londra, teatrul în care îmi doresc să ajung este Metropolitan din New York - teatru cu care sunt deja în discuţii pentru Fenton din Falstaff… Sper ca în următorii doi ani să înscriu în agenda mea şi MET-ul.
Dintre montările la care aţi participat, în care v-aţi simţit cel mai bine? Vă plac montările clasice sau cele moderne?
Prefer montările clasice pentru că în cele moderne, după părerea mea, se schimbă subiectul care a fost scris de compozitor şi atunci publicul nu mai are timp să înţeleagă muzica, fiind mai mult atent la regie. Şi pentru că m-aţi întrebat ce montare mi-a plăcut cel mai mult pot să vă spun că debutul meu în Traviata la Opera din Roma în regia lui Franco Zefirelli a fost un vis… ca un film pe scenă.
Colaborări cu parteneri şi dirjori
Ce apreciaţi cel mai mult la un partener de scenă?
Sinceritatea şi dăruirea în totalitate scenei, actului artistic. La Hamburg am avut ocazia să cânt cu Edita Gruberova pe care o văzusem în acel Rigoletto cu Pavarotti,despre care v-am vorbit. Nu mi-am închipuit că voi ajunge vreodată să cânt alături de Gruberova… şi totuşi am cântat în Traviata. După spectacol am primit de la ea cel mai frumos compliment de până acum. Mi-a spus: "eşti cel mai bun Alfredo cu care am cântat vreodată"; şi nu pentru că am cântat bine,ci pentru că am cântat cu multă sinceritate, am convins-o…
Aţi colaborat cu dirijori importanţi. De la ce dirijor aţi învăţat cel mai mult?
De la Gelmetti când am cântat Traviata la Roma. El a avut răbdare să-mi arate un alt mod de lucru, un alt stil de a cânta faţă de ceea ce este în România. Am avut o colaborare frumoasă şi cu Daniele Gatti.
Ce hobbyuri are Ştefan Pop? Cum vă petreceţi timpul liber?
Dacă am două zile libere merg la pescuit, acolo mă relaxez cel mai bine pentru că sunt doar eu şi natura aşa cum am crescut şi aşa cum îmi imaginez că o să şi îmbătrânesc… Îmi place să petrec timpul liber şi la stâna tatălui meu, acolo am învăţat să îndrăgesc animalele. De aceea când ma aflu într-un oraş mare, între repetiţii şi spectacole, primul lucru pe care-l fac este să merg la grădina zoologică şi abia după aceea vizitez oraşul.
Un gând pentru ascultătorii Radio România Muzical…
Să fie mereu veseli, sănătoşi şi… încrezători, şi să nu uite că eu cânt din suflet pentru suflet…
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius